ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4006/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin cererea înregistrată la data de 11.01.2022 pe rolul Tribunalului Covasna, secția Civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Tg, Mureș, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupațională Justiție, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și de către Curtea de Conturi, dar care nu i-a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție numărul 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care i s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum a cuantumului sporurilor de risc suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate, a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București; obligarea pârâților la plata și la alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada cuprinsă între 01.01.2018 -prezent, precum și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Prin sentința civilă nr. 300 din data de 28.04.2022, Tribunalul Covasna, secția civilă - Completul de fond specializat în soluționarea cauzelor în materiile de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Covasna a reținut că, obiectul cererii deduse judecății vizează în esență anumite pretenții de natură salarială.

Așadar, instanța a reținut că acest litigiu nu este un litigiu clasic de dreptul muncii ci prin cererea sa, partea reclamantă contestă de facto situația creată de niște acte administrative, respectiv a ordinelor de salarizare emise de ministrul justiție pentru partea reclamantă care au calitate de judecători la Judecătoria Galați.

Tribunalul a constatat că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 7. Capitolul VIII din Anexa VI a Legii-cadrul nr. 153/2017, care arată următoarele:

"ART. 7

(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Prin urmare, dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată mai sus precizat tribunalul a reținut că, în conformitate cu dispozițiile art. 7, Capitolul VIII din Anexa VI a Legii-cadru nr. 153/2017, această cauză este în mod evident de competența instanței de contencios administrativ respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pe de altă parte, prezenta instanță unde a fost înregistrată inițial cererea părților reclamante este în fapt un complet specializat în litigii de dreptul muncii și asigurări sociale al Tribunalului Covasna.

Având în vedere aceste considerente, instanța, raportându-se și la dispozițiile art. 95, art. 131 alin. (1), art. 132 alin. (3) și art. 136 alin. (1) Noul C. proc. civ., a admis excepția necompetenței sale materiale și a dispus declinarea acestei cauze în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

La data de 26.05.2022, dosarul nr. x/2022 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 788 din data de 09 mai 2023, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Tribunalului Covasna.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că obiectul cauzei îl constituie solicitarea reclamantului de obligare a pârâților la recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Tg, Mureș, personal care beneficiază de sporuri în procent de 45%, ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupațională Justiție, acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa nr. x/28.02.2018 și de către Curtea de Conturi, dar care nu i-a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2022; uniformizarea modului de calcul al salariilor pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și în funcție conform deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept începând cu data de 01.01.2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care i s-a plătit efectiv și suma care ar fi trebuit să se plătească fiecăruia conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum a cuantumului sporurilor de risc suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate, a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivel de către Curtea de Apel Bacău, Curtea de Apel București; obligarea pârâților la plata și la alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe pentru perioada cuprinsă între 01.01.2018 -prezent, precum și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii cadru de salarizare nr. 153/2017; actualizarea sumelor stabilite mai sus cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților (datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor reclamanților) până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Prin acțiunea formulată nu se contestă niciun ordin de salarizare, nu există niciun capăt de cerere prin care să se solicite anularea unui ordin de salarizare, acțiunea având trei tipuri de petite, primul în constatare, al doilea în obligație de a face și al treilea tip de petit având ca obiect pretenții. Niciunul din aceste capete de cerere nu are ca obiect anularea unui ordin de salarizare și nu există un capăt de cerere distinct în care reclamantul să solicite în concret anularea unui ordin de salarizare.

Potrivit art. 7 din Anexa V la Legea 153/2017:

"Art. 7

(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului National al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București."

Instanța a constatat că doar în situația în care se contestă un act administrativ de salarizare emis în favoarea unui magistrat competența de soluționare a cauzei aparține Curții de Apel București.

Aceasta nu este situația în speța dedusă judecății, în care reclamantul nu a contestat în mod expres niciun act administrativ de salarizare, ci doar a solicitat recunoașterea unor drepturi salariale și plata acestora.

Ca urmare, competența de soluționare a cauzei nu aparține Curții de Apel București.

Faptul că reclamantul beneficiază de unul sau mai multe ordine de salarizare în perioada solicitată de acesta este irelevant, de vreme ce, prin acțiunea dedusă judecății nu solicită analizarea legalității niciunuia dintre acestea.

Doar în acest ultim caz ar fi incidentă competența exclusivă a Curții de Apel București.

Or, în materia litigiilor salariale, așa cum s-a decis inclusiv în practica obligatorie a ICCJ, este posibil să existe mai multe categorii de litigii, dintre care sunt de amintit litigiile directe, în care se solicită direct stabilirea și plata unor drepturi salariale, fără a se contesta în vreun fel actul administrativ de salarizare individual, și litigiile care au ca obiect o astfel de contestare.

În prima categorie de litigii competența de soluționare aparține instanțelor de drept comun în materia dreptului muncii sau contencios administrativ și fiscal în funcție de categoria de personal din care fac parte reclamanții, în a doua categorie competența de soluționare aparține instanțelor stabilite prin legea specială de salarizare.

