ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1231/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Obiectul litigiului și hotărârile care au generat

conflictul negativ de competență.

Prin cererea de chemare în judecată introdusă

la data de 29 august 2007 sub nr. 17120/299/2007 la Judecătoria sectorului 1 București,

contestatoarea C.N.A.D.N.R. SA a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu

cu Ministerul Economiei și Finanțelor, A.N.A.F. ca, prin hotărârea ce o va pronunța,

să dispună anularea somațiilor și a titlurilor executorii nr. X1 din 13 august 2007,

nr. X2 din 13 august 2007, nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007

și nr. X5 din 13 august 2007.

Prin sentința civilă nr. 11906 din 3

octombrie 2008, pronunțată în Dosar nr. 17120/299/2007, Judecătoria sectorului 1

București a admis excepția de necompetență materială a Judecătoriei sectorului 1

București în ceea ce privește anularea titlurilor executorii nr. X1 din 13

august 2007, nr. X2 din 13 august 2007, nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din

13 august 2007, nr. X5 din 13 august 2007 și nr. X6 din 27 iulie 2007 emise de Direcția

Generală de Administrare a Marilor Contribuabili; a declinat competența de soluționare

a acestei cereri în favoarea Tribunalului București și a respins contestația la

executare ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile menționate a formulat

recurs contestatoarea C.N.A.D.N.R. SA, arătând în motivarea recursului că instanța

de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului de a cere executarea

silită a creanțelor menționate în titlurile executorii, invocată de recurentă la

fond.

Prin decizia civilă nr. 1383R din 16 iulie 2009,

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în Dosarul nr. 17120/299/2007,

s-a respins recursul formulat de recurenta contestatoare C.N.A.D.N.R. SA, împotriva

sentinței civile nr. 11906 din 3 octombrie 2008 pronunțată de Judecătoria sectorului

1 București, în Dosarul nr. 17120/299/2007, în contradictoriu cu intimații A.N.A.F.,

Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili și Ministerul Finanțelor

Publice, ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 1383 R din 16

iulie 2009, pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă în Dosarul

nr. 17120/299/2007, a formulat contestație în anulare C.N.A.D.N.R. SA, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin încheierea dată în ședință publică la data

de 19 noiembrie 2009, în Dosarul nr. 42073/3/2009, Tribunalului București, secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale

a secției a IX-a contencios administrativ și fiscal, a scos cauza privind pe contestatoarea

C.N.A.D.N.R. SA, în contradictoriu cu intimații A.N.A.F., Direcția Generală de Administrare

a Marilor Contribuabili și Ministerul Finanțelor Publice și a înaintat-o Tribunalului

București, secția a III-a civilă, reținând față de înscrisurile și de susținerile

părților că obiectul prezentului dosar îl reprezintă contestația în anulare împotriva

deciziei civile nr. 1383R din 16 iulie 2009 pronunțată de secția a III-a civilă

a Tribunalului București.

Prin decizia civilă nr. 1639 din 15 iulie 2010,

pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă în Dosarul nr. 39677/3/2009,

a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatoarea

C.N.A.D.N.R. SA, împotriva deciziei civile nr. 1383R din 16 iulie 2009 pronunțată

de secția a III-a civilă a Tribunalului București

Cauza a fost înregistrată la Tribunalul București,

secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 56041/3/2010.

Prin sentința civilă nr. 780 din 13 februarie

2013 pronunțată în Dosar nr. 56041/3/2010, Tribunalul București, secția a IX-a contencios

administrativ și fiscal, a dispus disjungerea judecării cauzei privind contestația

formulată împotriva titlurilor de creanță (executorii) nr. X1 din 13 august 2007

și nr. X2 din 13 august 2007 de judecarea cauzei privind contestația împotriva titlurilor

de creanță (executorii) nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007 și

nr. X5 din 13 iulie 2007, formându-se pe rolul Tribunalului București, secția a

IX-a Dosarul nr. 6266/3/2013, având ca obiect contestația împotriva celor două titluri,

nr. X1 din 13 august 2007 și X2 din 13 august 2007 și termen de judecată pentru

continuarea judecății la data de 27 martie 2013, a admis excepția necompetenței

materiale în ceea ce privește judecarea cauzei privind contestația împotriva titlurilor

executorii nr. X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007 și nr. X5 din 13

august 2007 și a declinat competența de soluționare a cauzei privind titlurile executorii

nr. X3, X4, X5 din 13 august 2007 în favoarea Curții de Apel București secția de

contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrata pe rolul acestei instanțe

la data de 2 octombrie 2013.

