ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 96/2025

ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 96/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 503 din 29 mai 2025

Mariana Constantinescu

- vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție - președintele completului

Adina Georgeta Ponea

- pentru președintele Secției I civile

Adina Oana Surdu

- președintele Secției a II-a civile

Elena Diana Tămagă

- președintele Secției de contencios administrativ și fiscal

Andreia Liana Constanda

- judecător la Secția I civilă

Lavinia Dascălu

- judecător la Secția I civilă

Diana Florea Burgazli

- judecător la Secția I civilă

Liviu Eugen Făget

- judecător la Secția I civilă

Mihaela Glodeanu

- judecător la Secția I civilă

Cosmin Horia Mihăianu

- judecător la Secția a II-a civilă

Virginia Florentina Duminecă

- judecător la Secția a II-a civilă

Carmen Sandu-Necula

- judecător la Secția a II-a civilă

Ștefan Ioan Lucaciuc

- judecător la Secția a II-a civilă

Simona Maria Zarafiu

- judecător la Secția a II-a civilă

Carmen Maria Ilie

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Liliana Vișan

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Ionel Barbă

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Carmen Mihaela Voinescu

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

Mădălina-Elena Vladu-Crevon

- judecător la Secția de contencios administrativ și fiscal

1.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare ("Regulamentul").

2.

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

3.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

4.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.617/108/2024.

5.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

6.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

7.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile.

ÎNALTA CURTE,

deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele:

I.

Titularul și obiectul sesizării

8.

Prin Încheierea din 15 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.617/108/2024, Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024"), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept:

Dacă noțiunea "drepturile salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului" din conținutul art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară reprezintă doar salariul de bază prevăzut pentru funcțiile similare din cadrul Secretariatului General al Guvernului sau toate elementele drepturilor salariale ale acestor funcții - salariul de bază, majorarea de 15% pentru complexitatea muncii și sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum determinat?

9.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 28 octombrie 2024 cu nr. 2.390/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 31 martie 2025.

II.

Dispozițiile legale supuse interpretării

10.

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară ("Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023")

"

Art. IV. -

Începând cu salariile aferente lunii ianuarie 2024, prin derogare de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul instituțiilor prefectului, cu excepția serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, serviciului public comunitar de pașapoarte și a funcțiilor de demnitate publică, drepturile salariale aferente se stabilesc la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului".

III.

Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

11.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale la 1.04.2024, reclamantul Sindicatul "Egalitatea" al Funcționarilor Publici și Personalului Contractual din Administrația Publică ("Sindicatul Egalitatea"), pentru membrul de sindicat XX, în contradictoriu cu pârâtul prefectul județului Arad, a solicitat obligarea acestuia din urmă să modifice Ordinul prefectului județului Arad nr. xx/31.01.2024 ("Ordinul nr. xx/31.01.2024"), în acord cu dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023.

12.

În motivarea acțiunii s-a susținut că drepturile salariale stabilite prin Ordinul nr. xx/31.01.2024 nu corespund drepturilor salariale de care beneficiau angajații Secretariatului General al Guvernului la data de 1.01.2024, astfel cum au fost comunicate de această instituție prin Adresa nr. xxxx/16.01.2024. În concret, s-a precizat că în conținutul ordinului trebuia să se menționeze un salariu brut de 9.896 lei și un spor de condiții vătămătoare de 1.199 lei.

13.

Pârâtul prefectul județului Arad a formulat întâmpinare, prin care a invocat o serie de excepții, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

14.

În apărare, pârâtul a susținut că drepturile salariale ale membrului de sindicat au fost calculate în conformitate cu dispozițiile art. IV și V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2003, care stipulează că pentru personalul instituțiilor prefectului salariile se stabilesc prin asimilare cu cele ale Secretariatului General al Guvernului, iar diferențele salariale se aplică în două tranșe egale, începând cu 1.01.2024 și cu 1.06.2024. De asemenea, s-a mai menționat că la stabilirea salariului s-a respectat principiul conform căruia salariile nu trebuie să depășească nivelul celor din instituțiile supraordonate, în cazul de față nivelul existent în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

15.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

IV.

Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

16.

