Decizia nr. 2126/2024 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs împotriva sentinței nr. 7564/2020 a Judecătoriei Sectorul

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorul 4 București, la 19 noiembrie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 13.519,33 euro, la care se adaugă dobânda legală penalizatoare calculată asupra debitului datorat, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la achitarea efectivă a debitului, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 7564/2020 din 30 iunie 2020, Judecătoria Sectorul 4 București a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta. Prin decizia civilă nr. 3067/2021 din 18 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, s-a admis apelul, a fost schimbată în tot sentința apelată, iar în rejudecare, s-a admis cererea de chemare în judecată, pârâta fiind obligată să plătească reclamantei suma de 13.519,33 euro, reprezentând debit principal, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, începând cu data sesizării instanței și până la data achitării în integralitate. De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 9.806,47 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fața primei instanțe. Totodată, intimata a fost obligată să plătească apelantei suma de 5.108,46 RON, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în apel.

Împotriva acestei decizii pârâta B. S.R.L. a formulat recurs, a cărui perimare s-a constatat prin decizia nr. 292 R din 20 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

La 11 octombrie 2023, pârâta B. S.R.L. a formulat recurs împotriva acestei decizii. Prin încheierea din 27 februarie 2024, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. La 9 octombrie 2024 a fost întocmit referatul cu propunerea fixării a unui termen de judecată în vederea discutării perimării recursului în temeiul dispozițiilor art. 416 C. proc. civ.

Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării cererii de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., asupra căreia reține următoarele: Buna administrare a justiției impune ca actele de procedură să fie îndeplinite cu respectarea condițiilor impuse de lege, precum și ca acestea să se succeadă cu respectarea termenelor stabilite de lege sau de instanță. Potrivit art. 416 C. proc. civ. "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." De asemenea, conform art. 417 C. proc. civ., "perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes." Perimarea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul în care nu este respectată cerința de a exista continuitate între actele de procedură și constă în stingerea procesului în faza în care acesta se găsește din cauza rămânerii lui în nelucrare, din vina părții, timp de 6 luni. Perimarea are nu doar un rol sancționator, ci și natura juridică a unei prezumții de desistare care reiese din lipsa de stăruință a părților în soluționarea cauzei. Aceasta operează de drept în momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ., constând în rămânerea cauzei în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni, termen care începe să curgă de la data ultimului act de procedură care nu a mai fost urmat, din vina părții, de alte acte de procedură în scopul continuării judecării cauzei, acest moment fiind determinat în cauză de data pronunțării încheierii prin care s-a dispus suspendarea judecății cauzei. Astfel, Înalta Curte constată că judecata recursului a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., prin încheierea de ședință din 27 februarie 2024, comunicată recurentei la data de 14 martie 2024, fără a fi urmată de niciun act de procedură în vederea continuării judecății, termenul de perimare împlinindu-se la 27 august 2024. Totodată, se reține că de la momentul dispunerii suspendării, respectiv 27 februarie 2024, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de 6 luni din vina părții, fără ca în acest termen să intervină o cauză de întrerupere, în sensul îndeplinirii de către părți a unui act de procedură în vederea judecării procesului ori de suspendare a cursului perimării, în condițiile art. 417-418 C. proc. civ. Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 416 alin. (1) și (2) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimat recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 292 R din 20 septembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.