ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6660/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 august 2002 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta D.E. a formulat contestație împotriva Ordinului nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, solicitând să se constate nelegalitatea acesteia și să se dispună restituirea în natură a construcției situație pe terenul înscris în Cartea Funciară Baciu, proprietatea lui A.I., denumită T.T. Pârâta a dispus nerestituirea construcției revendicate cu motivația că reclamanta nu face dovada calității de persoană îndreptățită, deși a făcut dovada calității de moștenitor.

Prin Sentința civilă nr. 405 din 19 martie 2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins contestația, reținând în considerentele hotărârii că notificatoarea nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru terenul înscris în CF Baciu, întrucât naționalizarea imobilului nu s-a făcut din patrimoniul autorului notificatoarei A.I. ci al Societății Comunale a Tramvaielor, grefându-se pe dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta criticând-o sub aspectul nelegalității, și al netemeiniciei deoarece, deși s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare între autorul său și Societatea Comunală a Tramvaielor, înscrierea dreptului de proprietate al acesteia s-a realizat fără consimțământul vânzătorului, cu încălcarea art. 17 și 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

Prin Decizia civilă nr. 149 A din 9 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de contestatoarea D.E. împotriva Sentinței civile nr. 405 din 19 martie 2007 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația, a anulat Ordinul nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de Autoritatea Națională pentru Tineret și a dispus restituirea în natură a construcțiilor vilele P + E + M și P + M și fundația captare apă, situate pe terenul înscris în CF Baciu a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, astfel cum au fost individualizate în raportul de expertiză, întocmit de expert M.E.

A fost obligat intimatul să plătească contestatoarei suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a decide astfel, în analiza apelului declarat de contestatoare Curtea a apreciat că s-a făcut o greșită aplicare și interpretare a prevederilor art. 17 și 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938, că înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al Societății Comunale a Tramvaielor s-a făcut în mod nelegal potrivit Sentinței civile nr. 384 din 12 martie 1948 a Tribunalului Brașov care a dispus radierea înscrierii și restabilirea situației anterioare înscrierii imobilului în cartea funciară. Dat fiind caracterul retroactiv al dispoziției instanței, rezultă că odată radiat dreptul societății, aceasta se consideră că nu a existat nici între data înscrierii sale în cartea funciară și data radierii sale.

Curtea a constatat, făcând o analiză a dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1948, că autorul contestatoarei era proprietarul imobilului revendicat în momentul preluării abuzive de către stat, titlu care era opozabil și statului. Constatând că statul a preluat abuziv imobilul în litigiu, în cauză devin incidente prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu referire la anexa nr. 2 lit. a) pct. 1 din aceeași lege, dat fiind destinația actuală a imobilului-tabără pentru tineret aflată în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului.

Cum prin contestația formulată și lămurirea solicitată (din data de 10 martie 2008), apelanta a solicitat restituirea construcției naționalizate (cu două corpuri ale clădirii) și având în vedere și concluziile raportului de expertiză tehnică topografică realizat în cauză, listele de inventar și deciziile întocmite anterior naționalizării, Curtea a dispus restituirea în natură a construcțiilor P + E + M și P + M și fundația captare apă. Curtea a respins apărarea intimatului că obiectul notificării îl reprezintă o singură construcție deoarece prin Notificarea nr. 241 din 28 august 2001 (dosar fond) s-a solicitat clădirea principală și anexele sale, mai puțin corpul C. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta și pârâta Autoritatea Națională pentru Tineret.

Prin recursul formulat reclamanta a invocat faptul că instanța de apel a rezolvat parțial problema recunoașterii dreptului său de proprietate dispunând doar restituirea construcțiilor nu și a terenului aferent acestora. Recurenta-pârâtă Autoritatea Națională pentru Tineret prin Ministerul Tineretului și Sportului a criticat hotărârea atacată întrucât față de obiectul cererii instanța de fond în mod corect a respins contestația, apreciind că Ordinul nr. 1071 din 13 iunie 2006 a fost corect emis. Că, în baza contractului de vânzare-cumpărare din anul 1947 A.I. a înstrăinat imobilele în litigiu Societății Comunale a Tramvaielor București, societate de la care imobilele au fost naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950.

A mai susținut că, deși Tribunalul Brașov a dispus prin Sentința civilă nr. 384/1948, radierea dreptului de proprietate de la poziția X, această radiere și restabilirea situației anterioare în favoarea fostului proprietar a avut loc abia în anul 1951. Or, la data naționalizării proprietar era Societatea Comunală a Tramvaielor și nu notificatoarea. Prin Decizia civilă nr. 5087 din 8 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de reclamanta D.E. și de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte de apel.

Pentru a decide astfel Înalta Curte a reținut în ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamantei din litigiul de față, ca motiv de ordine publică invocată de recurenta-pârâtă cu incidență asupra pretențiilor formulate prin recursul declarat de reclamantă și inclusiv a măsurii reparatorii dispusă de instanța de apel, în dosarul de recurs s-au depus acte care nu au fost avute în vedere la judecată iar soluționarea acestei chestiuni pentru prima dată în recurs, ar afecta dreptul acesteia la un proces echitabil. În rejudecare, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 834A din 7 decembrie 2011 a admis apelul formulat de reclamanta D.E.