Prin Încheierea de ședință din 15 octombrie 2024, instanța de trimitere a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 raportat la art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât litigiul are ca obiect stabilirea drepturilor salariale cuvenite unui funcționar public, soluționarea pricinii depinde de lămurirea conținutului noțiunii de "drepturi salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului" din cuprinsul art. IV al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023, iar asupra acestei chestiuni de drept Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

V.

Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

17.

În opinia reclamantei, potrivit principiului aplicării imediate a legii noi, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 se aplică situațiilor juridice născute după intrarea acesteia în vigoare, respectiv după 14 iunie 2024, astfel că nu se aplică în cazul cererii ce formează obiectul Dosarului nr. 1.617/108/2024 [art. 6 alin. (5) și (6) din Codul civil].

18.

Pârâtul nu a formulat concluzii cu privire la aplicabilitatea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 în prezenta cauză și nici nu a identificat vreo problemă de drept.

VI.

Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

19.

Potrivit punctului de vedere exprimat de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, în cadrul Încheierii din ședința camerei de consiliu din 12 noiembrie 2024, noțiunea de "drepturi salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului" din conținutul art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 include toate elementele drepturilor salariale ale acestor funcții - salariul de bază, majorarea de 15% pentru complexitatea muncii și sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum determinat, numai în măsura în care funcționarul public a beneficiat de acestea și anterior.

20.

Aceasta întrucât norma în discuție reglementează doar nivelul drepturilor, nu și acordarea de noi drepturi salariale, iar acordarea sporurilor și stabilirea procentului lor sunt prerogative ale ordonatorului de credite, care își pune în aplicare propria politică de salarizare, cu respectarea limitei maxime impuse de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ("Legea-cadru nr. 153/2017").

VII.

Jurisprudența instanțelor naționale în materie

21.

Curțile de apel nu au identificat practică judiciară relevantă în materie. Curtea de Apel Iași și tribunalele București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, Ilfov, Teleorman - Secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, Iași, Vaslui și Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au comunicat puncte de vedere teoretice asupra acestei chestiuni, care sunt divergente.

22.

Potrivit punctului de vedere comunicat de Tribunalul București - Secția a II-a contencios administrativ și fiscal, noțiunea de "drepturi salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului" din conținutul art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 cuprinde atât salariul de bază, cât și celelalte elemente ale acestor drepturi, respectiv sporuri și indemnizații, numai în măsura în care personalul instituțiilor prefectului ar fi beneficiat de aceste drepturi și anterior. Se precizează că, în temeiul art. IV din ordonanța de urgență menționată, nu pot fi acordate în plus alte sporuri și nici nu se poate modifica procentul sporurilor deja acordate.

23.

Au fost invocate ca argumente prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 și dezlegarea dată prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 3 din 29 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024.

24.

Potrivit opiniei comunicate de Tribunalul Ilfov, noțiunea de "drepturi salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului" din conținutul art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 reprezintă toate elementele salariale ale acestor funcții - salariul de bază. La stabilirea acestor drepturi trebuie respectat principiul conform căruia salariile nu trebuie să depășească nivelul celor din instituțiile supraordonate, în cazul de față, nivelul existent în cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

25.

Tribunalul Prahova - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a comunicat un punct de vedere potrivit căruia noțiunea de "drepturi salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului" din conținutul art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 reprezintă toate elementele drepturilor salariale ale acestor funcții - salariul de bază, majorarea de 15% pentru complexitatea muncii și sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare în cuantum determinat. Noțiunea "drepturi salariale" trebuie interpretată conform art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, în sensul că salariul lunar cuprinde inclusiv toate elementele salariului de bază, printre care și sporurile menționate.

26.

Curtea de Apel Iași și tribunalele Iași - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Vaslui au transmis puncte de vedere, potrivit cărora noțiunea de "drepturi salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului" din conținutul art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 reprezintă doar salariul de bază pentru funcțiile similare din cadrul Secretariatului General al Guvernului, împreună cu majorările salariului de bază, sub rezerva ca ele să aibă aplicabilitate generală la nivelul aceleiași categorii profesionale din cadrul aceleiași familii ocupaționale, o atare interpretarea fiind în deplină concordanță cu prevederile art. 6 lit. b) și c) din Legea-cadru nr. 153/2017.