Prin sentința civilă nr. 3837 din data de 3

decembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis excepția de necompetență invocată din oficiu și a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 1 București.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență

și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel

București a reținut că, în speță, sunt contestate acte emise în procedura de executare

a unor datorii fiscale, fiind vorba de o contestație la executare, cum, de altfel,

a și fost calificată cererea de către contestatoare.

Împrejurarea dacă titlurile executorii contestate

au avut la bază un act administrativ sau nu reprezintă o chestiune ce ține de fondul

contestației fără a avea influență asupra naturii actelor numite titluri executorii

și implicit, asupra naturii contestației.

Prin prisma dispozițiilor art. 399 alin. (3) C.

proc. civ., în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanță judecătorească,

în cadrul contestației la executare se pot invoca apărări de fond și împotriva titlului

executoriu.

Prin urmare, instanța investita cu soluționarea

contestației la executare, prin efectul prorogării legale a competenței, trebuie

sa se pronunțe și asupra apărărilor de fond formulate, nefiind admis a-și declina

competența de soluționare a respectivelor apărări de fond în favoarea unei alte

instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului

negativ de competență

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu

stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 20,

art. 21, art. 22 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile

legale incidente va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei

sectorului 1 București, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauza de față, ne

aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile

art. 20 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există conflict de competență când două sau

mai multe instanțe, prin hotărâri irevocabile, s-au declarat necompetente să judece

același litigiu.

Analizând actele dosarului, se constată că obiectul

cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea titlurilor executorii nr.

X3 din 13 august 2007, nr. X4 din 13 august 2007 și nr. X5 din 13 august 2007 emise

de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

Potrivit art. 172 alin. (1) C. proc. fisc., republicat,

cu modificările și completările ulterioare, orice persoană interesată poate face

contestație împotriva oricărui act de executare efectuat, cu încălcarea prevederilor

legale, de către organele de executare fiscale, precum și împotriva refuzului acestora

de a îndeplini un act de executare în condițiile legii.

În conformitate cu dispozițiile alin. (3) al aceluiași

articol, „Contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul

căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acesta nu este o hotărâre dată

de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea

lui nu există o altă procedură prevăzută de lege”.

Înalta Curte reține că în reglementarea competenței

și a modului de soluționare, în cuprinsul alin. (4) al aceluiași art. C. proc.

fisc. s-a prevăzut: „Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă

și se judecă în procedură de urgență.”

În lipsa unor proceduri exprese referitoare la

instanța judecătorească competentă, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (3)

C. proc. fisc., în care se precizează că: „Unde prezentul cod nu dispune se aplică

dispozițiile C. proc. civ.”

Potrivit art. 399 alin. (3) C. proc. civ. „în

cazul în care executarea silita se face în temeiul unui titlu executoriu care nu

este emis de o instanță judecătoreasca, se pot invoca în contestația la executare

apărări de fond împotriva titlului executoriu, daca legea nu prevede în acest scop

o alta cale de atac”.

Prin prisma dispozițiilor art. 399 alin. (3) C.

proc. civ., în cazul în care titlul executoriu nu este emis de o instanță judecătorească,

în cadrul contestației la executare se pot invoca apărări de fond și împotriva titlului

executoriu.

Din coroborarea acestor dispoziții cu prevederea

de la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., rezultă că „Instanța de executare este judecătoria

în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea

dispune astfel”, fiind evident că este competentă să judece, atât contestația la

executarea propriu-zisă, cât și contestația la titlu, judecătoria în circumscripția

căreia se face executarea.

Înalta Curte reține că în cazul contestării executării

silite ce se realizează de către organele administrative fiscale în baza unui titlu

executoriu fiscal, dreptul comun este reprezentat de normele dreptului civil, material

și procesual, iar nu de normele de drept public cuprinse în Legea nr. 554/2004 și,

respectiv, în titlul IX C. proc. fisc., care sunt aplicabile numai la soluționarea

acțiunii în anularea sau modificarea obligației fiscale, ce constituie titlu de

creanță fiscală.

Având în vedere considerentele expuse, cât și

dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte stabilește competența

de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului

de competență în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționarea a cauzei

privind pe C.N.A.D.N.R. SA, Ministerul Finanțelor Publice și Ministerul Economiei,

A.N.A.F., Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili în favoarea

Judecătoriei sectorului 1 București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 martie

2014.