ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6660/2012
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6660/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 august
2002 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, reclamanta D.E. a
formulat contestație împotriva Ordinului nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de
pârâta Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, solicitând să se constate
nelegalitatea acesteia și să se dispună restituirea în natură a construcției
situație pe terenul înscris în Cartea Funciară Baciu, proprietatea lui A.I.,
denumită T.T.
Pârâta a dispus
nerestituirea construcției revendicate cu motivația că reclamanta nu face
dovada calității de persoană îndreptățită, deși a făcut dovada calității de
moștenitor.
Prin Sentința civilă
nr. 405 din 19 martie 2007, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a
respins contestația, reținând în considerentele hotărârii că notificatoarea nu
a făcut dovada calității de persoană îndreptățită pentru terenul înscris în CF
Baciu, întrucât naționalizarea imobilului nu s-a făcut din patrimoniul
autorului notificatoarei A.I. ci al Societății Comunale a Tramvaielor,
grefându-se pe dispozițiile Decretului-Lege nr. 115/1938.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel reclamanta criticând-o sub aspectul nelegalității, și
al netemeiniciei deoarece, deși s-a încheiat actul de vânzare-cumpărare între
autorul său și Societatea Comunală a Tramvaielor, înscrierea dreptului de
proprietate al acesteia s-a realizat fără consimțământul vânzătorului, cu
încălcarea art. 17 și 18 din Decretul-Lege nr. 115/1938.
Prin Decizia civilă
nr. 149 A din 9 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și
pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul formulat de contestatoarea
D.E. împotriva Sentinței civile nr. 405 din 19 martie 2007 a Tribunalului
București, secția a V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a
admis contestația, a anulat Ordinul nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de
Autoritatea Națională pentru Tineret și a dispus restituirea în natură a
construcțiilor vilele P + E + M și P + M și fundația captare apă, situate pe
terenul înscris în CF Baciu a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară
Brașov, astfel cum au fost individualizate în raportul de expertiză, întocmit
de expert M.E.
A fost obligat
intimatul să plătească contestatoarei suma de 500 RON, cu titlu de cheltuieli
de judecată.
Pentru a decide
astfel, în analiza apelului declarat de contestatoare Curtea a apreciat că s-a
făcut o greșită aplicare și interpretare a prevederilor art. 17 și 18 din
Decretul-Lege nr. 115/1938, că înscrierea în cartea funciară a dreptului de
proprietate al Societății Comunale a Tramvaielor s-a făcut în mod nelegal
potrivit Sentinței civile nr. 384 din 12 martie 1948 a Tribunalului Brașov care
a dispus radierea înscrierii și restabilirea situației anterioare înscrierii
imobilului în cartea funciară.
Dat fiind caracterul
retroactiv al dispoziției instanței, rezultă că odată radiat dreptul
societății, aceasta se consideră că nu a existat nici între data înscrierii
sale în cartea funciară și data radierii sale.
Curtea a constatat,
făcând o analiză a dispozițiilor Decretului-Lege nr. 115/1948, că autorul
contestatoarei era proprietarul imobilului revendicat în momentul preluării
abuzive de către stat, titlu care era opozabil și statului.
Constatând că statul
a preluat abuziv imobilul în litigiu, în cauză devin incidente prevederile art.
16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu referire la anexa nr. 2 lit. a) pct. 1
din aceeași lege, dat fiind destinația actuală a imobilului-tabără pentru
tineret aflată în administrarea Ministerului Tineretului și Sportului.
Cum prin contestația
formulată și lămurirea solicitată (din data de 10 martie 2008), apelanta a
solicitat restituirea construcției naționalizate (cu două corpuri ale clădirii)
și având în vedere și concluziile raportului de expertiză tehnică topografică
realizat în cauză, listele de inventar și deciziile întocmite anterior
naționalizării, Curtea a dispus restituirea în natură a construcțiilor P + E +
M și P + M și fundația captare apă.
Curtea a respins
apărarea intimatului că obiectul notificării îl reprezintă o singură
construcție deoarece prin Notificarea nr. 241 din 28 august 2001 (dosar fond)
s-a solicitat clădirea principală și anexele sale, mai puțin corpul C.
