ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3971/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, la data de 6.01.2021, pe rolul Tribunalului Bacău, secția I civilă, reclamantele A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Brăila, cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- uniformizarea modului de calcul al salariilor reclamanților pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

- repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care i-a fost plătită efectiv și suma care ar fi trebuit plătită, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolieitarea neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de munca cuvenite, astfel cum au fost stabilite dc Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Târgu Mureș;

- obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând aceste diferențe salaríale începând cu 1 ianuarie 2018 și pentru viitor, prin includerea și păstrarea, luna de lună permanent, în salariile lunare brute de la data pronunțării;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflație și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele dc drepturi salaríale, calculate începând cu data scadenței sumelor ce ar fi trebuit să-i fie achitate (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor) până la plata efectiva a sumelor cuvenite solicitate anterior.

- emiterea unor noi decizii de încadrare și salarizare cu respectarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a principiului nediscruninării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a dispozițiilor prevăzute în Decizia ni'. 23/2016 pronunțată de înalta Curte dc Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul celor menționate cu privire la modul de calcul al salariilor reclamanților.

2.1. Prin sentința civilă nr. 537 pronunțată în data de 28 iunie 2023, Tribunalul Bacău, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bacău invocată de pârâtul Ministerul Justiției și a declint competența de soluționare a cauzei, având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție, în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, Tribunalul Bacău, secția I civilă a reținut că, deși reclamantele solicită în primul rând plata de drepturi salariale, cererea lor nu poate fi disociată de faptul că, implicit, sunt contestate prevederile ordinelor de salarizare, ce presupune o procedură specială de valorificare a drepturilor reclamantelor, prevăzută de art. 7 din capitolul VIII din anexa V la Legea 153/2017, derogatorie de la prevederile comune ale Codului muncii.

A reținut Tribunalul Bacău că instanța de dreptul muncii nu ar putea statua cu privire la drepturile salariale cuvenite reclamantelor fără a verifica mai întâi legalitatea ordinelor de salarizare, situație în care s-ar încălca dispozițiile legale imperative referitoare la competența materială.

2.2. Prin sentința civilă nr. 404 din data 11.03.2024, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal; a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bacău, spre competentă soluționare; a constatat ivit conflictul negativ și a înaintat dosarul privind pe reclamanții, către ÎCCJ în vederea soluționării acestuia.

În motivarea soluției, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a reținut că prin cererea de chemare în judecată nu se solicită anularea actului administrativ de salarizare, ci doar recalcularea indemnizației de încadrare, cu obligarea pârâților la calcularea, plata și alocarea sumelor reprezentând diferențele salariale, nefiind în acest caz aplicabile dispozițiile art. 7 cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanții au solicitat:

- uniformizarea modului de calcul al salariilor reclamanților pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție, conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate, în baza Legii nr. 153/2017;

- repararea prejudiciului produs, prin acțiunea pârâților, până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care i-a fost plătită efectiv și suma care ar fi trebuit plătită, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolieitarea neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de munca cuvenite, astfel cum au fost stabilite dc Curtea de Apel Timișoara, Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București și Curtea de Apel Târgu Mureș;

- obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând aceste diferențe salaríale începând cu 1 ianuarie 2018 și pentru viitor, prin includerea și păstrarea, luna de lună permanent, în salariile lunare brute de la data pronunțării;

- actualizarea sumelor stabilite mai sus, cu indicele de inflație și prin aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele dc drepturi salaríale, calculate începând cu data scadenței sumelor ce ar fi trebuit să-i fie achitate (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor) până la plata efectiva a sumelor cuvenite solicitate anterior.

- emiterea unor noi decizii de încadrare și salarizare cu respectarea Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și a principiului nediscruninării prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituția României, precum și a dispozițiilor prevăzute în Decizia nr. 23/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în sensul celor menționate cu privire la modul de calcul al salariilor reclamanților.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material, apreciind diferit obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv dacă în cauză sunt contestate sau nu și prevederile ordinelor de salarizare.

Analizând obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte stabilește că, în mod corect, Curtea de Apel București, secția a-VIII a contencios administrativ și fiscal a apreciat că, în cauză, nu sunt contestate ordinele de salarizare ale reclamanților, motiv pentru care nu este aplicabilă procedura specială prevăzută de art. 7 cap. VIII din Anexa V a Legii nr. 153/2017 care să atragă competența instanței de contencios administrativ și fiscal.

Întrucât, prin cererea de chemare în judecată nu se contestă ordinele de salarizare ci doar se solicită ca instanța să se pronunțe cu privire la uniformizarea modului de calcul al drepturilor salariale și la repararea prejudiciilor cauzate de neaplicarea unitară a prevedrilor legale în materia salarizării reclamanților, litigiu este în competența de soluționare a secțiilor de litigii de muncă, respectiv în competența materială Tribunalului Bacău, secția Civilă.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Bacău, secția Civilă .

Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanții D., H., L., C., G., K., B., F., J., A., E., I., M. în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, MINISTERUL JUSTITIEI, CURTEA DE APEL GALATI, TRIBUNALUL BRAILA, în favoarea Tribunalului Bacău, secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.