ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 156/2025

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 20 aprilie 2021 pe rolul Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă, sub nr. x/30/2021, reclamanta A S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtele COMUNA IECEA MARE PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA COMUNEI IECEA MARE, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata sumei de 106.362,67 lei, reprezentând contravaloarea facturilor neachitate, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 1095,39 lei calculate de la momentul scadenței celor două facturi și până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, la plata unei penalități de întârziere în cuantum de 0,01%/zi calculată la suma de 106.362,67 lei, începând cu data introducerii prezentei acțiuni și până la achitarea efectivă a întregului debit, restituirea garanției de 10.636,24 lei (5893,92 lei + 4742,32 lei) aferente lucrărilor efectuate și pentru care s-au emis ultimele două facturi neachitate.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 31 octombrie 2018 a încheiat cu pârâta contractul de execuție lucrări nr. 7301 (număr executant 43 din 31.10.2018), în baza căruia a efectuat lucrări de execuție aferente obiectivului investițional numit „Reabilitare și modernizare dispensar medical în localitatea Iecea Mare, jud. Timiș”.

Pârâta a înregistrat la dosarul cauzei, la data de 29 iunie 2021, întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată și, pe cale reconvențională, rezoluțiunea totală a contractului de execuție lucrări nr. 7301 (număr beneficiar) din 31 octombrie 2018 încheiat între PRIMĂRIA COMUNEI IECEA MARE și A S.R.L. Totodată, a solicitat obligarea societății A S.R.L. la plata sumei de 865.260,47 lei, cu titlu de restituire a prețului plătit în baza contractului rezoluționat.

Tribunalul Timiș – Secția a II-a civilă, prin sentința civilă nr. 535/2022 din 4 octombrie 2022, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă reconvențional A S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele-reclamante reconvențional COMUNA IECEA MARE PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA COMUNEI IECEA MARE; a admis cererea reconvențională formulată de pârâtele-reclamante reconvențional COMUNA IECEA MARE PRIN PRIMAR și PRIMĂRIA COMUNEI IECEA MARE; a dispus rezoluțiunea contractului nr. beneficiar 7301 din 31.10.2018 și nr. executant 43 din 31.10.2018, având ca obiect achiziția lucrărilor de execuție aferente obiectivului investițional numit „Reabilitare și modernizare dispensar medical în localitatea Iecea Mare, Jud. Timiș”, lucrări clasificate conform „CPV: 45453000-7 Lucrări de reparații generale și de renovare (Rev.2); reclamanta A S.R.L. a fost obligată să plătească pârâtei Comuna Iecea Mare suma de 865.260,47 lei din care va fi scăzută garanția de bună execuție reținută de pârâtă în baza contractului din 31 octombrie 2018; de asemenea, reclamanta A S.R.L. să plătească pârâtei COMUNA IECEA MARE cheltuieli de judecată în cuantum de 15.170 lei.

La termenul din 2 aprilie 2024, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea apelantei-reclamante A S.R.L., de încuviințare a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, ca nefiind utilă soluționării cauzei. De asemenea, Curtea de Apel Timișoara, deliberând, față de probele administrate în cauză, a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba testimonială solicitată de către apelantă. Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea de Apel Timișoara a acordat părților cuvântul asupra apelului. În temeiul art. 396 C. proc. civ., a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei la data de 16 aprilie 2024 și a pus în vedere apelantei-reclamante A S.R.L. ca, până la data pronunțării, să depună la dosar dovada achitării diferenței onorariu expert, în sumă de 6.000 lei.

Prin decizia civilă nr. 196/A din 16 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/30/2021, s-a respins apelul declarat de apelanta-reclamantă A S.R.L., în contradictoriu cu intimata-pârâtă COMUNA IECEA MARE PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 535/2022 din 4 octombrie 2022 a Tribunalului Timiș – Secția a II-a civilă.

Împotriva încheierii din 2 aprilie 2024 și a deciziei civile nr. 196/A din 16 aprilie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/30/2021, recurenta-reclamantă A S.R.L. a declarat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, sub nr. x/30/2021, la data de 17 iunie 2024.

Recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În ceea ce privește recursul declarat împotriva încheierii de ședință din 2 aprilie 2024, autoarea căii de atac a menționat că în ședința publică de la 2 aprilie 2024 s-au pus în discuție obiecțiunile formulate de reclamantă la raportul de expertiză realizat în faza procesuală a apelului. Prin aceste obiecțiuni, reclamanta a arătat că expertul B nu a realizat o veritabilă expertiză și nu a răspuns obiectivelor punctuale stabilite de instanță. În condițiile în care expertul nu și-a argumentat în niciun fel concluzia (care, oricum, nu răspunde obiectivelor dispuse de instanță), recurenta consideră că este încălcat dreptul său la apărare, fiind pusă în imposibilitatea de a verifica justețea concluziei expertului (procentul de 70% stabilit de acesta), tocmai din lipsa unor argumente și dovezi tehnice care să o susțină. Raportat la aceste aspecte, societatea reclamantă a solicitat instanței să pună în vedere expertului să răspundă punctual obiectivelor fixate, cu argumentarea tehnică a fiecăreia dintre concluziile pe care le va emite (indicarea neconformităților observate personal de expert și stabilirea măsurilor tehnice punctuale ce trebuie realizate în vederea remedierii, cu determinarea costului lor efectiv actual, pe baza orelor de manoperă și cantităților de materiale necesare).

Prin încheierea de ședință din data de 2 aprilie 2024, instanța a respins obiecțiunile formulate ca nefiind utile soluționării cauzei, cu mențiunea că motivarea acestei decizii ar urma să fie expusă în hotărârea ce se va pronunța.

