ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5859/2024

Ședința de la data de 06 decembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați la data de 21.11.2022, sub numărul x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Brăila, obligarea acestuia din urmă să îi comunice următoarele informații: hotărârea judecătorească, decizia de salarizare sau decizia administrativă de reîncadrare și salarizare pusă în executare, debitul total de plată în baza respectivei hotărâri sau decizii administrative, tranșele efectiv plătite până la acest moment, aferente fiecărui titlu executoriu, atât ca sumă, cât și ca procent, potrivit dispozițiilor legale în vigoare la data plății, în cazurile în care plata se realizează eșalonat sau suma globală încasată de acesta, pentru situațiile în care are loc plata integrală a debitului și sumele achitate reprezentând actualizarea cu indicele de inflație prin raportare la plățile efectiv făcute.

Prin sentința nr. 43 din 20.02.2024 Tribunalul Galați a admis excepția necompetenței teritoriale invocate prin întâmpinare și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Buzău.

2.1. Hotărârea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 299 din 15.05.2024, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocate din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 288 din 16.09.2024,Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, a declinat competența soluționării cererii în favoarea Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și constatând ivit conflictul negativ de competență a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, spre soluționare.

În motivare, a reținut că se află sub incidența dispozițiilor art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. conform cărora dacă un grefier are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea (...) va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Înalta Curte reține că norma prevăzută de textul art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. reglementează un caz de competență facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, iar această normă interzice sesizarea instanței competente dacă aceasta este cea la care reclamantul își desfășoară activitatea.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe îl constituie problema identificării criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport cu stabilirea înțelesului sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ.

În ceea ce privește cauza de față, Înalta Curte constată că reclamantul A. are în prezent funcția de grefier statistician în cadrul Tribunalului Vrancea, având domiciliul în Focșani, jud. Vrancea, activitatea acestuia fiind suspendată de drept începând cu data de 01.09.2021 pe perioada îndeplinirii funcției de conducere de Secretar General al Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial. De asemenea, reține că reclamantul, începând cu data de 01.07.2014, a ocupat funcția de grefier în cadrul Tribunalului Brăila pentru aproximativ un an și două luni, că anual i se virează sume de bani reprezentând drepturi salariale, iar în acest context a solicitat Tribunalului Brăila să-i comunice datele înscrise în Ordinul nr. 13 din data de 10.04.2020 al Președintelui Curții de Apel Galați, însă fără niciun răspuns. Reclamantul a sesizat Tribunalul Galați pentru a evita o eventuală strămutare a pricinii, iar acesta a declinat soluționarea cauzei către Tribunalul Buzău.

Totodată, instanța reține că pe perioada în care persoana este aleasă în organul de conducere al Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial contractul său individual de muncă se suspendă de drept, iar aceasta își păstrează funcția și locul de muncă avute anterior, precum și vechimea în muncă și în specialitate, în condițiile legii. Pe postul rămas temporar vacant poate fi încadrată o altă persoană numai cu contract individual de muncă pe durată determinată. După încetarea suspendării, la revenirea în postul avut anterior, persoanei respective i se asigură un salariu care nu va putea fi mai mic decât cel ce putea fi obținut în condiții de continuitate în acel post.

Cu privire la stabilirea înțelesului sintagmei "instanța la care își desfășoară activitatea", Înalta Curte are în vedere faptul că suspendarea operează temporar și este limitată în timp la perioada în care reclamantul exercită funcția de conducere de Secretar General al Sindicatului Național al Grefei Judiciare Dicasterial; mai are în vedere și că reclamantul nu și-a pierdut calitatea de angajat al Tribunalului Vrancea, urmând ca ulterior încetării suspendării contractului, acesta să se întoarcă la vechiul său loc de muncă.

Înalta Curte constată că prevederile articolului 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. se circumscriu garanțiilor de imparțialitate obiectivă, componente ale dreptului la un proces echitabil, consfințit de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Înalta Curte reține că, potrivit doctrinei și jurisprudenței dezvoltate până la acest moment, imparțialitatea obiectivă constă în a se determina dacă, independent de conduita personală a membrilor unei instanțe, unele împrejurări sau fapte ce se pot verifica autorizează a pune în discuție imparțialitatea lor, în această materie, aparențele joacă un rol deosebit, chiar decisiv în unele situații, de vreme ce, pe baza acestora, poate fi apreciată încrederea pe care organizarea sistemului judiciar trebuie să o inspire publicului în ceea ce privește înfăptuirea actului de justiție.

Având în vedere aceste considerente, raportat la faptul că reclamantul a avut o perioadă în care a desfășurat activitate în mod efectiv la Tribunalul Vrancea, că a intervenit un motiv de suspendare de drept din funcție, că există obligația ca la încetarea suspendării de drept persoana să fie reîncadrată în postul deținut cu acordarea drepturilor salariale ce ar fi putut fi obținute în condiții de continuitate, că pe perioada suspendării Tribunalul poate să asigure ocuparea postului doar prin intermediul unui contract individual de muncă pe durată determinată, având în vedere și că perioada de suspendare este temporară, Înalta Curte apreciază că, în cauză, subzistă suficiente raporturi de drepturi și obligații între A. și Tribunalul Vrancea, astfel încât să fie incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ. în ceea ce privește sesizarea uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Buzău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâtul Tribunalul Brăila în favoarea Tribunalului Buzău – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispozițiapărților prin intermediul grefei instanței.