ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2024

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2159/2024

HOTĂRÂRE
15.10.2024
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2159/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I.1. Hotărârea care face obiectul cererii de completare

Prin decizia nr. 2588 din 12 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2021, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A S.R.L. și de recurenta-pârâtă B S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1809A din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

I.2. Cererea de completare a hotărârii

La data de 13 iunie 2024, petenta A S.R.L. (recurentă-reclamantă în dosarul de recurs) a formulat cerere de completare a deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2021, întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ., motivat de faptul că instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere privind acordarea cheltuielilor de judecată în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

După expunerea contextului factual și litigios, petenta a învederat că a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, respectiv factura și extrasul de cont din care reiese plata sumei cu titlu de onorariu de avocat.

Dat fiind faptul că A S.R.L. a antamat respectivele cheltuieli ca urmare a formulării cererii de recurs de către B S.R.L., iar cererea de recurs a fost respinsă, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se impune obligarea B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

În consecință, a solicitat completarea hotărârii, în sensul pronunțării instanței și asupra capătului de cerere privind obligarea B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial și taxă de timbru.

În drept au fost invocate dispozițiile legale la care s-a făcut referire în cuprinsul cererii de completare.

În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

I.3. Înregistrarea cererii pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cererea de completare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 13 iunie 2024, stabilindu-se termen pentru soluționare la data de 24 septembrie 2024, termen la care instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 08 octombrie 2024 și, ulterior, pentru data de 15 octombrie 2024, când a soluționat prezenta cerere.

Analizând cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2021, Înalta Curte constată următoarele:

În cauză, la data de 26 ianuarie 2023, a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția I civilă, sub nr. x/3/2021, recursul principal declarat de pârâta B S.R.L., împotriva deciziei civile nr. 1809A din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă.

La data de 21 martie 2023, reclamanta A S.R.L. a depus la dosar întâmpinare și recurs incident formulat împotriva aceleiași decizii a instanței de apel.

La data de 19 octombrie 2023, recurenta-reclamantă A S.R.L. a depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 250 lei, aferentă cererii de recurs incident, astfel cum i s-a pus în vedere de către instanță (fila 76).

La termenul de judecată din 12 decembrie 2023, în ședință publică, apărătorul ales al recurentei-reclamante a depus la dosar o notă de cheltuieli prin care a solicitat ca, în măsura în care cererea recurentei-pârâte va fi respinsă, iar recursul incident va fi admis, să fie obligată recurenta-pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 14.952,48 lei constând în onorariu avocațial (14.702,48 lei) și taxă judiciară de timbru (250 lei).

Anexat acestei note, se regăsește factura nr. FF 23-200 din 07 aprilie 2023 și extrasul de cont din 30 octombrie 2023 (filele 132-133).

Prin decizia nr. 2588 din 12 decembrie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2021, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de recurenta-reclamantă A S.R.L. și de recurenta-pârâtă B S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 1809A din 29 noiembrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimatul-pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Recurenta-reclamantă A S.R.L. a formulat cerere de completare a dispozitivului acestei decizii, motivat de faptul că instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea sa privind cheltuielile de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (6) C. proc. civ., judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

De asemenea, și art. 397 alin. (1) C. proc. civ. reglementează faptul că instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Cadrul obiectiv al judecății și limitele învestirii instanței pe care judecătorul este ținut să le respecte întocmai este constituit de totalitatea cererilor, iar în ipoteza în care instanța a omis să soluționeze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală, partea interesată poate uza de dispozițiile art. 444 C. proc. civ. care, la alin. (1), prevăd că „Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii (...)”.

Procedura reglementată de acest text de lege este stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză, fiind vorba, așadar, despre un remediu pentru situația în care instanța a omis, din greșeală, să se pronunțe asupra tuturor cererilor deduse judecății.

Omisiunea instanței de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal mai sus redat, cererea de acordare a acestora având caracter accesoriu în ansamblul procesului.

