ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2204/2024

Deliberând, asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București sub nr. x/302/2020, reclamantul Primarul Sectorului 5 București, în contradictoriu cu pârâta A, a solicitat anularea domiciliului și a cărții de identitate privind pe pârâta în cauză, invocând dispozițiile art. 35 din O.U.G. nr. 97/2005, motivat de faptul că pârâta și-a stabilit domiciliul la adresa prevăzută în actul de identitate a cărui anulare se cere, în baza consimțământului unei persoane care nu are calitatea de proprietar al spațiului de locuit.

Prin sentința civilă nr. 4864 din 02 iunie 2021, Judecătoria Sectorului 5 București a declinat cauza în favoarea Tribunalului București, cauză înregistrată pe rolul tribunalului la data de 02.07.2021.

Prin sentința civilă nr. 377 din 16 martie 2022, Tribunalul București – Secția a III-a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantul Primarul Sectorului 5 București, în contradictoriu cu pârâta A.

Prin decizia nr. 27A din 12 ianuarie 2024, Curtea de Apel București - Secția a IV-a Civilă a respins apelul formulat de apelantul-reclamant Primarul Sectorului 5 București împotriva sentinței civile nr. 377/16.03.2022 pronunțate de Tribunalul București – Secția a III-a Civilă în dosarul nr. x/302/2020, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 27A din 12 ianuarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București a formulat recurs reclamantul Primarul Sectorului 5 București, ce a fost înregistrat pe rolul Secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs formulată, fără a procedă la încadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant reiterează situația de fapt din dosar, susținând, în esență, că urmare a adresei Direcției Generale de Evidență a Persoanelor – Municipiul București nr. x/12.08.2020 s-a sesizat faptul că doamnei B i s-a eliberat actul de identitate seria (...) nr. (...), de către Serviciul Evidența Persoanelor Sector 5, fără a fi respectate prevederile legale în vigoare privind evidența persoanelor, în sensul că au fost aplicate prevederile art. 28 lit. b) din O.U.G. nr. 97/2005, fiind preluat consimțământul numitei B, iar din documentele prezentate nu rezultă calitatea de proprietar al spațiului de locuit.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

II.1. Examinând recursul declarat de recurentul-reclamant Primarul Sectorului 5 București, în raport cu posibilitatea încadrării criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. , verificare care este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. De asemenea, potrivit art. 488 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute la pct.1-8 din acest text legal.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 483 alin. (3) și ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., rezultă că recursul este calea extraordinară de atac, de reformare, prin care hotărârea este supusă controlului judiciar numai prin prisma conformității sale cu regulile de drept material și/sau procesual aplicabile, astfel că părțile nu au posibilitatea de a o critica pentru motive de netemeinicie. Cu alte cuvinte, în recurs se exercită strict un control de legalitate al hotărârii, prin raportare la motivele de casare prevăzute, în mod expres și limitativ, la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., niciunul dintre acestea nefiind conceput astfel încât să permită instanței de recurs reanalizarea mijloacelor de probă administrate sau reevaluarea situației de fapt.

Ca atare, faptele sunt stabilite, în mod suveran, de instanțele de fond, în timp ce instanța de recurs judecă hotărârea, iar nu procesul, în sensul că nu rejudecă tot dosarul, ci verifică modalitatea în care au fost aplicate, de către instanța de apel, normele de drept procesual și/sau de drept material situației de fapt deja stabilite.

Scopul recursului transcede interesului particular și constă în asigurarea unui cadru juridic coerent și unitar, printr-o interpretare și aplicare uniformă a legii materiale și/sau procesuale, în timp ce interpretarea mijloacelor de probă este de resortul convingerii judecătorului de fond, care administrează probele și le poate aprecia (în primă instanță) sau, după caz, reaprecia și completa (în apel).

În acest context, nu se poate pretinde instanței de recurs cenzurarea aprecierii probatoriului, transformând-o într-o a treia instanță de fond, în mod vădit contrar rolului și funcțiilor căii extraordinare de atac a recursului.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ. iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, verificând cererea de recurs, se constată că recurentul nu a învederat argumente prin care să se demonstreze că decizia recurată a fost pronunțată în urma interpretării și/sau aplicării greșite a normelor de drept incidențe.

Dimpotrivă, argumentele invocate în memoriul de recurs privesc exclusiv temeinicia deciziei civile recurate, iar nu nelegalitatea acesteia, din moment ce recurentul-reclamant susține că instanța de apel trebuia să rețină că din întregul probatoriu administrat în cauză reieșea că persoana care și-a dat consimțământul în legătură cu locuința unde a fost stabilit domiciliul intimatei nu are calitatea de proprietar al spațiului de locuit.

Or, în ceea ce privește critica potrivit căreia instanța de apel a analizat greșit materialul probator administrat în cauză, aceasta distinct de faptul că reprezintă o critică de netemeinicie, care nu poate fi supusă controlului în calea extraordinară de atac a recursului, este și nereală, curtea de apel arătând în mod concret în cuprinsul deciziei atacate că a analizat toate înscrisurile depuse de părți, făcând referire la sentințele de care se prevalează recurentul, însă a apreciat că din cuprinsul acestora reiese că apartamentul de la demisol rămâne în proprietatea defunctei C, a cărei moștenitoare este B, mama intimatei, cea care și-a dat acordul ca domiciliul pârâtei să fie la respectiva adresă.

Astfel, curtea de apel a răspuns deja criticilor din apel ale reclamantului, reiterate în recurs.

Față de acestea, Înalta Curte constată că prin modul de formulare al criticilor în recurs se tinde la reinterpretarea probatoriului, fiind invocate doar argumente prin care urmărește, în realitate, ca instanța de recurs să reanalizeze mijloacele de probă administrate și să reevalueze situația de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, cum criticile formulate de recurentul-reclamant nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și la art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului.

Dată fiind prioritatea soluționării excepției nulității recursului, precum și efectele pe care aceasta le produce, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamantul Primarul Sectorului 5 București, împotriva deciziei civile nr. 27A din 12 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Primarul Sectorului 5 București, împotriva deciziei civile nr. 27A din 12 ianuarie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a IV-a civilă.

Pronunțată astăzi, 16 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.