27.

La nivelul Tribunalului Teleorman punctul de vedere transmis a fost în sensul că noțiunea în discuție se referă doar la salariul de bază.

28.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că, la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării.

VIII.

Jurisprudența Curții Constituționale

29.

În jurisprudența Curții Constituționale a României nu au fost identificate repere relevante pentru soluționarea prezentei sesizări.

IX.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

30.

În mecanismele de unificare a practicii judiciare au fost identificate două decizii ce pot prezenta relevanță asupra dezlegării chestiunii de drept care face obiectul prezentei sesizări.

31.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 3 din 29 ianuarie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 132 din 15 februarie 2024, a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Ploiești - Secția I civilă pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile și s-a statuat că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 25 alin. (1) și art. 6 lit. b) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, principiul nediscriminării nu poate fi invocat pentru acordarea sporurilor prevăzute de art. 4 și 5 din capitolul VIII anexa nr. V a Legii-cadru nr. 153/2017 la nivel maxim, dacă astfel s-ar depăși plafonul de 30% prevăzut de art. 25 din același act normativ".

32.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024 ("Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024"):

-

a fost admisă sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 20.154/3/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea art. I alin. (1) și (7) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, personalul din familia ocupațională «Justiție», ale cărui drepturi salariale au fost calculate, prin acte administrative ale ordonatorilor principali de credite, prin raportare la valoarea de referință sectorială de 605,225 lei, fără a se ține cont de plafonarea prevăzută de art. 38 alin. (6) din Legea-cadru nr. 153/2017, nu beneficiază de majorarea de 5% a indemnizației de încadrare brute lunare, începând cu 1 ianuarie 2024";

-

au fost admise sesizările formulate de Tribunalul Vâlcea - Secția a II-a civilă în Dosarul nr. 1.325/90/2024, de Curtea de Apel Târgu Mureș - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.618/102/2024, de Tribunalul Alba - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ, fiscal și de insolvență în dosarele nr. 1.766/107/2024, nr. 1.778/107/2024, nr. 1.771/107/2024, nr. 1.772/107/2024, nr. 1.777/107/2024 și nr. 1.768/107/2024 și de Tribunalul Mureș - Secția contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. 2.952/102/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea art. III pct. 3 și art. VI din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, cu trimitere la art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, structurile subordonate ale A.P.I.A. și Inspecției Muncii nu beneficiază de dreptul la majorare cu 5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023 a salariului de bază/indemnizației de încadrare brute lunare cuvenite de la 1 ianuarie 2024, cu excepția situației în care din aplicarea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023 ar rezulta o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, situație în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023".

X.

Raportul asupra chestiunii de drept

33.

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este admisibilă, propunând ca, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară, să se statueze că: noțiunea "drepturile salariale aferente" privește doar salariul de bază, astfel cum este definit de art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

XI.

Înalta Curte de Casație și Justiție

XI.1.

Asupra admisibilității sesizării

34.

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin dispozițiile art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență sus-menționate la prevederile Codului de procedură civilă, cu ale cărei dispoziții arată că se completează.

35.

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente:

-

existența unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze (de dreptul muncii, de contencios administrativ și fiscal);

-

instanța de trimitere să judece cauza în primă instanță ori în calea de atac;

-

sesizarea să privească o chestiune de drept;

-

soluționarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept;

-

chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

36.

Evaluând elementele sesizării, se reține că aceasta a fost formulată într-un litigiu având ca obiect solicitarea unui funcționar public din cadrul instituției prefectului, întemeiată pe dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, de stabilire a drepturilor salariale - începând cu data de 1 ianuarie 2024 - la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului.

37.

Contestând ordinul emis de prefect pentru stabilirea drepturilor salariale cuvenite începând cu 1 ianuarie 2024, ca urmare a aplicării dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 128/2023, care nu includ și majorarea de 15% pentru complexitatea muncii și sporul pentru condiții de muncă periculoase sau vătămătoare de 15%, de care beneficiază funcționarii publici din cadrul Secretariatului General al Guvernului, reclamantul tinde la recunoașterea în favoarea sa a drepturilor neacordate, pretinzând că salariul de bază reprezintă doar una dintre componentele drepturilor salariale avute în vedere de norma legală.