Împotriva acestei
decizii au declarat recurs reclamanta și pârâta Autoritatea Națională pentru
Tineret.
Prin recursul
formulat reclamanta a invocat faptul că instanța de apel a rezolvat parțial
problema recunoașterii dreptului său de proprietate dispunând doar restituirea
construcțiilor nu și a terenului aferent acestora.
Recurenta-pârâtă
Autoritatea Națională pentru Tineret prin Ministerul Tineretului și Sportului a
criticat hotărârea atacată întrucât față de obiectul cererii instanța de fond
în mod corect a respins contestația, apreciind că Ordinul nr. 1071 din 13 iunie
2006 a fost corect emis.
Că, în baza
contractului de vânzare-cumpărare din anul 1947 A.I. a înstrăinat imobilele în
litigiu Societății Comunale a Tramvaielor București, societate de la care
imobilele au fost naționalizate în baza Decretului nr. 92/1950.
A mai susținut că,
deși Tribunalul Brașov a dispus prin Sentința civilă nr. 384/1948, radierea
dreptului de proprietate de la poziția X, această radiere și restabilirea
situației anterioare în favoarea fostului proprietar a avut loc abia în anul
1951.
Or, la data
naționalizării proprietar era Societatea Comunală a Tramvaielor și nu
notificatoarea.
Prin Decizia civilă
nr. 5087 din 8 octombrie 2010, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
civilă și de proprietate intelectuală, a admis recursurile declarate de
reclamanta D.E. și de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași curte
de apel.
Pentru a decide
astfel Înalta Curte a reținut în ceea ce privește calitatea procesuală activă a
reclamantei din litigiul de față, ca motiv de ordine publică invocată de
recurenta-pârâtă cu incidență asupra pretențiilor formulate prin recursul
declarat de reclamantă și inclusiv a măsurii reparatorii dispusă de instanța de
apel, în dosarul de recurs s-au depus acte care nu au fost avute în vedere la
judecată iar soluționarea acestei chestiuni pentru prima dată în recurs, ar
afecta dreptul acesteia la un proces echitabil.
În rejudecare, Curtea
de Apel București, secția a III-a civilă, prin Decizia civilă nr. 834A din 7
decembrie 2011 a admis apelul formulat de reclamanta D.E. împotriva Sentinței
civile nr. 405 din 19 martie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a
V-a civilă, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis contestația, a
anulat Ordinul nr. 1071/2006 emis de Autoritatea Națională pentru Tineret și a
dispus restituirea în natură a vilelor P + E + M și P + M, precum și fundația
captare apă situate pe terenul înscris în Cartea funciară Baciu a Oficiului de
Cadastru și Publicitate Imobiliară Brașov, astfel cum au fost individualizate
prin raportul de expertiză întocmit de expert M.E.
Intimatul a fost
obligat la 500 RON cheltuieli de judecată către apelantă.
Pentru a pronunța
această hotărâre, Curtea a reținut, în esență, următoarele considerente:
Unicul aspect ce
trebuie lămurit, potrivit deciziei de casare este stabilirea calității de
moștenitoare a reclamantei după fostul proprietar al imobilului.
Potrivit
testamentului autentificat sub nr. 4032 din 11 mai 1967, defunctul A.I. a lăsat
întreaga sa avere mobilă și imobilă soției sale, A.A., numind-o legatară
universală, conform Certificatului de moștenitor din 10 mai 1991.
De pe urma defunctei
A.A. a rămas ca moștenitoare D.E..
Un al doilea
testament a fost întocmit la data de 15 martie 1976, autentificat sub nr. 1799,
în baza căruia defunctul a lăsat o construcție compusă din două camere, antreu
și chiler, situată în Tecuci, în favoarea numitei S.C.I., fiind eliberat
Certificatul de moștenire din 24 august 1994.
De pe urma aceluiași
defunct a mai fost eliberat un Certificat de calitate de moștenitor nr. 28 din
13 martie 2003 și care apar ca moștenitori legali A.C., A.N., A.T. și D.M.,
fiind străini de succesiune conform art. 700 C. civ., soția A.A., P.C. și D.V.