Cum prezenta cauză face parte din prima categorie, competența de soluționare aparține instanțelor de drept comun din dreptul muncii.

Curtea a constatat, de altfel, că, față de obiectul cauzei și prevederile art. 382 alin. (1) lit. c) din Codul administrativ, potrivit cu care "Categorii de personal bugetar cărora nu li se aplică prevederile privind funcționarii publici: c) magistrații, personalul asimilat acestora și, după caz, categorii de personal auxiliar din cadrul instanțelor; ", competența de soluționare a cauzei aparține instanțelor de litigii de muncă, nu instanțelor de contencios administrativ și fiscal, fiind aplicabile prevederile art. 269 din Codul Muncii și dispozițiile art. 59 C. proc. civ.

Având în vedere cele de mai sus, calitatea reclamantului de magistrat, calitatea Tribunalului Galați de parte în dosar, faptul că acțiunea a fost depusă la Tribunalul Covasna, instanța competentă alternativ în considerarea calității Tribunalului Galați de parte în dosar, arătând opțiunea reclamantului pentru instanțele din aceasta localitate, și având în vedere prevederile art. 127 C. proc. civ. și textele legale deja citate, instanța a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în favoarea Tribunalului Covasna.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Din expunerea obiectului acțiunii deduse judecății, rezultă că reclamantul, judecător în cadrul Judecătoriei Galați, a solicitat în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, recunoașterea stării de discriminare în care se află din punct de vedere salarial în raport cu personalul auxiliar de specialitate din cadrul altor curți de apel, uniformizarea modului de calcul al salariilor, repararea prejudiciului produs și plata diferenței dintre sumele astfel rezultate și cele efectiv plătite, pentru perioada 1 ianuarie 2018 dar și pentru viitor, precum și actualizarea sumelor astfel stabilite cu indicele de inflație.

În motivarea acțiunii, reclamantul a invocat o diferențiere nejustificată în materie de salarizare și a solicitat aplicarea directă a hotărârilor Curții Europene a Drepturilor Omului privind nediscriminarea și dreptul la egalitate în situații similare, a deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și a dispozițiilor legale în materie.

Înalta Curte constată că prin acțiune se arată expres că se solicită calcularea în mod corect a drepturilor salariale ale reclamantului, prin stabilirea sporurilor în procent de 45%, recunoscut în cadrul Familiei ocupaționale Justiție altor magistrați care dețin funcții și condiții de vechime identice.

Conform dispozițiilor art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017:

"(1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice. (2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București".

Cu alte cuvinte, art. 7 din Capitolul VIII al Anexei V la Legea-cadru nr. 153/2017 instituie o competență materială de excepție (derogatorie de la cea de drept comun în materie salarială, reglementată de art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1 alin. (2), art. 278 alin. (2) și art. 266 din Codul muncii și de la cea de drept comun în materia contenciosului administrativ, reglementată de art. 10 din Legea nr. 554/2004), dispoziții care sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi extinse la alte situații decât cele prevăzute în mod expres de legiuitor, competența exclusivă, materială și teritorială a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal fiind reglementată pentru situații clar determinate, care nu se regăsesc în prezenta cauză.

Legiuitorul a prevăzut competența materială și teritorială exclusivă a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, doar în cazul litigiilor având ca obiect plângerile formulate de personalul vizat împotriva hotărârilor prin care se soluționează contestația împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale.

Astfel fiind, prin acțiune nu s-a contestat vreun act administrativ unilateral de stabilire a drepturilor salariale sau vreo hotărâre dată în soluționarea contestațiilor salariale, pentru modalitatea de stabilire a drepturilor salariale, spre a fi atrasă în cauză competența instanței prevăzute de art. 7 alin. (2) din Cap. VIII al Anexei V - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" și Curtea Constituțională - la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice.

Prin urmare, reclamantul nu a formulat o astfel de plângere și nu a produs argumente legate de procedura contestației împotriva actelor administrative ale ordonatorului de credite.

Cum în cauză se contestă un act administrativ asimilat, respectiv refuzul nejustificat al Ministerului Justiției de a uniformiza modul de stabilire a drepturilor salariale individuale, se constată incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 conform cărora:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În cauza dedusă judecății, Ministerul Justiției este o autoritate publică centrală și în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte apreciază că prezentul litigiu este de competența Curții de Apel, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu privire la competența teritorială, Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Prin urmare, întrucât, în speță, cererea de chemare în judecată este formulată împotriva unor autorități publice centrale (Ministerul Justiției și Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării) și, ținând cont că, potrivit art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său", iar reclamantul are domiciliul în raza de competență a Curții de Apel Galați, Înalta Curte constată că, în cauza de față, competența de soluționare a acțiunii în primă instanță revine secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Galați.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Înalta Curte de Casație și Justiție, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.