ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2065/2024

Ședința publică din data de 8 octombrie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, sub nr. x/2024, la data de 5 aprilie 2024, petentul A., a solicitat, la cererea creditoarei BNP B. S.A. Paris Sucursala București, încuviințarea executării silite a debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 8 ianuarie 2013, prin toate modalitățile de executare prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului de 4.465,31 RON, rezultat din titlu executoriu, reprezentând debit restant și cheltuieli de executare silită, ocazionate cu efectuarea executării, arătând că această creanță este certă, lichidă și exigibilă.

Prin sentința civilă nr. 2461 din 11 aprilie 2024, Judecătoria Sector 1 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de petenta, BNP B. S.A. Paris Sucursala București, prin executorul judecătoresc A., privind pe debitoarea C., în favoarea Judecătoriei Răcari, județul Dâmbovița.

Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sector 1 București a reținut că sunt incidente dispozițiile art. 651 alin. (1) teza I din C. proc. civ. potrivit cu care instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul debitorului, în afara cazurilor când legea dispune altfel.

În cauză, domiciliul debitoarei se afla în București, str. x, potrivit dovezii de interogare DEPABD și a copiei cărții de identitate, aflate la dosar, însă, conform acelorași dovezi depuse de executorul judecătoresc, debitoarea figurează ca având reședința în Comuna Tărtășești, județul Dâmbovița, împrejurare care atrage competența Judecătoriei Răcari.

În opinia Judecătoriei Sector 1 București, prezintă relevanță, pentru stabilirea competenței, împrejurarea că debitoarea figurează cu reședința în Comuna Tărtășești, județul Dâmbovița.

În motivare, instanța a arătat că legiuitorul a avut drept criteriu de stabilire a competenței reședința debitoarei, unde aceasta locuiește efectiv, iar nu domiciliul său.

În considerarea acestor împrejurări, Judecătoria Sector 1 București, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Răcari, Județul Dâmbovița.

Prin sentința civilă nr. 955 din 30 mai 2024, Judecătoria Răcari a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat cauza și a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Judecătoria Răcari și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art. 651 din C. proc. civ., precum și pe împrejurarea că, la data cererii de încuviințare a executării silite, 28.03.2024, domiciliul debitoarei se afla în Municipiul București.

În considerarea acestei împrejurări, Judecătoria Răcari a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

Examinând conflictul negativ de competență, Înalta Curte reține că Judecătoriei Sector 1 București, secția civilă îi revine competența de soluționare a cauzei, în considerarea următoarelor dispoziții legale și argumente:

Obiectul litigiului vizează încuviințarea executării silite pornite de A., la cererea creditoarei BNP B. S.A. Paris Sucursala București, împotriva debitoarei C., în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. x din 8 ianuarie 2013.

Conflictul negativ de competență dintre cele două instanțe, Judecătoria Sector 1 București și respectiv, Judecătoria Răcari, a fost generat de interpretarea diferită a dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, când a analizat competența, Judecătoria Sector 1 București s-a raportat la reședința debitoarei, iar Judecătoria Răcari la domiciliul acesteia.

În conformitate cu art. 87 C. civ., domiciliul persoanei fizice, în vederea exercitării drepturilor și libertăților sale civile, este acolo unde aceasta declară că își are locuința principală. De asemenea, reședința persoanei fizice este în locul unde își are locuința secundară, conform art. 88 C. civ.

Potrivit art. 90 alin. (1) C. civ., reședința va fi considerată domiciliu când acesta nu este cunoscut.

Prin urmare, atât timp când domiciliul debitoarei este cunoscut, nu se pune problema considerării reședinței drept domiciliu în raport de care să se stabilească instanța competentă; reședința poate fi considerată domiciliu și, implicit, locuința principală doar în situația excepțională când domiciliul nu este cunoscut.

De altfel, inclusiv art. 108 C. proc. civ. stabilește competența în raport de reședința părții doar atunci când domiciliul acesteia nu e cunoscut, ceea ce nu este cazul în speță.

În fine, atunci când legiuitorul dorește să fie luată în calcul pentru stabilirea competenței și reședința părții, alături de domiciliu, o face în mod explicit, ca de exemplu în art. 114 C. proc. civ.

Trebuie menționat că noțiunea de reședință nu se confundă cu aceea de domiciliu în fapt; reședința este declarată a priori și în mod conștient ca locuință secundară, câtă vreme declarantul alege în mod deliberat să-și păstreze în registrele oficiale același domiciliu.

În cauza de față, se constată că debitoarea a avut în perioada 4 septembrie 2020-3 septembrie 2021, reședința în județul Dâmbovița.

Se observă că în cauză, data sesizării organului de executare este 28 martie 2024, astfel că în aplicarea dispozițiilor art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., acesta este momentul în raport de care se determină competența teritorială a instanței de executare.

Întrucât potrivit interogării efectuate în baza de date DEPABD, debitorul avea la data sesizării organului de executare, domiciliul în București, str. x, Înalta Curte constată că Judecătoria Sector 1 București este instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare a executării silite formulată de petentul A., la cererea creditoarei BNP B. S.A. Paris Sucursala București, împotriva debitoarei C..

Pentru considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 651 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din același act normativ, va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea Judecătoriei Sector 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 1 București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 octombrie 2024.