38.

Rezultă, așadar, că instanța de trimitere a fost învestită cu soluționarea unui litigiu care se înscrie în domeniul de aplicare al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris prin art. 1 alin. (1) și (2) din actul normativ menționat, titularul cererii de chemare în judecată fiind personal plătit din fonduri publice, respectiv funcționar public angajat în cadrul instituției prefectului.

39.

Instanța de trimitere este învestită cu soluționarea cauzei în fond, în virtutea competenței legale conturate prin dispozițiile art. 536 din Codul administrativ, adoptat prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, raportate la art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă.

40.

În mod neîndoielnic, chestiunea sesizată este chiar cea dedusă judecății în cauza cu soluționarea căreia instanța de trimitere a fost învestită, verificându-se și condiția de admisibilitate a legăturii de determinare, anume ca de chestiunea sesizată să depindă soluționarea pe fond a litigiului.

41.

De asemenea, nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare chestiunea sesizată, relativă la stabilirea semnificației sintagmei "drepturile salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului", din cuprinsul art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023.

42.

Cât privește condiția distinctă de admisibilitate, aceea ca sesizarea să privească o "chestiune de drept", se reține că admisibilitatea învestirii Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu poate fi desprinsă de condiția existenței unei chestiuni reale, veritabile de drept care să necesite recurgerea la mecanismul hotărârii prealabile, nefiind posibilă învestirea instanței supreme asupra oricărei chestiuni de drept subsumate cauzei acțiunii deduse judecății instanței de trimitere. O interpretare contrară ar rezuma rolul instanțelor de drept comun la o simplă și mecanică activitate "de trimitere" și de "preluare" apoi, în hotărârile acestora, a dezlegărilor date în mecanismul hotărârii prealabile, în timp ce Înaltei Curți i-ar atribui funcții similare instanței care judecă prin delegare.

43.

Expunerea de motive din cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 - care evocă nevoia clarificării, încă dintr-o fază incipientă, a chestiunilor dificile de drept -, dar și norma de trimitere din cuprinsul art. 4 al ordonanței de urgență sus-menționate, în virtutea căreia dispozițiile acesteia se completează cu prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, îndreptățesc concluzia că interpretarea literală și izolată a dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, în sensul că nu s-ar impune condiția existenței unei reale chestiuni de drept asupra căreia urmează a se pronunța instanța supremă, nu este conformă literei și spiritului actului normativ.

44.

Sintagma "chestiune de drept" nu poate fi sinonimă cauzei acțiunii, ci are un caracter autonom, iar condițiile ce trebuie verificate pentru constatarea existenței sale sunt cele conturate în jurisprudența dezvoltată în aplicarea dispozițiilor art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă. Cerința ca dezlegarea problemei de drept să reflecte o dificultate considerabilă este subsumată logic condițiilor de admisibilitate a sesizărilor formulate atât în temeiul prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, cât și în temeiul art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, de vreme ce prin aceste mecanisme instanța supremă realizează nemijlocit funcția de asigurare a unei jurisprudențe unitare, hotărârea prealabilă reprezentând un mijloc eficient de a preveni apariția practicii neunitare, în contextul în care instanțele de trimitere se confruntă cu chestiuni de drept ce au aptitudinea de a constitui izvor al jurisprudenței neunitare, prin caracterul neclar, incomplet sau echivoc al normelor în analiză.

45.

În lumina celor anterior expuse, se constată, ca un prim aspect, că întrebarea adresată de instanța de trimitere nu satisface cerințele unei sesizări adecvate procedurii unificatoare reglementate de cele două acte normative menționate anterior, deoarece, prin modul în care a fost formulată, pare a depăși cadrul procesual configurat de mecanismul prealabil de unificare a jurisprudenței.

46.

