ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6521/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată

pe rolul Tribunalului Hunedoara sub nr. 2526/97/2009

și reînregistrată sub nr. 5392/97/2009,

revizuenta V.T. (fostă A.C.) a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 523/R/2009

pronunțate de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. 7349/278/2008 invocând faptul

că este potrivnică sentinței civile nr. 170/2007 definitivă prin nerecurare,

pronunțată de Judecătoria Petroșani în Dosarul nr. 4599/278/2006.

În drept

au fost invocate prevederile art. 322 pct. 2 și 7 C. proc. civ.

Revizuenta a

invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cererii de revizuire

pe motiv că în speță se solicită revizuirea unei hotărâri pronunțată de

tribunal care contravine unei hotărâri pronunțate de judecătorie și, potrivit art.

323 alin. (2) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine

instanței mai mare în grad respectiv Curții de Apel Alba Iulia. A fost admisă

excepția invocată de revizuenta și drept urmare, s-a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia.

În urma cercetării

în fond ca cauzei, Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizii nr. 23 din 22

februarie 2001, a respins ca nefondată cererea de revizuire.

Pentru a

hotărî astfel,

s-a

reținut că prin sentința civilă nr. 170/2007 pronunțată de Judecătoria

Petroșani s-a stabilit în sarcina intimatului A.I., obligația de a plăti în

favoarea minorului Ionuț Andrei o pensie de întreținere în cuantum de 25% din

venitul net lunar. Ulterior intimatul a formulat o cerere de micșorare a

pensiei de întreținere datorate, iar prin decizia civilă nr. 523/2009

pronunțată de Tribunalul Hunedoara în recurs, a fost dedusă obligația lunar de

întreținere a minorului la 20% din venitul său mediu lunar net. S-a mai reținut

că, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 94 alin. (2) C. fam. care

circumscriu că, instanța de judecată va putea mări sau micșora obligația de

întreținere, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreținerea sau

nevoia celui care o primește. În materia obligației de întreținere în favoarea

minorilor nu poate exista autoritatea lucrului judecat, pensia putându-se

majora sau micșora în raport de mijloacele celui obligat să o plătească și

nevoile celui ce o primește. Neexistând autoritate de lucru judecat cele două

hotărâri nu sunt potrivnice.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri a declarat recurs,

revizuenta V.T. (fostă A.C.) invocând incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta

critică hotărârea sub următoarele aspecte:

- în cauza

supusă analizei nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 94 alin. (2) C. fam.

- decizia

pronunțată în revizuire nu este irevocabilă, fiind incidente dispozițiile art. 328

C. proc. civ.

În ședința

pudica din 2 decembrie 2010 înalta Curte a pus în discuție excepția inadmisibilității

recursului.

Dispozițiile art.

137 alin. (1) C. proc. civ. sunt în sensul că, „instanța se va pronunța mai

întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac

de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii

”

.

Textul este de

o mare utilitate practică, căci norma pe care o consacră este destinată să

realizeze o celeritate adevărată în soluționarea cauzei.

Prin această

soluție legislativă se evită adeseori continuarea unei judecăți inutile și, pe

cale de consecință efectuarea unei activități procesuale care ulterior ar putea

fi declarată ineficientă.

Pentru

soluționarea excepției inadmisibilității recursului promovat împotriva unei

hotărâri prin care s-a soluționat revizuirea pentru contrarietate de hotărâri,

cum este în speța supusă analizei, trebuie menționat că, potrivit art. 328 alin.

(2) C. proc. civ., dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea

de atac este recursul.

Textul este

interpretat însă în sensul că și în cazul contrarietății de hotărâri recursul

poate fi exercitat numai în condițiile art. 328 alin. (1) C. proc. civ., adică

numai în măsura în care și hotărârea retractată era susceptibilă de apel sau

recurs.

Prin urmare,

este evident că legiuitorul a urmărit, în acest caz, să nu deschidă calea

recursului la recurs.

Așa fiind, în

cazul când este atacată pe calea revizuirii, pentru contrarietate de hotărâri,

o decizie dată în recurs, împotriva hotărârii pronunțate în revizuire nu există

drept de recurs.

În speța

supusă analizării, revizuenta a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 523/B/2009

pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în calea de atac a recursului.

În atare

situație, hotărârea pronunțată în revizuire de Curtea de Apel Alba Iulia, nu

este supusă recursului, în caz contrar s-ar fi deschis calea recursului la

recurs.

Această reglementare

nu contravine principiului constituțional al liberului acces la justiție și

nici nu instituie vreo discriminare, întrucât părțile au beneficiat de calea de

atac a recursului în ceea ce privește soluționarea cauzei, având în vedere că

hotărârea a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată în recurs.

Așadar, Înalta

Curte va admite excepția invocată și va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de revizuenta V.T. (fostă A.C.) împotriva deciziei nr. 23 din

22 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția pentru cauze cu minori și

de familie, ca inadmisibil.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.