ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6521/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 2526/97/2009 și reînregistrată sub nr. 5392/97/2009, revizuenta V.T. (fostă A.C.) a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 523/R/2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 7349/278/2008 invocând faptul că este potrivnică sentinței civile nr. 170/2007 definitivă prin nerecurare, pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosarul nr. 4599/278/2006. În drept au fost invocate prevederile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ. Revizuenta a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire pe motiv că în speță se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțată de tribunal care contravine unei hotărâri pronunțate de judecătorie și, potrivit art. 323 alin. (2) C. proc.

civ., competența de soluționare a cauzei revine instanței mai mare în grad respectiv Curții de Apel Alba Iulia. A fost admisă excepția invocată de revizuenta și drept urmare, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia. În urma cercetării în fond ca cauzei, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizii nr. 23 din 22 februarie 2001, a respins ca nefondată cererea de revizuire. Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 170/2007 pronunțată de Judecătoria Petroșani s-a stabilit în sarcina intimatului A.I., obligația de a plăti în favoarea minorului Ionuț Andrei o pensie de întreținere în cuantum de 25% din venitul net lunar. Ulterior intimatul a formulat o cerere de micșorare a pensiei de întreținere datorate, iar prin decizia civilă nr. 523/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în recurs, a fost dedusă obligația lunar de întreținere a minorului la 20% din venitul său mediu lunar net.

S-a mai reținut că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (2) C. fam. care circumscriu că, instanța de judecată va putea mări sau micșora obligația de întreținere, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau nevoia celui care o primește. În materia obligației de întreținere în favoarea minorilor nu poate exista autoritatea lucrului judecat, pensia putându-se majora sau micșora în raport de mijloacele celui obligat să o plătească și nevoile celui ce o primește. Neexistând autoritate de lucru judecat cele două hotărâri nu sunt potrivnice. Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs, revizuenta V.T. (fostă A.C.) invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte: - în cauza supusă analizei nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 94 alin. (2) C. fam. - decizia pronunțată în revizuire nu este irevocabilă, fiind incidente dispozițiile art. 328 C. proc. civ. În ședința pudica din 2 decembrie 2010 înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității recursului. Dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. sunt în sensul că, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii ” . Textul este de o mare utilitate practică, căci norma pe care o consacră este destinată să realizeze o celeritate adevărată în soluționarea cauzei.

Prin această soluție legislativă se evită adeseori continuarea unei judecăți inutile și, pe cale de consecință efectuarea unei activități procesuale care ulterior ar putea fi declarată ineficientă. Pentru soluționarea excepției inadmisibilității recursului promovat împotriva unei hotărâri prin care s-a soluționat revizuirea pentru contrarietate de hotărâri, cum este în speța supusă analizei, trebuie menționat că, potrivit art. 328 alin. (2) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul. Textul este interpretat însă în sensul că și în cazul contrarietății de hotărâri recursul poate fi exercitat numai în condițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., adică numai în măsura în care și hotărârea retractată era susceptibilă de apel sau recurs.

Prin urmare, este evident că legiuitorul a urmărit, în acest caz, să nu deschidă calea recursului la recurs. Așa fiind, în cazul când este atacată pe calea revizuirii, pentru contrarietate de hotărâri, o decizie dată în recurs, împotriva hotărârii pronunțate în revizuire nu există drept de recurs. În speța supusă analizării, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 523/B/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în calea de atac a recursului. În atare situație, hotărârea pronunțată în revizuire de Curtea de Apel Alba Iulia, nu este supusă recursului, în caz contrar s-ar fi deschis calea recursului la recurs. Această reglementare nu contravine principiului constituțional al liberului acces la justiție și nici nu instituie vreo discriminare, întrucât părțile au beneficiat de calea de atac a recursului în ceea ce privește soluționarea cauzei, având în vedere că hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în recurs.

Așadar, Înalta Curte va admite excepția invocată și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge recursul declarat de revizuenta V.T. (fostă A.C.) împotriva deciziei nr. 23 din 22 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, ca inadmisibil. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.