ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 142/2025

Asupra cererii de revizuire de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr. x/3/2017 la 13 ianuarie 2017, contestatorul A a solicitat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV, anularea deciziei de concediere nr. x/13.12.2016, repunerea sa în funcția deținută anterior, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate și majorate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, de la momentul concedierii și până la momentul reintegrării sale efective, actualizarea sumelor de la pct. III și IV cu rata inflației și dobânda legală; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 5047 din 30 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, s-a respins contestația ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 3069 din 18 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/3/2017, a fost admis apelul declarat de apelantul-contestator A împotriva sentinței civile nr. 5047 din 30 iunie 2017, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/3/2017, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV.

A fost schimbată în tot sentința apelată, în sensul că a fost admisă acțiunea; a fost anulată decizia de concediere nr. x/13.12.2016 emisă de Regia Națională a Pădurilor-Romsilva; s-a dispus repunerea reclamantului în funcția deținută anterior prin reintegrarea sa; a fost obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la momentul concedierii și până la momentul reintegrării efective, sume asupra cărora se va calcula dobânda legală de la data scadenței.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 3.700 lei, reprezentând cheltuieli de judecată pentru etapa fondului.

A fost respinsă cererea apelantului de acordare a cheltuielilor de judecată pentru etapa apelului.

Împotriva acestei decizii, pârâta a formulat cerere de revizuire, susținând că instanța de apel a nesocotit principiul disponibilității, care guvernează procesul Civil, respectiv dispozițiile art. 9 alin. (2), respectiv art. 22 alin. (6) C. proc. civ.

În acest sens, revizuenta precizează că, astfel cum reiese din cuprinsul motivelor de apel formulate, apelantul nu a făcut nicio referire la o interpretare greșită a dispozițiilor art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000, ci la adăugarea de către instanța de fond la aceste dispoziții legale, iar Curtea trebuia să analizeze cauza doar în limitele efectului devolutiv al apelului, respectiv numai în măsura în care hotărârea primei instanțe a fost apelată. Partea din hotărâre care nu a fost apelată devine definitivă la data la care a expirat termenul de formulare a căii de atac și nu mai poate forma obiectul reformării instanței de apel, pricina urmând a fi judecată doar în măsura sau în limitele în care a fost criticată instanța inferioară. Astfel, instanța superioară este limitată în a cerceta cauza numai cu referire la motivele indicate în cererea de apel și se va pronunța doar în aceste limite.

Solicită a se constata că, în susținerile apelantului potrivit cărora instanța de fond ar fi adăugat la prevederile art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000, nu se face nicio referire la o interpretare greșită de către instanța de fond a acestor dispoziții legale.

În raport de art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000, revizuenta arată că rămânerea în pasivitate nu este lipsită de consecințe juridice, O.U.G. nr. 59/2000 reglementând expres efectele juridice pe care hotărârea consiliului de disciplină le produce.

Revizuenta precizează că statutul personalului silvic este reglementat printr-un act normativ special, respectiv O.G. nr. 59/2000, iar potrivit art. 58 alin. (l) din acest act normativ, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici i se aplică personalului silvic în măsura în care prezenta ordonanță de urgență nu dispune altfel, iar potrivit art. 1 alin. (2) din C. muncii, prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.

Or, Capitolul VI din O.U.G. nr. 59/2000 este cel care reglementează răspunderea disciplinară a personalului silvic, iar apelantul a ales să nu urmeze procedura de contestare a hotărârii Consiliului de disciplină, reglementată de art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000, demers procesual care, pe plan juridic, are consecința, judicios reținută de instanța de fond, de a nu mai putea pune în discuție efectele juridice definitive a hotărârii Consiliului de Disciplină din cadrul Direcției Silvice Ilfov nr. x/25.10.2016.

Mai arată revizuenta că, în raport de art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, sancțiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 1 an de la data sesizării comisiei de disciplină cu privire la săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data săvârșirii abaterii.

În acest sens sunt și prevederile art. 104 alin. (7) din Contractul colectiv de muncă al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva pe anii 2015-2017.