Cu toate acestea, în cadrul deciziei civile nr. 196/A din 16 aprilie 2024, nu apare niciun fel de mențiune cu privire la motivele pentru care instanța a apreciat că obiecțiunile nu ar fi utile soluționării cauzei. Așadar, decizia civilă nr. 196/A din 16 aprilie 2024 este nemotivată sub aspectul respingerii obiecțiunilor, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Potrivit recurentei-reclamante, hotărârea instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, precum și cu ignorarea unei părți esențiale din motivele pe care le-a invocat, fapt ce constituie o nemotivare a hotărârii sub acest aspect.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă COMUNA IECEA MARE PRIN PRIMAR a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, urmând să fie menținută soluția instanței de apel.

Recurenta-reclamantă a uzat de dreptul procesual de a formula răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 23 octombrie 2024 s-a fixat termen la data de 23 ianuarie 2025, ora 09:00, în ședință publică, cu citarea părților, întrucât procesul este guvernat de dispozițiile Codului de procedură civilă, în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii filtrului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în considerarea naturii juridice a contractului pe care se fundamentează pretențiile solicitate, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității recursului, raportat la dispozițiile art. 53 alin. (1 ind. 1) și ale art. 55 alin. (3 ind. 1) din Legea nr. 101/2016, asupra căreia reține următoarele:

În legătură cu pretențiile reclamantei decurgând din contractul de execuție de lucrări nr. 7301/31.10.2018 Înalta Curte constată că legiuitorul a înțeles să reglementeze norme speciale sub aspectul procedurii de soluționare a acestor litigii.

Având în vedere faptul că acțiunea a fost înregistrată la 20 aprilie 2021, este incidentă în cauză Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, în forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, intrată în vigoare la 13 iulie 2020.

Potrivit art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 101/2016, „prezenta lege reglementează remediile, căile de atac și procedura de soluționare a acestora, pe cale administrativ-jurisdicțională sau judiciară, în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune, precum și organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor. Prezenta lege se aplică și cererilor având ca obiect acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și celor privind executarea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor”.

De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 53 alin. (1 ind. 1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020, „procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul”, art. 55 alin. (3 ind. 1) din același act normativ statuând că „Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alineatul (1 ind. 1) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței”.

Din textele legale anterior evocate rezultă că hotărârile pronunțate în litigiile privind executarea contractelor administrative, în care se încadrează și contractul de execuție lucrări nr. 7301/31.10.2018, pot fi atacate numai cu apel, potrivit art. 55 alin. (3 ind. 1) din Legea nr. 101/2016, forma modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Or, acțiunea reclamantei a fost introdusă la data de 20 aprilie 2021, dată la care dispozițiile Legii nr. 101/2016 erau deja modificate prin O.U.G. nr. 114/2020.

Așadar, calea de atac a recursului formulată de recurenta-reclamantă, având ca obiect decizia din apel, este inadmisibilă, atât timp cât a fost exclusă, în mod expres, de legiuitor prin art. 55 alin. (3 ind. 1) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 114/2020.

Legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că „nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., „sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs”.

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului acțiunii introductive, decizia recurată în prezenta cauză are caracter definitiv de la pronunțare potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod, coroborat cu art. 55 alin. (3 ind. 1) și art. 53 alin. (1 ind. 1) din Legea nr. 101/2016.

Conform art. 235 C. proc. civ., încheierile care preced hotărârea și au scopul pregătirii soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare.

Dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că „împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel”. Aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din același act normativ, conform cărora dispozițiile din apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice.

Consecința practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

În speță, prin încheierea de ședință de la termenul din 2 aprilie 2024, Curtea de Apel Timișoara a respins cererea apelantei-reclamante A S.R.L., de încuviințare a obiecțiunilor formulate la raportul de expertiză, ca nefiind utilă soluționării cauzei. De asemenea, Curtea de Apel Timișoara, deliberând, față de probele administrate în cauză, a respins ca nefiind utilă soluționării cauzei, proba testimonială solicitată de către apelantă. Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea de Apel Timișoara a acordat părților cuvântul asupra apelului. În temeiul art. 396 C. proc. civ., a amânat pronunțarea hotărârii asupra cauzei la data de 16 aprilie 2024 și a pus în vedere apelantei-reclamante A S.R.L. ca, până la data pronunțării, să depună la dosar dovada achitării diferenței onorariu expert, în sumă de 6.000 lei.

Cum încheierea de amânare a pronunțării asupra cauzei face parte integrantă din hotărârea finală, în speță, decizia civilă nr. 196/A din 16 aprilie 2024 a Curții de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în raport de dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ., încheierea din 2 aprilie 2024 nu are deschisă calea de atac a recursului, întrucât are caracter preparatoriu și nu a întrerupt cursul judecății.

Această încheiere premergătoare a fost pronunțată de către o instanță învestită cu soluționarea apelului promovat în cadrul unui litigiu privind executarea contractului administrativ, situație față de care hotărârea asupra fondului cauzei (alături de care ar fi putut fi exercitat recursul) este una împotriva căreia nu se mai poate exercita o asemenea cale extraordinară de atac.

Prin urmare, recursul declarat împotriva încheierii din 2 aprilie 2024 și a deciziei civile nr. 196/A din 16 aprilie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/30/2021, este inadmisibil și urmează a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A S.R.L. împotriva încheierii din 2 aprilie 2024 și a deciziei civile nr. 196/A din 16 aprilie 2024, ambele pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, în dosarul nr. x/30/2021, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2025.