ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1811/2024

Ședința publică din data de 15 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 07.12.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Giurgiu, obligarea pârâtei la eliberarea unei noi decizii prin care pensia de serviciu să fie stabilită în baza mențiunilor cuprinse în Adeverința nr. x/02.10.2023 emisă de către Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce cuprinde vechimea totală în magistratură la data de 01.09.2023, de 31 de ani și 7 luni, precum și indemnizația de încadrare brută lunară și sporurile din ultima lună de activitate, anume luna august 2023.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că îndeplinește în prezent funcția de judecător, în mod neîntrerupt, fiind numită la data de 01.02.1992, iar după ce a dobândit o vechime de 26 de ani în funcția de judecător, a solicitat Casei Județene de Pensii Giurgiu să emită decizia de acordare a pensiei de serviciu.

De asemenea, a mai arătat că, la data de 19.10.2023, a formulat cerere de revizuire adresată Casei Județene de Pensii Giurgiu prin care a solicitat revizuirea pensiei de serviciu ce a fost emisă prin deciziile nr. 170575/15.11.2018 și nr. 170575/04.01.2023 și emiterea unei noi decizii prin care pensia de serviciu să fie stabilită, în baza mențiunilor cuprinse în Adeverința nr. x/02.10.2023 emisă de Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Totodată, reclamanta a precizat că, întrucât are calitatea de judecător în cadrul instanței competente să judece prezenta cerere, a sesizat o instanță de același grad din raza unei curți de apel învecinată cu cea a Curții de Apel București, secția litigii de asigurări sociale, în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 586 din 28 martie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă Complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dâmbovița a reținut că este învestit cu soluționarea unui litigiu căruia i se aplică jurisdicția asigurărilor sociale, iar față de dispozițiile art. 154 din Legea 263/2010, cererile îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului.

Totodată, a mai arătat că, potrivit art. 129 din C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura și că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) din C. proc. civ. conțin o derogare de la normele de competență, reglementând un caz de prorogare de competență în favoarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit normelor de competență generale instituite de lege.

Însă, pentru a opera această prorogare de competență, trebuie îndeplinite următoarele condiții: reclamantul să aibă calitatea de judecător, asistent judiciar, grefier sau procuror, iar cauza să fie de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau de competența unei instanțe inferioare acesteia.

Constatând că reclamanta are calitatea de judecător la Judecătoria Giurgiu, că litigiul este de competența în primă instanță a tribunalului de la domiciliul reclamantului, instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Dâmbovița și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu la 26 aprilie 2024, sub același număr de dosar (x/2023).

Prin încheierea de cameră de consiliu de la 08.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a încuviințat cererea de abținere formulată de doamna judecător A. de la judecarea cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2023 al Tribunalului Giurgiu pe motiv că doamna judecător are calitate procesuală activă de reclamantă în cauza dedusă judecății, dosarul fiind repartizat aleatoriu.

Prin sentința civilă nr. 283/2024 LM/AS din 10 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâta Casa Județeană de Pensii Giurgiu, în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat din oficiu judecata și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, a doua instanță de conflict a reținut aplicarea art. 127 alin. (1) C. proc. civ., întrucât reclamanta are funcția de vicepreședinte al Tribunalului Giurgiu.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 12 august 2024, sub același număr de dosar (x/2023).

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Dâmbovița și Tribunalul Giurgiu - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că acțiunea introductivă are ca obiect eliberarea unei noi decizii de pensie, fiind dedus judecății un conflict de asigurări sociale, pentru perioadele în care reclamanta a avut calitatea de judecător. Totodată, se reține că, la data înregistrării acțiunii, reclamanta avea calitate de judecător în cadrul Tribunalului Giurgiu, iar, după sesizarea Tribunalului Giurgiu prin declinarea dispusă de Tribunalul Dâmbovița, cauza a fost repartizată completului de judecată CFL 5, al cărui președinte era însăși reclamanta, context în care, prin încheierea de cameră de consiliu din 08.05.2024, a fost încuviințată cererea de abținere a doamnei judecător pe motiv că aceasta are calitate procesuală activă de reclamantă în cauza dedusă judecății.

În acest context, Înalta Curte constată că, în mod evident, art. 127 alin. (1) C. proc. civ. este norma aplicabilă în stabilirea instanței competente teritorial să soluționeze acțiunea reclamantei, incidența acestui text de lege fiind atrasă de calitatea acesteia de judecător la Tribunalul Giurgiu.

Art. 127 din C. proc. civ. este o normă specială de competență care se aplică atunci când reclamantul este o persoană care își desfășoară activitatea în justiție, ca judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier și care impune, atunci când acțiunea este de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, să sesizeze una din instanțele judecătorești de același grad, aflată în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Având în vedere că, în speță, competența soluționării în fond a cererii ar fi aparținut Tribunalului Giurgiu, calitatea reclamantei (de judecător la Tribunalul Giurgiu) atrage aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., în scopul asigurării imparțialității instanței.

În aceste condiții, competența de soluționare a cauzei revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate curții de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

De vreme ce Curtea de Apel Ploiești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Dâmbovița, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel București, în circumscripția căreia se află Tribunalul Giurgiu, rezultă că Tribunalul Dâmbovița este competent teritorial să soluționeze cauza dedusă judecății.

Pentru aceste motive, în aplicarea art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.