ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 298/2026

HOTĂRÂRE

24.02.2026

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2026
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 298/2026 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2026)

Ședința publică din data de 24 februarie 2026

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 30 iulie 2024 pe rolul Tribunalului Buzău sub nr. x/2024, reclamanții A., B., C., D., E.; F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., toți prin reprezentant N., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii și cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, au solicitat obligarea pârâtului la recalcularea salariilor, începând cu data de 01.10.2022, până la data de 17.12.2023, prin raportare la salariul de bază al grefierului-șef de cabinet, prevăzut la capitolul II nr. crt. 1 din Anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, prin aplicarea valorii de referință sectoriale de 605,225 RON, funcția reclamanților fiind asimilată, în privința salarizării, cu cea a grefierului-șef de cabinet, potrivit dispozițiilor art. 3 din O.U.G. nr. 127/2022, aprobată prin Legea nr. 384/2022.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite în perioada 01.10.2022-17.12.2023 și cele efectiv încasate, actualizate cu indicele de inflație și la care să se aplice dobânda legală penalizatoare, de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective.

Totodată, au solicitat despăgubiri reprezentând contravaloarea tichetelor de vacanță aferente anului 2023, neacordate, actualizată cu rata inflației și la care să se aplice dobânda legală, calculată de la data scadenței și până la data plății.

La 12 februarie 2025, s-a dispus disjungerea din dosarul nr. x/2024 a cererilor în raport cu domiciliul reclamanților.

În dosarul disjuns, nr. x/2025, privind reclamantele B., E., I. și O., domiciliate în jud. Brașov, s-a invocat, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Buzău, având în vedere dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii.

Prin sentința civilă nr. 145/2025 din 12 februarie 2025, Tribunalul Buzău, secția I civilă - Completul Specializat conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Brasov.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, că reclamantele au domiciliul în Brașov și îndeplinesc funcția de asistenți ai judecătorului în cadrul Curții de Apel Brașov, astfel că Tribunalul Buzău nu este competent din punct vedere teritorial, raportat la dispozițiile art. 269 alin. (2) Codul muncii, potrivit cu care cererea putea fi adresată numai uneia dintre instanțele în a cărei circumscripție reclamantele își au domiciliul, reședința sau locul de muncă.

Totodată, a argumentat că, în lipsa unei dispoziții exprese, nu se poate extinde aplicarea art. 127 C. proc. civ., normă specială, de strictă interpretare, și cu privire la asistenții de judecător.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la 5 martie 2025 sub același număr.

Prin sentința civilă nr. 45/MAS din 20 ianuarie 2026, Tribunalul Brașov, secția I civilă - Completul Completul Specializat conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău. Totodată, a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, incidența dispozițiilor art. 269 alin. (2) și alin. (3) Codul muncii și art. 59 C. proc. civ., ca urmare a faptului că sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale active, competența Tribunalului Buzău fiind determinată în raport cu domiciliul unuia dintre reclamanții inițiali - N..

A mai apreciat și că măsura disjungerii nu poate conduce la pierderea competenței teritoriale asupra cererilor reclamantelor din prezentul dosar în privința cărora a operat prorogarea legală de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția a II-a Civilă la 3 februarie 2026 sub același număr.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza a II-a C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Buzău - secția I Civilă - Completul Specializat conflicte de muncă și asigurări sociale, pentru următoarele considerente:

Printr-o acțiune colectivă, Tribunalul Buzău, secția I civilă a fost sesizat de către reclamantele din prezentul dosar, B., E., I. și O., împreună cu alți reclamanți, având funcția de asistenți ai judecătorului în cadrul Curții de Apel Brașov, cu soluționarea unui litigiu asimilat conflictelor de muncă, în vederea obținerii unor drepturi salariale conform Legii-cadru nr. 153/2017.

Raporturile juridice deduse judecății sunt similare, motiv pentru care sunt aplicabile dispozițiile art. 59 C. proc. civ. privind coparticiparea procesuală facultativă, care prevăd că: "Mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul procesului este un drept ori o obligație comună, dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză ori dacă între ele există o strânsă legătură."

Potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) Codul muncii, "Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.", la alin. (3) al aceluiași articol fiind prevăzut că "Dacă sunt îndeplinite condițiile coparticipării procesuale facultative, acțiunea poate fi formulată la instanța competentă pentru oricare dintre reclamanți."

Or, astfel cum a fost conturat raportul juridic litigios inițial, se reține că Tribunalul Buzău - secția I Civilă a fost în mod corect și legal sesizat prin cererea introductivă, în conformitate cu dispozițiile art. 269 alin. (3) Codul muncii și art. 116 C. proc. civ.. Valorificând aceste prevederi legale, reclamanții și-au exercitat dreptul de a alege între mai multe instanțe deopotrivă competente, sens în care au înregistrat acțiunea la tribunalul în circumscripția căruia se regăsea, la data cererii, domiciliul reclamantului N..

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsura disjungerii raporturilor juridice individuale dispusă la termenul de judecată din 12 februarie 2025 nu putea avea drept consecință pierderea competenței instanței inițial învestite, aceasta rămânând competentă să soluționeze și cererea de chemare în judecată disjunsă, în condițiile în care nu s-a reținut lipsa coparticipării procesuale.

În considerarea celor arătate, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Buzău.