ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2152/2024

Ședința publică din data de 20 noiembrie 2024

Deliberând asupra cererii de revizuire, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2024 la 24 mai 2024 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 C. proc. civ., împotriva deciziei civile nr. 2124 din 26.04.2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2022, solicitând admiterea cererii de revizuire și anularea hotărârii atacate.

Prin decizia civilă nr. 3311 din 26.06.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. de dosar x/2024 la 30.07.2024.

În motivarea cererii, revizuentul susține în esență că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 2864 din 11.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2022, având ca obiect contestație decizie de pensionare. Revizuentul arată că cele două cauze sunt pronunțate de către instanțe de același grad, fiind îndeplinită condiția existenței triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două hotărâri judecătorești definitive.

Astfel, revizuentul arată că prin decizia nr. 2864/11.05.2023 a fost respins apelul formulat de către pârâta Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței nr. 5067/20.07.2022 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2022, a fost admis apelul formulat de către acesta, a fost schimbată în parte sentința, în sensul în care a fost obligată pârâta ca la emiterea deciziei prin care se va recalcula pensia, să valorifice sporul de vechime inclusiv pentru perioada 01.04.1992-01.11.1997, potrivit mențiunilor din adeverința nr. x/07.12.2021 și să plătească sumele rezultate din această recalculare efectuată, începând cu data de 01.02.2022. Mai arată revizuentul că celelalte dispoziții ale sentinței nr. 5067/20.07.2022 au fost păstrate prin decizia nr. 2864/11.05.2023, respectiv anularea deciziei de pensie nr. x/16.03.2022 și obligarea pârâtei la emiterea deciziei de pensie prin care să recalculeze pensia începând cu data de 01.02.2022 cu valorificarea și a veniturilor suplimentare reprezentând spor de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2021, precum și a sporului de condiții grele în procent de 10% calculat la salariul tarifar pentru perioada august 1990- octombrie 1997, potrivit mențiunilor din adeverința nr. x/07.12.2021.

Totodată, revizuentul susține că prin decizia nr. 2124 din 26.04.2024 pronunțată de Curtea de Apel București și care face obiectul prezentei cereri de revizuire, se înlătură dispozițiile de valorificare a sporului de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2001 și a condițiilor deosebite/grele din perioada 01.08.1990-01.01.1998, încălcându-se ceea ce s-a statuat, cu putere de lucru judecat, printr-o hotărâre judecătorească definitivă, respectiv decizia nr. 2864/11.05.2023.

De asemenea, revizuentul arată că prin verificarea deciziei de pensie nr. x/16.03.2022, anulată cu caracter definitiv prin decizia nr. 2864/11.05.2023 și a deciziei de pensie nr. x/10.10.2022, nu există nicio mențiune cu privire la valorificarea la calculul pensiei pentru limită de vârstă a celor două sporuri, a sporului de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2001 și a sporului pentru condiții deosebite/grele din perioada august 1990- octombrie 1997.

Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata nu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază. Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri."

Astfel, invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie contradictorii; hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (...)".

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea autorității de lucru judecat atunci când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, atât în ceea ce privește efectul negativ, cât și cel pozitiv, astfel cum reiese din interpretarea dispozițiilor art. 431 C. proc. civ., care prevăd că:

"(1) Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. (2) Oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă".

Prin art. 431 alin. (2) C. proc. civ., legiuitorul a consacrat în mod explicit și efectul pozitiv al lucrului judecat, prin care o chestiune litigioasă, dedusă judecății în mod incidental și dezlegată în cadrul unui proces, a cărei rezolvare nu se va regăsi în dispozitivul hotărârii, este înzestrată cu autoritate de lucru judecat, ceea ce înseamnă că nu va putea fi nesocotită, contrazisă într-un litigiu ulterior, întrucât ceea ce s-a judecat este presupus a exprima adevărul raporturilor juridice dintre părți.

Pentru a deveni incidente dispozițiile art. 509 pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce privește efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, este necesară îndeplinirea unor condiții cumulative: hotărârea supusă revizuirii (cea din urmă) să fie pronunțată într-un litigiu început după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, considerentele apreciate a fi contrare să susțină și să conducă, sub aspectul raționamentului logico-juridic, spre soluția pronunțată și, de asemenea, aceste considerente să tranșeze asupra unei chestiuni litigioase identice cu problema dedusă judecății.

În speță, cea din urmă cerință nu este îndeplinită.

