ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2025

Din examinarea actelor din dosar, constată și reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș - Secția a II-a Civilă la 2 iunie 2021, reclamanta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a chemat în judecată pârâta A S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 500.000 lei, reprezentând contravaloarea titlului de plată nr. x/14.07.2009, emis de reclamantă în favoarea numitului B, actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 239/PI/2022 din 28 aprilie 2022, Tribunalul Timiș - Secția a II-a Civilă a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel reclamanta, care a fost respins prin decizia civilă nr. 727/A din 5 decembrie 2022, pronunțată Curtea de Apel Timișoara - Secția a II-a Civilă.

Împotriva acestei decizii, AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR a declarat recurs, care a fost admis prin decizia nr. 1553 din 21 iunie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, decizia recurată fiind casată și dispunându-se trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 234/A din 14 mai 2024, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi în dosar nr. x/30/2021*, a fost respins apelul declarat de reclamanta AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 239/PI/2022 din 28 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosarul cu nr. x/30/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A S.R.L.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs.

În susținerea recursului, recurenta-reclamantă arată că în mod greșit instanța a respins apelul declarat, nesocotind raportul de evaluare întocmit de societatea C S.R.L. la data de 25.09.2020.

Recurenta-reclamantă precizează că, în fapt, între A.N.R.P. și A S.R.L. a intervenit contractul-cadru de prestări servicii nr. 33/2006, având ca obiect asigurarea de către prestator a serviciilor de evaluare solicitate de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (C.C.S.D.), în aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Serviciile de evaluare presupuneau executarea de către prestator a evaluării imobilelor identificate în Anexa la contract.

Contractul-cadru a fost stabilit și aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 527/2006, iar rapoartele de evaluare a imobilelor urmau să fie întocmite în conformitate cu prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Precizează, de asemenea, recurenta-reclamantă că, în anul 2013, Curtea de Conturi a desfășurat la A.N.R.P. o acțiune de control cu tema „Verificarea modului de formare și utilizare a fondurilor publice în procesul de restituire a proprietăților". Conform Raportului de control nr. x/26.04.2013, întocmit de Curtea de Conturi, controlul a vizat perioada cuprinsă în intervalul 01.01.2007-31.12.2011.

Ca urmare a acțiunii de control privind modul de îndeplinire a măsurilor dispuse, Curtea de Conturi, prin decizia nr. x/1/2013/2022, a prelungit termenul pentru implementarea măsurii până la data de 31.12.2022, A.N.R.P. urmând să întreprindă demersuri pentru înlăturarea deficiențelor constatate și consemnate în raportul de control nr. x/RG/26.04.2013.

Având în vedere că deciziile Curții de Conturi sunt obligatorii, pentru punerea în aplicare a măsurilor dispuse în sarcina sa, recurenta-reclamantă precizează că urmărește prin prezenta acțiune să recupereze sumele plătite în mod eronat.

Arată, totodată, că prin decizia nr. 2/15.06.2009, Curtea de Conturi a dispus măsuri privind expertizarea și reevaluarea imobilelor ce fac obiectul unui număr de 2.843 de rapoarte evaluare, stabilirea întinderii prejudiciului cauzat bugetului de stat și recuperarea acestuia de la partenerii contractuali, sau de la persoanele responsabile pentru efectuarea plăților.

Contestația formulată de A.N.R.P., la acea vreme, s-a admis parțial, în sensul că urmau să fie supuse reevaluării doar rapoartele cu o valoare mai mare de 500.000 lei, respectiv 688 rapoarte (exclusiv deciziile care au avut la bază hotărâri judecătorești definitive și irevocabile).

În acest context, recurenta-reclamantă reiterează faptul că verificările efectuate de Curtea de Conturi cu ocazia controlului din anul 2013 au vizat perioada cuprinsă în intervalul 01.01.2007-31.12.2011, deci, inclusiv perioada verificată la controlul anterior, din anul 2009.

Prin urmare, ținând seama de deciziile Curții de Conturi și ulterior, în considerarea hotărârii judecătorești nr. 2767/17.10.2014, prin care a fost respinsă contestația sa și menținute măsurile dispuse de Curtea de Conturi, în anul 2014, A.N.R.P. a trimis solicitări către diverse instituții, pentru a stabili valoarea informativă a serviciilor de consultanță, constând în verificarea unui raport de evaluare.

În baza contractului-cadru de prestări servicii nr. 33/2006, în dosarul de despăgubire nr. x/CC, intimata-pârâtă a evaluat imobilul situat în municipiul Oradea, str. (…), jud. Bihor, stabilind valoarea de piață a acestuia la suma de 1.078.048 lei.

Pentru suma stabilită prin raportul de evaluare întocmit de intimata-pârâtă, C.C.S.D. a emis decizia nr. x/23.04.2009, iar în baza acestei decizii, a fost emis titlul de plată nr. x/14.07.2009, în cuantum de 500.000 lei, precum și titlul de conversie nr. y/14.07.2009, în cuantum de 673.048 lei, reprezentând numărul total de acțiuni atribuite la Fondul Proprietatea.

Având în vedere că titlurile de conversie sunt definite de lege ca fiind certificate emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama Statului Român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, recurenta-reclamantă apreciază că Ministerul Finanțelor Publice este cel ce justifică interesul în recuperarea prejudiciului ce derivă din titlurile de conversie, fiind important de reținut că, urmare a reevaluării imobilului situat în Oradea, ce face obiectul dosarului de despăgubire nr. x/CC, firma S.C. C S.R.L a stabilit la data de 25.09.2020 că valoarea reală a imobilului era 221.523 lei.

Prin urmare, comparând cele două rapoarte de evaluare, se constată cu ușurință că intimata-pârâtă a supraevaluat imobilul, raportat la valoarea acestuia, astfel cum a fost determinată cu ocazia reevaluării. Pentru acest motiv, solicită recuperarea prejudiciului în cuantum de 500.000 lei, acordat în baza titlului de plată nr. x/14.07.2009 astfel cum a fost constatat, ca urmare a aducerii la îndeplinire a măsurilor dispuse de Curtea de Conturi.

Recurenta-reclamantă face precizarea că verificarea raportului de evaluare întocmit de Societatea Generală a Experților Tehnici S.A., a fost efectuată de societatea D.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 483 și art. 488 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă nu a formulat întâmpinare.

Examinând recursul în raport de excepția nulității, a cărei analiză este prioritară în respectarea dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a admite excepția, pentru următoarele considerente:

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte arată că, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., condiția legală a dezvoltării motivelor presupunând ca ele să poată fi încadrate într-unul dintre acestea.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurentul aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte constată, pe de o parte, că recurenta-reclamantă nu și-a întemeiat cererea pe niciunul dintre motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, că, în expunerea motivelor de recurs, susținerile acesteia nu se constituie în critici împotriva hotărârii atacate, fiind exclusiv argumente ce vizează situația de fapt.

În realitate, recurenta-reclamantă urmărește reanalizarea și reinterpretarea probatoriului, prin devoluțiunea integrală a fondului pretențiilor solicitate prin cererea de chemare în judecată, cu ignorarea faptului că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, nu și al treilea grad de jurisdicție devolutiv.

Nu se poate considera că afirmațiile recurentei-reclamante din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanța care a pronunțat hotărârea atacată și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate.

Din examinarea dispozițiilor imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ. reiese că instanța de recurs are obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din Cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) din același Cod, să anuleze recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva deciziei civile nr. 234/A din 14 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 ianuarie 2025.