ÎCCJ, Decizia nr. 179/2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, la 4 decembrie 2020, sub Dosarul nr. x/2020, reclamanții A. și B. au solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Galați, Tribunalul Galați și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: (i) recunoașterea stării de discriminare în care se află, din punct de vedere salarial, în raport cu personalul auxiliar de specialitate, din cadrul Curții de Apel Bacău, Curții de Apel București și Curții de Apel Târgu Mureș, care beneficiază de sporuri, în procent de 45%, ce depășește limita prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, familia ocupațională "Justiție", acest mod de calcul al cuantumului sporurilor aplicate fiind recunoscut drept valabil de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale prin adresa din 28 februarie 2018 și de către Curtea de Conturi, însă nu le-a fost aplicat și la nivelul maxim prevăzut pentru anul 2020; (ii) uniformizarea modului de calcul al salariilor, pentru desfășurarea activității în aceleași condiții de vechime în muncă și conform Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 23/2016 - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, începând cu 1 ianuarie 2018, în ceea ce privește cuantumul sporurilor aplicate în baza Legii nr. 153/2017; (iii) repararea prejudiciului produs prin acțiunea pârâților până la data încetării stării de discriminare, constând în plata diferenței dintre suma care le-a fost plătită efectiv și suma care ar fi trebuit să li plătească fiecăruia, conform salariului brut lunar, prin luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației brute lunare, precum și a cuantumului sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică, a sporului de confidențialitate și a sporului pentru condiții deosebite de muncă cuvenite, astfel cum au fost stabilite la nivelul Curții de Apel Bacău și Curții de Apel București; (iv) obligarea pârâților la plata și la alocarea sumelor reprezentând aceste diferențe, pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2018 și până în prezent, precum și în continuare, și după intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017; (v) actualizarea sumelor stabilite, mai sus, cu indicele de inflație și aplicarea dobânzii legale penalizatoare pentru executarea cu întârziere a acestor obligații de plată privind diferențele de drepturi salariale, calculate începând cu data scadenței plății sumelor ce ar fi trebuit să fie achitate reclamanților, respectiv datele la care s-au efectuat plățile indemnizațiilor acestora, până la plata efectivă a sumelor solicitate.

Prin Sentința nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă: (i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtul Ministerul Justiției, și, în consecință, a fost respinsă acțiunea, formulată în contradictoriu cu această parte, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; (ii) a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată pârâții Curtea de Apel Galați și Tribunalul Galați; (iii) a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate, reclamanții au formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, secția I civilă, la 27 iulie 2021, sub nr. x/2021, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținând că este potrivnică următoarelor hotărâri judecătorești: (i) Sentința nr. 1.508 din 26 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2015, rămasă definitivă prin Decizia nr. 4.974 din 23 octombrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal; (ii) Sentința nr. 3.760 din 28 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, definitivă prin Decizia nr. 2.982 din 30 iunie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal; (iii) Sentința nr. 809 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă în Dosarul nr. x/2020, definitivă prin Decizia nr. 15/Ap din 21 ianuarie 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Prin Sentința nr. 2.976 din 12 noiembrie 2021, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, în raport de prevederile art. 510 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că hotărârile pretins contradictorii au fost pronunțate de Curtea de Apel București, Curtea de Apel Brașov și Înalta Curte de Casație și Justiție, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În urma declinării, dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021.

Prin Decizia nr. 545 din 8 martie 2022, pronunțată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A. împotriva Sentinței nr. 2028 din 23 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în Dosarul nr. x/2020, pentru considerentele arătate în continuare.

Obiectul cererii de revizuire, formulate la 27 iulie 2021, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., îl constituie Sentința nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în Dosarul nr. x/2020, în primă instanță, asupra fondului pricinii.

Hotărârea a cărei anulare se solicită a fost dată cu drept de apel. Or, potrivit art. 457 alin. (1) raportat la art. 459 alin. (1) din C. proc. civ., care reglementează ordinea de exercitare a căilor extraordinare de atac, revizuirea nu poate fi exercitată câtă vreme partea are deschisă calea de atac a apelului, pe care revizuenții l-au formulat, ulterior exercitării revizuirii, la 28 iulie 2021.

Prin urmare, din interpretarea coroborată a normelor legale evocate rezultă că hotărârea împotriva căreia a fost exercitată revizuirea nu este susceptibilă de a fi cenzurată prin intermediul acestui remediu procesual, fiind inadmisibilă, consecință a principiilor legalității căilor de atac și ordinii exercitării acestora.

