ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1395/2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia civilă nr. 2046/11.10.2023, pronunțată în dosarul nr. x/89/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă a anulat recursul declarat de recurentul A, împotriva deciziei nr. 17 din 1 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași – Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale.

Împotriva deciziei nr. 2046 din 11 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, în cadrul dosarului nr. x/89/2020, a declarat revizuire A, invocând faptul că instanțele au săvârșit o eroare în legătură cu starea de fapt, fiind nemulțumit de soluțiile pronunțate în cauză prin care i s-a încălcat dreptul de pensie reclamat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire, din perspectiva îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac extraordinară, ce permite retractarea unei hotărâri numai pentru cauzele strict și limitativ prevăzute de lege, iar condiția de admisibilitate comună se referă la obiectul revizuirii, respectiv la hotărârile care se pot ataca pe această cale.

Potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Astfel, în cadrul acestei căi de retractare, se analizează, prioritar, condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate. Conform dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., obiect al cererii de revizuire poate fi o hotărâre pronunțată asupra fondului sau care evocă fondul. Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, ”pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.”

Se constată, așadar, într-o primă analiză, că pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri, legiuitorul a impus condiția imperativă, preliminară, ca această instanță să fi evocat fondul, cu excepția cazurilor de revizuire înscrise la pct. 3 (în ipoteza judecătorului), pct. 4, pct. 7 - 11, când sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Prin urmare, pentru a se putea cere revizuirea unei decizii definitive, cum este cea de față, o primă condiție pe care trebuie să o îndeplinească hotărârea este aceea de a evoca fondul cauzei, situație ce nu se regăsește în prezenta speță, având în vedere că prin hotărârea atacată a fost anulat recursul pentru nemotivare.

Evocarea fondului, ca expresie a uneia dintre condițiile prealabile de admisibilitate a cererii de revizuire, presupune fie stabilirea unei alte situații de fapt decât cea care fusese reținută în etapele procesuale anterioare, fie aplicarea altor dispoziții legale la împrejurările de fapt ce fuseseră pe deplin stabilite, în oricare dintre ipoteze urmând a se da o altă dezlegare raportului juridic dedus judecății, decât cea care fusese aleasă până în acel moment.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac, fiind o cale de retractare, prin care se solicită instanței care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii.

Această regulă nu este îndeplinită în cauză, câtă vreme hotărârea împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire nu a evocat fondul cauzei, fiind o decizie pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs nul.

Drept consecință, nu este îndeplinită o condiție generală de admisibilitate a căii extraordinare de atac a revizuirii.

Totodată, se constată și faptul că, în speță, revizuentul a solicitat instanței anularea deciziei nr. 2046 din 11 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, fără a arăta pe care dintre cazurile de revizuire prevăzute la pct. 1-11 de la art. 509 C. proc. civ. își întemeiază cererea. De asemenea, din cuprinsul criticilor expuse în cerere, nu este posibilă încadrarea acestora în vreunul dintre cazurile în care se poate cerere revizuirea unei hotărâri judecătorești definitive. Invocarea unei pretinse erori în legătură cu situația de fapt reținută în dosar nu este susceptibilă de încadrare în vreunul dintre respectivele cazuri.

Cum criticile invocate prin cererea de revizuire nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute la alin. (2) al art. 509 C. proc. civ., pentru care condiția evocării fondului nu se impune a fi întrunită, se impune a se reține caracterul inadmisibil al cererii de revizuire și din această perspectivă.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispozițiile art. 509 C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 2046 din 11 octombrie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în cadrul dosarului nr. x/89/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 iunie 2024.