ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4135/2012
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4135/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea formulată, reclamantul
Inspectoratul de Poliție a Județului Cluj, în contradictoriu cu Consiliul
Național pentru Combaterea Discriminării București, a solicitat instanței
pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea pct. 8 și 9 din
Hotărârea nr. 228 din 8 iunie 2011 emisă de către Colegiul Director al
Consiliului Național al pârâtului, prin care s-a hotărât că neafișarea bilingv
a informațiilor publice la Postul de Poliție Săvădisla constituie discriminare.
În motivarea cererii
reclamantul a arătat că sesizarea pârâtei s-a realizat de către E.C.H.R.H.C.E.,
însă această plângere nu i-a fost comunicată în totalitate, motiv pentru care
nu și-a putut formula răspunsul la toate capetele de fapt și de drept ale
petiției, fiind în imposibilitatea de a prezenta toate dovezile necesare.
Instanța de fond, din
oficiu, a invocat excepția inadmisibilității cererii.
Prin Sentința civilă
nr. 457 din 15 septembrie 2011, Curtea de Apel Cluj, secția contencios
administrativ și fiscal, a admis excepția inadmisibilității și a respins, ca
inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul Inspectoratul de Poliție a
Județului Cluj în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea
Discriminării.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că potrivit art. 16
1
din
Legea nr. 554/2004 se impunea ca, din inițiativa reclamantului, să fie întregit
cadrul procesual prin chemarea în judecată în calitate de pârât și a celui care
a formulat sesizarea în fața pârâtei pentru soluționarea prezentei contestații
în condiții de opozabilitate și contradictorialitate specifice procedurii
civile.
Cadrul procesual a
fost legat în fața Consiliului, prin participarea petentului ce a formulat
petiția și a reclamatului din prezenta cauză.
Toate acestea impun
participarea acelorași părți și legarea cadrului procesual între aceleași
persoane.
Instanța de fond a
mai reținut că excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa coparticipării
procesuale pasive nu este, într-adevăr, reglementată (de altfel, nici alte
excepții nu sunt prevăzute expres în legislație), însă existența ei se
desprinde din analizarea condițiilor pentru ca o astfel de cerere să poată fi
corect dedusă judecății.
Împotriva hotărârii
instanței de fond, reclamantul Inspectoratul de Poliție a Județului Cluj a
declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea
recursului se arată că însăși în motivarea sentinței instanța de fond admite
faptul că excepția inadmisibilității cererii pentru lipsa coparticipării
procesuale pasive nu este reglementată în legislație.
Potrivit Legii nr.
554/2004, condiția de admisibilitate a unei acțiuni în materia contenciosului
administrativ este expres prevăzută de art. 7 din aceeași lege, art. 16 din
Legea 554/2004 nefiind o condiție de admisibilitate a unei acțiuni în
contencios administrativ.
În ceea ce privește
principiul disponibilității enunțat de instanța de fond în sentință, acesta
este consacrat în dispozițiile articolului 129 alin. (6) C. proc. civ. și
prevede că, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului
cererii deduse judecății.
Examinând cauza și
sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile
legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la
această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit prevederilor
art. 129 C. proc. civ., instanța este în drept să pună întrebări părților sau
să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duce la
dezlegarea pricinii, chiar dacă nu este cuprinsă în cerere sau în întâmpinare,
putând ordona dovezile pe care le va găsi de cuviință, chiar dacă părțile se
împotrivesc.
De asemenea, instanța
este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi
adevărul și pentru a preveni orice greșeală în cunoașterea faptelor, dând
părților ajutor activ în ocrotirea drepturilor și intereselor lor.
Nu în ultimul rând,
instanța poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se
respecta contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Spre deosebire de
obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat și nici depășit, temeiul ei
juridic nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, în
exercitarea rolului activ și pentru a ajuta efectiv părțile în ocrotirea
intereselor lor legitime, să dea acțiunii calificarea juridică exactă, alta
decât cea dată de reclamant prin cererea sa de chemare în judecată.
În cauza de față,
instanța de fond a respins acțiunea, ca inadmisibilă, invocând dispozițiile
art. 16
1
din Legea nr. 554/2004.
Conform acestui
articol instanța de contencios administrativ poate pune în discuție, din
oficiu, necesitatea introducerii în cauză a altor subiecte de drept.
Or, tocmai în temeiul
acestui text de lege, instanța de fond putea și trebuia să pună în discuția
părților introducerea în cauză a petentei din fața Consiliului pentru a nu fi
încălcat principiul contradictorialității.
Acest principiu
presupune faptul că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și
discuției părților, că fiecare parte trebuie să aibă posibilitatea de a se
exprima cu privire la orice element care ar avea legătură cu pretenția dedusă
judecății.
Pentru ca acest
principiu să fie respectat, nu este necesar ca partea să se fi exprimat
efectiv, ci este suficient ca ea să fi fost în măsură să o facă.
Contradictorialitatea
se manifestă atât în raporturile dintre părți, iar pentru aceasta trebuie în
prealabil ca părțile să fie informate exact despre existența procesului, conținutul
pretențiilor și argumentelor părții adverse, cât și în raporturile dintre părți
și instanță.
Astfel fiind, Înalta
Curte constată că instanța de fond în mod greșit a respins acțiunea ca
inadmisibilă reținând că, doar la inițiativa reclamantului se poate întregi
cadrul procesual.
Procedând în acest
mod, instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, care
urmează a fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.
Cu ocazia
rejudecării, instanța de fond urmează, așadar, să dispună citarea, în cauză, și
a petentei E.C.H.R.H.C.E., să califice cadrul procesual în raport cu obiectul
acțiunii reclamantului și, totodată, să valorifice toate apărările și
susținerile părților.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., recursul
va fi admis, sentința atacată va fi casată cu consecința trimiterii cauzei spre
rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de Inspectoratul de Poliție al Județului Cluj împotriva Sentinței nr.
457 din 15 septembrie 2011 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de
contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința
atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 16 octombrie 2012.
Procesat
de GGC - AZ