Așadar, instanța trebuie să se pronunțe asupra acestei cereri în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât cheltuielile de judecată nu pot fi valorificate în afara încuviințării de către instanță a dreptului asupra acestora.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că, deși petenta a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată, instanța de recurs a omis a se pronunța asupra acestei cereri, astfel încât cererea de completare a deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, întemeiată pe dispozițiile art. 444 C. proc. civ., se dovedește a fi justificată.

În ceea ce privește cererea propriu-zisă de acordare a cheltuielilor de judecată solicitate de petenta A S.R.L., în calitate de recurentă-reclamantă în cadrul dosarului de recurs, aceasta urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente:

În speța pendinte, prin decizia nr. 2588 din 12 decembrie 2023, a cărei completare se solicită, au fost respinse cele două recursuri, respectiv recursul principal formulat de recurenta-pârâtă B S.R.L. și recursul incident formulat de recurenta-reclamantă A S.R.L.

Temeiul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de dispozițiile art. 453 C. proc. civ. și este determinat de însăși atitudinea procesuală culpabilă a părții care a căzut în pretenții, care generează obligația civilă de reparare a prejudiciului cauzat, respectiv de restituire a sumelor pe care partea care a câștigat procesul a fost nevoită să le realizeze.

Pentru aplicarea dispoziției legale anterior menționate, interesează, în egală măsură, atât rezultatul procesului, cât și conduita părților manifestată anterior litigiului ori pe parcursul desfășurării acestuia. Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual și are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părții câștigătoare a procesului.

Sub aspectul cheltuielilor de judecată, în cazul de față poziția juridică de parte câștigătoare este determinată de raportul dintre conținutul obiectului căii de atac și rezultatul obținut prin hotărârea de soluționare a acesteia.

Or, având în vedere soluția de respingere a ambelor recursuri, pe de-o parte se observă că ambele părți au căzut în pretenții una față de cealaltă, astfel încât nu se justifică cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de A S.R.L.

Pe de altă parte, însăși petenta a precizat în solicitarea sa (intitulată Notă de cheltuieli) acordarea cheltuielilor de judecată în ipoteza respingerii recursului recurentului intimat și a admiterii propriului recurs, ipoteză care nu este incidentă în speță, după cum s-a arătat.

Așadar, reținând că în cauză nu devin incidente dispozițiile art. 453 C. proc. civ., recurenta-reclamantă fiind în culpă procesuală, Înalta Curte va dispune respingerea cererii A S.R.L. privind obligarea intimatei B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2021, formulată de petenta A S.R.L. în contradictoriu cu intimații B S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci și va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/3/2021, în sensul că respinge cererea A S.R.L. privind obligarea intimatei B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Admite cererea privind completarea dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă în dosarul nr. x/3/2021, formulată de petenta A S.R.L. în contradictoriu cu intimații B S.R.L. și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.

Dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 2588 din 12 decembrie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/3/2021, în sensul că respinge cererea A S.R.L. privind obligarea intimatei B S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2025-10-21
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1795/2025
Ședința publică din data de 21 octombrie 2025 Asupra cererii de față, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei I.1. Hotărârea ce face obiectul cererii de completare Prin decizia nr. 1140 din 2 iunie 2025 pronunțată de Înalta Curte de
ÎCCJ 2023-09-19
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1642/2023
au fost invocate în fața instanței de apel. Înalta Curte impune astfel concluzia că motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este incident în cauză, recursul formulat împotriva deciziei nr. 389 din 26 octombr
ÎCCJ 2024-03-26
0,96
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 862/2024
ță: Prin sentința civilă nr. 1747 din 17 noiembrie 2021, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins ca neîntemeiată cererea și a obligat reclamanta să plătească pârâtei A. S.R.L. cu titlu de cheltuieli de judecată suma de 3.061,8
ÎCCJ 2023-10-31
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2214/2023
urmare, se reține că titlularul prezentului demers judiciar nu a formulat nicio critică care să vizeze vreunul din motivele prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 503 alin. (1)-(2) C. proc. civ., acesta indicând în mod formal di
ÎCCJ 2023-05-18
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1284/2023
Ședința publică din data de 18 mai 2023 Asupra cererii de completare de față, constată următoarele: Prin decizia nr. 638 din 16 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a
Sursă