ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1743/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui la 15 noiembrie 2022, sub nr. x/89/2022, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vaslui a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A S.R.L., obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 432.245,83 lei, debit, precum și a sumei de 416.566,93 lei reprezentând dobânzi și penalități de întârziere calculate până la data de 9 noiembrie 2022, reactualizate până la restituirea integrală a acestora, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 765/2023 din 16 iunie 2023, Tribunalul Vaslui a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a respins ca prescrisă cererea de chemare în judecata formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vaslui în contradictoriu cu pârâta A S.R.L. A respins cererea pârâtei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vaslui.

Prin decizia nr. 60/2024 din 7 februarie 2024, Curtea de Apel Iași - Secția Civilă a respins cererea de suspendare a judecății cauzei, formulată de reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vaslui în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și a respins apelul reclamantei împotriva sentinței civile nr. 765/2023 din 16 iunie 2023 a Tribunalului Vaslui, pe care a păstrat-o.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Vaslui, solicitând casarea hotărârii atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac arată că a încheiat cu intimata-pârâtă un contract de furnizare servicii medicale spitalicești, referitor la care raportul de control al Direcției Generale, Monitorizare, Control și Antifraudă din cadrul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a relevat încălcarea prevederilor contractului-cadru, respectiv neîndeplinirea anumitor obligații și măsuri de recuperare a sumelor datorate. Recurenta-reclamanta a demarat procedura de recuperare a acestor sume, inclusiv prin intermediul popririi, iar intimata-pârâtă a contestat măsurile de executare silită. Consideră că în mod greșit curtea de apel a apreciat asupra naturii civile a creanței și a termenului de prescripție de 3 ani, deși este vorba despre o creanță bugetară, supusă unui termen de prescripție de 5 ani.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea acestuia.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ., „Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: (…) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut de art. 13 alin. (2) a avocatului său sau, după caz, a consilierului juridic.” Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, instanța supremă observă că recurenta-reclamantă a depus cererea de recurs aflată la fila (…) din dosar prin poștă electronică. Din conținutul cererii rezultă că aceasta este formulată prin avocat, dar că nu poartă semnătura olografă a reprezentantului legal sau a mandatarului convențional al recurentei.

Înalta Curte constată că prin adresa comunicată recurentei-reclamantei la 29 aprilie 2024 conform dovezii de înmânare semnate de aceasta, aflată la fila (…) din dosar, s-a pus în vedere acesteia să completeze cererea de recurs prin semnătura părții sau, după caz, a mandatarului, și să depună împuternicirea avocațială a avocatului.

Art. 148 alin. (1) teza I C. proc. civ. statuează că orice cerere adresată instanțelor de judecată trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă, între altele, și semnătura, iar teza a II-a a aceluiași text de lege dispune că cererile adresate, personal sau prin reprezentant, instanței judecătorești pot fi formulate și prin înscris sub semnătură electronică, în condițiile legii.

Rolul semnăturii este acela de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat. Or, din actele dosarului nu se deduce care este această voință deoarece înscrisul care materializează cererea de recurs nu conține nici semnătura olografă a recurentei și nici nu îndeplinește condițiile Legii nr. 455/2001 privind semnătura electronică pentru a fi calificat drept înscris sub semnătură electronică.

Pentru aceste considerente, față de lipsa de la dosarul cauzei a unui exemplar al memoriului de recurs semnat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) și (2) C. proc. civ., și, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă Casa de Asigurări De Sănătate Vaslui împotriva deciziei nr. 60/2024 din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VASLUI împotriva deciziei nr. 60/2024 din 7 februarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Iași - Secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.