ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 226/2026

Ședința publică din data de 18 februarie 2026

Asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 30 iulie 2024, sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., prin reprezentant N., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la recalcularea salariilor, pentru perioada 1 octombrie 2022 - 17 decembrie 2023, prin raportare Ia salariul de bază al grefierului-șef de cabinet, prevăzut la capitolul II nr. crt. 1 din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, așa cum acesta a fost stabilit prin aplicarea valorii de referință sectoriale de 605,225 RON, potrivit dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 127/2022, aprobată prin Legea nr. 384/2022; obligarea pârâtului să plătească respectivele diferențe actualizate cu indicele de inflație și la care să se aplice dobânda legală penalizatoare; obligarea pârâtului la acordarea unor despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor/voucherelor de vacanță aferente anului 2023, neacordate, actualizată cu rata inflației și la care să se aplice dobânda legală, calculată de Ia data scadenței și până la data plății efective a despăgubirii.

La termenul de la 12 februarie 2025, instanța a dispus disjungerea din dosarul nr. x/2024 a cererilor formulate de reclamantele F., G., H., K. și reclamantul J., domiciliați în Județul Galați, și înregistrarea unui dosar separat cu nr. x/2025

Instanța a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Buzău, având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 148/2025 din 12 februarie 2025, Tribunalul Buzău - secția I Civilă a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați.

În esență, Tribunalul Buzău a reținut că reclamanții F., G., H., K. și J., ce au calitatea de asistent de judecător și desfășoară activitate în cadrul Curții de Apel Galați și Curții de Apel Brașov, au solicitat recalcularea salariilor, pentru perioada 1 octombrie 2022 - 17 decembrie 2023. A constatat că reclamanții nu desfășoară activitate în cadrul Tribunalului Buzău și că nu au domiciliul sau reședința pe raza Județului Buzău, astfel încât nu au fost respectate dispozițiile art. 269 Codul muncii. A reținut că nu sunt incidente prevederile art. 127 C. proc. civ. și a declinat competența în favoarea Tribunalului Galați, în raza căruia reclamanții au domiciliul.

Ca urmare, dosarul a fost trimis Tribunalului Galați.

La termenul de la 9 decembrie 2025, Tribunalul Galați - secția I Civilă a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 120 din 23 ianuarie 2026, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

În esență, Tribunalul Galați a reținut că reclamanții au calitatea de asistent de judecător și desfășoară activitate în cadrul Curții de Apel Galați, respectiv Curții de Apel Brașov, iar angajatorul reclamanților este Consiliul Superior al Magistraturii, cu sediul în Municipiul București. A mai reținut că acțiunea a fost promovată într-un cadru procesual caracterizat de coparticipare procesuală activă, în sensul art. 269 alin. (3) Codul muncii și art. 59 C. proc. civ., întrucât între drepturile pretinse de reclamanți prin aceeași cerere de chemare în judecată există o strânsă legătură. Față de faptul că în cererea inițială, reclamantul N. a indicat domiciliul în Județul Buzău, s-a considerat că și pentru reclamanții din prezentul dosar este competent tot Tribunalul Buzău.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței supreme sub nr. x/2026.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Buzău competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele învestite, respectiv Tribunalul Buzău - secția I Civilă și Tribunalul Galați - secția I Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre aceste instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă, din punct de vedere teritorial, să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că instanțele au fost învestite cu o cerere de chemare în judecată formulată de mai multe persoane, care au calitatea de asistent de judecător, în scopul recalculării unor drepturi salariale. Reclamanții se află în raporturi individuale de muncă cu Consiliul Superior al Magistraturii, instituție în contradictoriu cu care au formulat cererea de chemare în judecată.

Potrivit art. 269 alin. (2) Codul muncii, competența de soluționare a cererilor având ca obiect raporturi de muncă aparține tribunalului în circumscripția căruia își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul. În cazul cererilor formulate de mai mulți reclamanți, alin. (3) al aceluiași articol instituie excepția conform căreia, dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, cererea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți.

Față de dispozițiile art. 59 C. proc. civ., se apreciază că pretențiile formulate de reclamanți în dosarul inițial nr. x/2024 sunt similare, aceștia având calitatea de asistent de judecător ce își desfășoară activitatea cadrul Curții de Apel Galați și al Curții de Apel Brașov, și expunând aceleași motive de fapt și de drept în justificarea obiectului cererii, astfel că este îndeplinită condiția existenței unei strânse legături între drepturile și obligațiile părților.

Instanța supremă are în vedere și faptul că reclamantul N. a indicat în cererea inițială din dosarul nr. x/2024 că are domiciliul în Județul Buzău, în circumscripția Tribunalului Buzău, instanța mai întâi sesizată. Se reține și că luarea măsurii disjungerii raporturilor juridice individuale nu putea să atragă și consecința pierderii competenței instanței inițial învestite, de la soluționarea acestora, pentru a se justifica măsura declinării dosarului la instanța reținută a fi cea de la locul de muncă al reclamanților din prezentul dosar, respectiv Tribunalul Galați.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău - secția I Civilă, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 februarie 2026.