Totodată, raportat la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) din C. proc. civ., s-a reținut că, la data formulării cererii de revizuire, respectiv la 27 iulie 2021, hotărârea atacată nu era definitivă, nefiind împlinit termenul de exercitare al apelului, care, de altfel, a fost declarat la 28 iulie 2021.

Împotriva deciziei menționate la pct. 5 au declarat recurs revizuenții B. și A. invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.

Recurenții-revizuenți arată că au formulat cerere de revizuire împotriva Sentinței nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, definitivă prin Decizia nr. 639 din 3 martie 2022 a Curții de Apel Ploiești, precum și împotriva Sentinței nr. 2.071 din 22 martie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. x/2020, modificată în totalitate prin Decizia nr. 656 din 4 februarie 2022 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale.

Recurenții-revizuenți arată că, în considerentele Deciziei nr. 639 din 3 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, s-a reținut că Sentința nr. 2.028 din 23 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, a fost comunicată apelanților-reclamanți A. și B. la 2 iulie 2021, iar termenul de apel de 10 zile de la data comunicării hotărârii, prevăzut de art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011 și calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a împlinit la 13 iulie 2021, astfel că, în privința cererii de apel depuse la oficiul poștal la 22 iulie 2021, a intervenit sancțiunea decăderii prevăzută de art. 185 alin. (1) teza întâi din C. proc. civ.

Raportat la considerentele menționate, recurenții-revizuenți arată că Sentința nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, a rămas definitivă la 14 iulie 2021, conform art. 634 alin. (2) din C. proc. civ., astfel că cererea de revizuire a fost formulată la 27 iulie 2021, în interiorul termenului de o lună prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Intimatul Tribunalul Galați a formulat întâmpinare, prin care, cu prioritate, invocă faptul că motivele invocate în recurs nu se încadrează în niciunul din motivele de casare prevăzute la art. 488 din C. proc. civ., iar, în subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat, decizia atacată fiind temeinică și legală.

8.1. Cu privire la excepția nulității recursului

Prin susținerile în sensul că motivele invocate în recurs nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., intimatul Tribunalul Galați invocă excepția nulității recursului prevăzută de dispozițiile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., conform cărora recursul este nul "în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Excepția invocată și susținută de intimat nu poate fi primită, întrucât, așa cum rezultă din expunerea de la pct. 6 din prezenta decizie, criticile formulate de recurenții-revizuenți vizează greșita apreciere a instanței cu privire la data rămânerii definitive a hotărârii ce formează obiectul revizuirii, critici care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. referitoare la situația în care "prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respinsă excepția nulității recursului, invocată de intimatul Tribunalul Galați, prin întâmpinare.

8.2. Cu privire la recurs

În cauză, prin hotărârea atacată, cererea de revizuire a fost respinsă, ca inadmisibilă, reținându-se că hotărârea a cărei revizuire se solicită este o hotărâre supusă apelului, care nu era definitivă la data introducerii revizuirii - 27 iulie 2021, astfel că, potrivit art. 457 alin. (1), art. 459 alin. (1) și art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu poate fi atacată cu revizuire.

Contrar celor reținute de instanța de revizuire, se constată că, potrivit Deciziei nr. 639 din 3 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, Sentința nr. 2.028 din 23 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, a cărei revizuire se solicită, a rămas definitivă la 13 iulie 2021, când s-a împlinit termenul de apel de 10 de la comunicarea hotărârii (2 iulie 2021), prevăzut de art. 215 din Legea dialogului social nr. 62/2011 (în vigoare la momentul respectiv; abrogată ulterior prin Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1238 din 22 decembrie 2022), fiind incidentă sancțiunea nulității apelului depus la oficiul poștal la 22 iulie 2021.

Astfel fiind, în ceea ce privește Sentința nr. 2.028 din 23 iunie 2021 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă în Dosarul nr. x/2021, este îndeplinită cerința de admisibilitate a revizuirii întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. referitoare la caracterul definitiv al hotărârii atacate.

Pentru considerentele arătate, este fondat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. și în temeiul art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., va fi casată Decizia nr. 545 din 8 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021, urmând a fi trimisă cererea de revizuire, spre rejudecare, la Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului, invocată de intimatul Tribunalul Galați, prin întâmpinare.

Admite recursul declarat de B. și A. împotriva Deciziei nr. 545 din 8 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă în Dosarul nr. x/2021.

Casează decizia atacată și trimite cererea de revizuire, spre rejudecare, la Înalta Curte de Casație și Justiție secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 septembrie 2022.

GGC - ED