Înalta Curte reține că, în speță, revizuentul a solicitat instanței să constate că decizia civilă nr. 2124 din 26.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, a cărei revizuire se solicită, nesocotește autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 2864 din 11.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Instanța supremă reține că prin decizia nr. 2864/11.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost respins apelul formulat de către Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței nr. 5067/20.07.2022 pronunțată de Tribunalul București în dosarul, a fost admis apelul formulat de către A., a fost schimbată în parte sentința, în sensul în care a fost obligată pârâta ca la emiterea deciziei prin care se va recalcula pensia, să valorifice sporul de vechime inclusiv pentru perioada 01.04.1992-01.11.1997, potrivit mențiunilor din adeverința nr. x/07.12.2021 și să plătească sumele rezultate din această recalculare efectuată, începând cu data de 01.02.2022. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelate, respectiv anularea deciziei de pensie nr. x/16.03.2022 și obligarea pârâtei la emiterea deciziei de pensie prin care să recalculeze pensia începând cu data de 01.02.2022 cu valorificarea și a veniturilor suplimentare reprezentând spor de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2021, precum și a sporului de condiții grele în procent de 10% calculat la salariul tarifar pentru perioada august 1990- octombrie 1997, potrivit mențiunilor din adeverința nr. x/07.12.2021.

Totodată, prin decizia civilă nr. 2124 din 26.04.2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a cărei revizuire se solicită, a fost admis apelul formulat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 5268/04.10.2023 pronunțată de Tribunalul București, a fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că au fost înlăturate dispozițiile de valorificare a sporului de vechime pentru perioada 01.03.1999-01.04.2001 și a sporului pentru condiții deosebite/grele din perioada 01.08.1990-01.01.1998 din adeverința nr. x/77.12.2021. A fost păstrată în rest sentința, respectiv anularea deciziei de pensie nr. x/10.10.2021 și obligația pârâtei de a emite începând cu 01.02.2022 a unei noi decizii de recalculare a pensiei cu valorificarea sporului de vechime pentru perioada 01.04.1992-01.11.1997.

Instanța supremă constată că în dosarul nr. x/2022, în cadrul căruia a fost pronunțată decizia nr. 2864/11.05.2023 și a cărei putere de lucru judecat se invocă, revizuentul a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. x din 16.03.2022, iar în prezentul litigiu, în care a fost pronunțată decizia nr. 2124/26.04.2024, care face obiectul cererii de revizuire, acesta a solicitat anularea deciziei de pensionare nr. x din 10.10.2022.

Înalta Curte arată că, în condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni sunt diferite, nefiind vorba despre hotărâri potrivnice prin care să fi fost analizată de către instanțe diferite aceeași chestiune litigioasă, având în vedere că cele două de decizii de pensionare, deși au același numar, nu sunt emise la aceeași dată, aplicarea efectelor puterii de lucru judecat este exclusă.

Mai mult decât atât, se observă că pentru a pronunța această din urmă hotărâre, curtea de apel a reținut că singurele venituri nevalorificate potrivit hotărârii judecătorești învestite cu autoritate de lucru judecat, sunt cele obținute cu titlu de spor de vechime în perioada 1.04.1992-01.11.1997, în limita cărora poate fi atrasă răspunderea casei de pensii, altfel neexistând temei pentru a fi obligată la o dublă valorificare a sporurilor care fac obiectul pretențiilor reclamantului.

Așadar, se constată că instanța de apel a înlăturat dispozițiile de valorificare a sporului de vechime pentru perioada 1.03.1999-1.04.2001 și condiții deosebite/grele din perioada 1.08.1990-1.01.1998 din adeverința nr. x/7.12.2021, cu motivarea că acestea au fost valorificate, iar nu pentru inexistența dreptului, recunoscut prin hotărâre definitivă.

În condițiile în care elementele de fapt din cadrul celor două acțiuni civile sunt diferite, reiese că între cele două cauze nu există o legătură care să justifice constatarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În consecință, nu se poate reține existența contrarietății între considerentele celor două hotărâri judecătorești, întrucât această cerință presupune ca a doua instanță să ignore faptul că o chestiune litigioasă și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze contrar primei judecăți, ceea ce nu este cazul în speță.

Dimpotrivă, decizia atacată cu prezenta cerere de revizuire valorifică tocmai împrejurarea că pretențiile revizuentei au fost deja tranșate printr-o hotărâre judecătorească.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A., împotriva deciziei civile nr. 2124 din 26 aprilie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 2124 din 26 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 noiembrie 2024.