împotriva Sentinței civile nr. 405 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația, a anulat Ordinul nr. 1071/2006 emis de Autoritatea Națională pentru Tineret și a dispus restituirea în natură a vilelor P + E + M și P + M, precum și fundația captare apă situate pe terenul înscris în Cartea funciară Baciu a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, astfel cum au fost individualizate prin raportul de expertiză întocmit de expert M.E. Intimatul a fost obligat la 500 RON cheltuieli de judecată către apelantă. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele considerente: Unicul aspect ce trebuie lămurit, potrivit deciziei de casare este stabilirea calității de moștenitoare a reclamantei după fostul proprietar al imobilului.

Potrivit testamentului autentificat sub nr. 4032 din 11 mai 1967, defunctul A.I. a lăsat întreaga sa avere mobilă și imobilă soției sale, A.A., numind-o legatară universală, conform Certificatului de moștenitor din 10 mai 1991. De pe urma defunctei A.A. a rămas ca moștenitoare D.E.. Un al doilea testament a fost întocmit la data de 15 martie 1976, autentificat sub nr. 1799, în baza căruia defunctul a lăsat o construcție compusă din două camere, antreu și chiler, situată în Tecuci, în favoarea numitei S.C.I., fiind eliberat Certificatul de moștenire din 24 august 1994. De pe urma aceluiași defunct a mai fost eliberat un Certificat de calitate de moștenitor nr. 28 din 13 martie 2003 și care apar ca moștenitori legali A.C., A.N., A.T.

și D.M., fiind străini de succesiune conform art. 700 C. civ., soția A.A., P.C. și D.V. A mai reținut Curtea că în primul testament soția supraviețuitoare a fost numită legatară universală fiindu-i testată întreaga avere mobilă și imobilă, în timp ce în al doilea testament, defunctul a lăsat un legat cu titlu particular, numitei S.C.I. ce nu are legătură cu imobilul în litigiu. Testamentul făcut în favoarea soției, este pe deplin valabil, contrar celor susținute de intimat. Curtea a mai constatat că de pe urma defunctului A.I. au fost eliberate două certificate de moștenitor și unul de calitate de moștenitor iar potrivit art. 83 din Legea nr. 36/1995, după emiterea unui certificat de moștenitor nu se mai poate întocmi un alt certificat decât în cazurile prevăzute de lege.

Curtea a respins ca nefondată critica apelantei privind nerestituirea în natură a terenului aferent construcției întrucât nu a făcut obiectul prezentului litigiu. Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta D.E. și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret. Prin recursul formulat reclamanta D.E. a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în dezvoltarea căreia a susținut că decizia atacată este nelegală întrucât instanța nu a dispus și restituirea terenului aferent construcțiilor lăsând nerezolvat demersul său judiciar. Că, în notificarea formulată a indicat cartea funciară în care este înscris terenul în condițiile în care construcțiile edificate de proprietarul terenului nu erau intabulate, iar terenul neindividualizat.

Față de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul de a se dispune și asupra terenului aferent construcțiilor. Recurentul-pârât Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a criticat decizia ca nelegală întrucât în mod greșit instanța de apel a reținut că cele două certificate de moștenitor nu mai puteau fi eliberate conform dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 36/1995, nefiind avute în vedere în prezentul litigiu, la stabilirea moștenitorilor defunctului A.I. În consecință, a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și menținerea hotărârii primei instanțe.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile formulate de către reclamantă și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret sunt nefondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed: Prin acțiunea introductivă de instanță reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Tineret pentru anularea Ordinului nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de pârâtă și restituirea în natură a construcției situată pe terenul înscris în Cartea Funciară Baciu. Restituirea în natură a construcției, situată pe un teren identificat prin trimiterea la cartea funciară nu lasă nicio îndoială asupra obiectului cererii deduse judecății, astfel încât în mod corect instanța de apel a statuat că reclamanta-recurentă nu a solicitat și restituirea terenului.

De altfel, din extrasul de carte funciară rezultă că proprietarul terenului este Primăria Orașului Săcele, entitate ce nu este parte în prezentul litigiu. Nefondată este și critica formulată de pârâtul-recurent Ministerul Educației, Cercetării Tineretului și Sportului privind calitatea de moștenitoare a reclamantei de pe urma defunctului A.I. Conform testamentului autentificat în 11 mai 1967 A.I. a testat în favoarea soției sale A.A. întreaga sa avere mobilă și imobilă, devenind astfel legatară universală. Urmare a dezbaterii succesiunii de pe urma defunctului A.I., conform Certificatului de moștenitor din 10 mai 1991 a rămas ca moștenitoare A.A. De pe urma defunctei A.A. decedată la 6 august 1990 a rămas ca moștenitoare D.E.

în calitate de nepoată de frate predecedat. Cum cele două acte notariale sunt valabile în mod corect instanța de apel a constatat calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile formulate vor fi respinse ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de reclamanta D.E. și de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret împotriva Deciziei civile nr. 834/A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2012. Procesat de GGC - CL