A mai reținut Curtea
că în primul testament soția supraviețuitoare a fost numită legatară universală
fiindu-i testată întreaga avere mobilă și imobilă, în timp ce în al doilea
testament, defunctul a lăsat un legat cu titlu particular, numitei S.C.I. ce nu
are legătură cu imobilul în litigiu.
Testamentul făcut în
favoarea soției, este pe deplin valabil, contrar celor susținute de intimat.
Curtea a mai
constatat că de pe urma defunctului A.I. au fost eliberate două certificate de
moștenitor și unul de calitate de moștenitor iar potrivit art. 83 din Legea nr.
36/1995, după emiterea unui certificat de moștenitor nu se mai poate întocmi un
alt certificat decât în cazurile prevăzute de lege.
Curtea a respins ca
nefondată critica apelantei privind nerestituirea în natură a terenului aferent
construcției întrucât nu a făcut obiectul prezentului litigiu.
Împotriva acestei din
urmă hotărâri au declarat recurs reclamanta D.E. și pârâtul Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională
pentru Sport și Tineret.
Prin recursul
formulat reclamanta D.E. a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.
civ., în dezvoltarea căreia a susținut că decizia atacată este nelegală
întrucât instanța nu a dispus și restituirea terenului aferent construcțiilor
lăsând nerezolvat demersul său judiciar.
Că, în notificarea
formulată a indicat cartea funciară în care este înscris terenul în condițiile
în care construcțiile edificate de proprietarul terenului nu erau intabulate,
iar terenul neindividualizat.
Față de cele expuse,
recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în
sensul de a se dispune și asupra terenului aferent construcțiilor.
Recurentul-pârât
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin Autoritatea
Națională pentru Sport și Tineret a criticat decizia ca nelegală întrucât în
mod greșit instanța de apel a reținut că cele două certificate de moștenitor nu
mai puteau fi eliberate conform dispozițiilor art. 83 din Legea nr. 36/1995,
nefiind avute în vedere în prezentul litigiu, la stabilirea moștenitorilor
defunctului A.I.
În consecință, a
solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate și
menținerea hotărârii primei instanțe.
Examinând decizia
atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în motivul
prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile
formulate de către reclamantă și pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret
sunt nefondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed:
Prin acțiunea
introductivă de instanță reclamanta a chemat în judecată Autoritatea Națională
pentru Tineret pentru anularea Ordinului nr. 1071 din 13 iunie 2006 emis de
pârâtă și restituirea în natură a construcției situată pe terenul înscris în
Cartea Funciară Baciu.
Restituirea în natură
a construcției, situată pe un teren identificat prin trimiterea la cartea
funciară nu lasă nicio îndoială asupra obiectului cererii deduse judecății,
astfel încât în mod corect instanța de apel a statuat că reclamanta-recurentă
nu a solicitat și restituirea terenului.
De altfel, din
extrasul de carte funciară rezultă că proprietarul terenului este Primăria
Orașului Săcele, entitate ce nu este parte în prezentul litigiu.
Nefondată este și
critica formulată de pârâtul-recurent Ministerul Educației, Cercetării Tineretului
și Sportului privind calitatea de moștenitoare a reclamantei de pe urma
defunctului A.I.
Conform testamentului
autentificat în 11 mai 1967 A.I. a testat în favoarea soției sale A.A. întreaga
sa avere mobilă și imobilă, devenind astfel legatară universală.
Urmare a dezbaterii
succesiunii de pe urma defunctului A.I., conform Certificatului de moștenitor
din 10 mai 1991 a rămas ca moștenitoare A.A.
De pe urma defunctei
A.A. decedată la 6 august 1990 a rămas ca moștenitoare D.E. în calitate de
nepoată de frate predecedat.
Cum cele două acte
notariale sunt valabile în mod corect instanța de apel a constatat calitatea
reclamantei de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr.
10/2001.
În consecință, în
temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursurile formulate vor fi respinse
ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile
declarate de reclamanta D.E. și de pârâtul Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului prin Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret
împotriva Deciziei civile nr. 834/A din 7 decembrie 2011 a Curții de Apel
București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - CL