Revizuenta arată și că raportul Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva nr. x/05.10.2016 prin care au fost constatate abaterile disciplinare în sarcina apelantului a fost înregistrat la Direcția Silvică Ilfov sub nr. x/12.10.2016, iar în baza acestui raport și a hotărârii Consiliului de Disciplină nr. x/25.10.2016 a fost emisă, în termenul de 1 an reglementat de art. 77 din Legea nr. 188/1999, decizia nr. x/13.12.2016 prin care a fost aplicată sancțiunea disciplinară propusă de Consiliul de Disciplină.

În raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., revizuenta arată că apelantul, în cel de-al doilea motiv de apel, nu a făcut nicio referire la o interpretare greșită de către prima instanță a dispozițiilor legale prevăzute de art. 52 alin. (3) din O.U.G. nr. 59/2000.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta solicită instanței să aibă în vedere faptul că în motivarea hotărârii nr. 2884/2023, pronunțată în dosarul nr. x/3/2016* de Curtea de Apel București, instanța a avut în vedere dispozițiile legii speciale O.U.G. nr. 59/2000, cu trimitere la Legea nr. 188/1999.

În considerentele aceleiași hotărâri, Curtea de Apel București a făcut trimitere la decizia nr. x/2016, a cărei contestare a făcut obiectul dosarului nr. x/3/2017, de desfacere a contractului de muncă, decizie pe care instanța a considerat-o motivată.

Mai mult decât atât, dosarul nr. x/3/2017 a fost suspendat prin încheierea din 06.02.2018, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/3/2016 al Curții de Apel București - Secția a VIII-a Contencios Administrativ si Fiscal.

Revizuenta concluzionează în sensul că cele două hotărâri definitive conțin dispoziții potrivnice, existând o contrarietate clară din confruntarea dispozitivelor acestora.

La 2 septembrie 2024, intimatul a formulat întâmpinare.

Prin decizia numărul 4416 din 23 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost admisă excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în favoarea Înalte Curți de Casație și Justiție.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 18.11.2024.

Analizând excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu, cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Articolul 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. stabilește că termenul de revizuire este de o lună și, în cazul prevăzut de punctul 8 al art. 509 alin. (1) din același cod, curge de la data rămânerii definitive a hotărârii atacate cu calea extraordinară de atac.

Cererea de revizuire poate fi introdusă, așadar, în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, sancțiunea nerespectării de către parte a acestui termen imperativ fiind decăderea din dreptul acesteia de a-i fi soluționată, pe fond, cererea.

Hotărârea atacată cu revizuire este definitivă de la data pronunțării.

Așa fiind, ultima hotărâre, în sensul art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este definitivă de la 18 iunie 2024, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., iar termenul de revizuire, calculat în acord cu art. 181 alin. (1) pct. 3 și 2 C. proc. civ., s-a împlinit la 18 iulie 2024, zi lucrătoare.

În consecință, Înalta Curte va reține că promovarea de către revizuentă a căii de atac la 14 august 2024 s-a făcut cu depășirea termenului legal, atrăgând sancțiunea prevăzută de art. 185 C. proc. civ. Totodată, subliniază că data comunicării hotărârii atacate este nerelevantă pentru acest caz de revizuire, în care art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. marchează clar momentul de început al termenului procedural de decădere ca fiind data rămânerii definitive a hotărârii atacate. Altfel spus, în acest caz de revizuire, dacă dispozitivul deciziei îi este defavorabil, partea trebuie să promoveze calea extraordinară de atac de retractare în termenul care, în situația dată, a început să curgă de la pronunțarea deciziei.

Față de considerentele expuse, reținând că revizuirea a fost promovată după împlinirea termenului legal, Înalta Curte constată că a intervenit decăderea revizuentei din dreptul de a exercita calea de atac de față, potrivit art. 185 C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca tardivă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează cererea de revizuire formulată revizuenta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA – DIRECȚIA SILVICĂ ILFOV împotriva deciziei nr. 3069 din 18 iunie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a VII-a pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. x/3/2017, ca tardiv formulată.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2025.