ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 121/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 121/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 8 aprilie 2024 pe rolul Tribunalului Giurgiu – Secția Civilă sub nr. x/122/2024, reclamanta A a chemat în judecată pârâta Casa teritorială de Pensii Giurgiu, solicitând anularea deciziei nr. R x din 28.02.2024, privind respingerea acordării pensiei de serviciu și obligarea pârâtei la emiterea unei decizii prin care să îi fie calculată și achitată pensia de serviciu începând cu luna următoare depunerii cererii de pensionare - 22.02.2024, în temeiul Legii nr. 567/2004.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile Legii nr. 263/2010.
Prin sentința civilă nr. 322/2024/LM/AS din 3 iulie 2024 pronunțată de Tribunalul Giurgiu - Secția Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., în raport cu faptul că, la data sesizării instanței, reclamanta deținea calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Giurgiu, impunându-se judecarea cererii de către una din instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate celei în a cărei circumscripție se află instanța la care partea își desfășoară activitatea.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă la 31 iulie 2024 sub același număr.
Prin sentința civilă nr. 1773 din 8 octombrie 2024 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița – Secția I Civilă a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
De asemenea, constatându-se intervenit conflictul negativ de competență, s-a dispus suspendarea judecării cauzei și sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că incidența dispozițiilor art. 95 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 și art. 154 din Legea nr. 263/2010, în raport cu care competența de soluționare a cererii aparține tribunalului în a cărui rază teritorială își are domiciliul reclamanta. Or, s-a constatat că, în fapt, reclamanta nu domiciliază în circumscripția Tribunalului Dâmbovița.
Totodată, s-a argumentat că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât reclamanta are calitatea de grefier în cadrul Judecătoriei Giurgiu, care nu este competentă să soluționeze cererea dedusă judecății și nici nu are calitatea de instanță superioară celei căreia îi este atribuită competența de soluționare.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă la 20 noiembrie 2024 sub același număr.
Înalta Curte, constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu – Secția Civilă, pentru următoarele considerente:
Reclamanta a învestit Tribunalul Giurgiu cu o cerere având ca obiect recalculare pensie, în temeiul Legii nr. 567/2004, litigiul făcând parte din categoria conflictelor în materia asigurărilor sociale.
Conform art. 95 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 „Litigiile în legătură cu aplicarea prevederilor prezentei legi se soluționează de tribunalele de muncă și asigurări sociale.”.
De asemenea, potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul”.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, reclamanta are domiciliul stabilit în municipiul Giurgiu, cu consecința că, raportat la domiciliul părții, competența teritorială de soluționare a cauzei revine tribunalului sesizat prin cererea de chemare în judecată.
În egală măsură, se reține că nu sunt incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., întrucât reclamanta își desfășoară activitatea la o instanță inferioară în grad celei care este competentă potrivit legii să judece pricina în primă instanță, și nu la instanța competentă să soluționeze cauza sau la o instanță superioară. În alți termeni, cauza dedusă judecății nu este de competența judecătoriei la care reclamanta își desfășoară activitatea și nici nu există o instanță inferioară acesteia.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu – Secția Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu – Secția Civilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 ianuarie 2025.