ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2025

HOTĂRÂRE

21.01.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Obiectul cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Reșița, la data de 5 noiembrie 2024, sub numărul x/290/2024, formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc A, s-a solicitat, la cererea creditoarelor B MBH și C Limited, încuviințarea executării silite a debitoarei D, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. 1310650010031 din data de 13 februarie 2006 emis de E S.A., actuala BNP F S.A. Paris, privind recuperarea sumei de 2.337,95 lei reprezentând debit principal și accesorii calculate conform dispozițiilor legale, sumă ce va fi actualizată potrivit dispozițiilor art. 628 alin. (3) C. proc. civ., în funcție de rata inflației, până la recuperarea integrală, la care se adaugă valoarea dobânzilor, comisioanelor și alte costuri, calculate până la data recuperării integrale a creanței; 20 lei taxă timbru executare și 277,27 lei onorariu executor judecătoresc (TVA inclus), prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului rezultat din titlul executoriu, în dosarul de executare silită nr. x/2024.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 666 C. proc. civ.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul de competență

I.2.1. Prin sentința civilă nr. 6476 din data de 15 octombrie 2024, Judecătoria Reșița a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Reșița a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) și (3) C. proc. civ., reținând că, în urma verificărilor efectuate în baza de date D.E.P.A.B.D., rezultă că debitoarea D are statutul de cetățean român cu domiciliul în străinătate, fără domiciliu în România, respectiv anterior sesizării executorului judecătoresc cu cererea de executare silită.

De asemenea, a constatat că, din actele dosarului rezultă că sediul creditoarelor B MBH și C Limited este în București, b-dul. (...), Sector 1, motiv pentru care a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în sensul că, întrucât domiciliul debitoarei D nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, sediul creditoarelor B MBH și C Limited.

I.2.2. Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 10817 din data de 9 decembrie 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale exclusive, invocată din oficiu, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița, a constatat ivit conflictul negativ de competență teritorială și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În esență, Judecătoria Sectorului 1 București a stabilit instanța competentă a soluționa cauza prin aplicarea art. 651 alin. (1) teza finală, reținând că, în speță, nici debitoarea nu are domiciliul în România și nici creditoarele nu au sediile în România (acestea indicând sediile în cererea de executare silită; sediul indicat în Sectorul 1 reprezintă doar sediul ales, ce nu poate fi avut în vedere).

Prin urmare, a apreciat că instanța de executare este Judecătoria Reșița, judecătorie în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditoare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

În speță, Înalta Curte constată că Judecătoria Reșița și Judecătoria Sectorului 1 București și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prezentul conflict negativ de competență fiind generat de aprecierile diferite ale celor două instanțe cu privire la sediile creditoarelor și, ca atare, cu privire la norma de competență incidentă în cauză.

Astfel, în contextul în care ambele instanțe au reținut că debitoarea nu are domiciliul în România, Judecătoria Reșița a constatat că sediile creditoarelor sunt în București, sectorul 1 și a apreciat că este incident art. 651 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Sectorului 1 București a observat că sediile creditoarelor nu se află în România, ci doar sediul procesual ales al acestora, și a făcut aplicarea art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ.

Dat fiind că obiectul cauzei îl reprezintă cererea privind încuviințarea executării silite, este aplicabil art. 666 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „în termen de maxim 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviințarea executării de către instanța de executare”.

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ.: „Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.”

În ceea ce privește sediile creditoarelor, se reține că, din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite (fila 7 din dosarul Judecătoriei Reșița), rezultă că B MBH are sediul în Germania, iar C Limited are sediul în Cipru, ambele creditoare alegându-și sediul procesual în vederea comunicării actelor de procedură în București, b-dul (...), sectorul 1.

Însă, sub aspectul stabilirii instanței competente teritorial să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite, nu prezintă nicio relevanță sediul procesual ales al creditoarelor, neputând produce efecte juridice în planul competenței, întrucât competența nu se determină în funcție de voința uneia dintre părți, ci conform criteriilor stabilite expres de către legiuitor. Sediul ales reprezintă doar un mijloc prin care partea înțelege să-și exercite drepturile procesuale, neputând determina competența.

Din moment ce nici domiciliul debitoarei și nici sediile creditoarelor nu se află în România, rezultă că instanța competentă teritorial se determină conform prevederilor art. 651 alin. (1) teza finală C. proc. civ., aceasta fiind judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de către creditoare.

Având în vedere că sediul Biroul Executorului Judecătoresc A se află în Reșița, rezultă că instanța competentă teritorial să soluționeze prezenta cerere de încuviințare a executării silite este Judecătoria Reșița, iar nu Judecătoria Sectorului 1 București, în a cărei rază teritorială se află doar sediul procesual ales al creditoarelor.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.