Astfel, este necesar să se noteze că, în dosarul instanței de trimitere, reclamanta are calitatea de funcționar public în cadrul instituției prefectului, iar demersul ei judiciar a fost fundamentat pe necesitatea alinierii salariului său lunar cu cel prevăzut pentru o funcție similară din cadrul Secretariatului General al Guvernului, astfel cum figurează în cap. I, lit. A din anexa nr. VIII la Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv prin includerea în salariul de bază a majorării de 15% pentru complexitatea muncii și prin acordarea sporului pentru condiții periculoase sau vătămătoare în procent de 15%.

47.

Reiese, așadar, că nelămurirea pe care instanța națională o manifestă și în legătură cu care se conturează divergența jurisprudențială privește semnificația sintagmei "drepturi salariale aferente", prevăzută de art. IV din Ordonanța de urgență nr. 128/2023, ca element de referință în raport cu care se aliniază drepturile personalului din cadrul instituțiilor prefectului la cele acordate la nivelul Secretariatului General al Guvernului, pentru funcții similare.

48.

În continuare, se apreciază că o atare chestiune de drept prezintă o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame rezolvarea ei de principiu, în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății.

49.

Se constată în acest sens că utilizarea în cuprinsul normei legale a termenului generic de "drepturi salariale aferente", care nu își găsește corespondent în art. 7 din Legea-cadru nr. 153/2017, corelată cu terminologia inconsecventă cu care operează Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, cu privire la alte categorii profesionale, tot prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, a determinat formularea unor opinii teoretice diferite în cadrul colectivelor de judecători consultate, ceea ce atrage necesitatea soluționării pe fond a sesizării, din nevoia de asigurare a uniformității jurisprudențiale.

50.

O astfel de modalitate de reglementare, aplicabilă personalului instituției prefectului, este susceptibilă de interpretări diferite, fie privite ca o derogare prevăzută de legiuitor exclusiv cu privire la această categorie de personal, fie prin acordarea unui înțeles unitar noțiunii, respectiv cel de "salariu de bază", concluzie desprinsă din interpretarea logică și sistematică a dispozițiilor legale reglementate în materie de salarizare a personalului bugetar.

51.

Reținând, prin urmare, că dispoziția legală în discuție ridică probleme de interpretare de o dificultate relativă, care determină riscul primirii unor dezlegări diferite în practica judiciară, funcția mecanismului procesual al întrebării prealabile se poate realiza în acest stadiu, prin preîntâmpinarea apariției și extinderii jurisprudenței neunitare.

52.

În considerarea acestor argumente, cerințele de admisibilitate prevăzute de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt îndeplinite, însă reformularea întrebării este un demers necesar, în sensul că dezlegarea vizează lămurirea sintagmei "drepturi salariale aferente", prevăzută de art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, pentru a stabili dacă aceasta privește doar salariul de bază, astfel cum acesta a fost definit de art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, ori salariul lunar definit de art. 7 lit. e) din același act normativ.

XI.2.

Asupra fondului chestiunii de drept

53.

Așa cum s-a antamat deja cu prilejul cercetării admisibilității sesizării, aceasta vizează situația funcționarilor publici din cadrul instituțiilor prefectului, care revendică dreptul instituit prin dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, și chestionează asupra semnificației sintagmei "drepturile salariale aferente" din cuprinsul normei legale, respectiv în ce măsură aceasta desemnează doar salariul de bază prevăzut pentru funcțiile similare din cadrul Secretariatului General al Guvernului sau are în vedere toate elementele salariului lunar, prevăzute de art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017.

54.

Afirmând necesitatea recunoașterii principiului importanței muncii și a nivelului de specializare dobândit de-a lungul timpului de anumite categorii de personal bugetar, în contextul diferențelor salariale între funcții din administrația publică centrală și personalul din unități teritoriale, al creșterii volumului de muncă și al exercitării de către funcționarii publici și personalul contractual din cadrul instituțiilor prefectului, și a unor servicii publice din sectoare de activitate bugetară vizând sănătatea, cultura, munca, agricultura, statistica, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 acordă o serie de majorări la salariile de bază pentru anumite categorii de personal plătit din fonduri publice, majorări acordate fie în mod explicit prin stabilirea unor procente determinate în limita cărora urmează să crească nivelul salariilor de bază (ca în cazul reglementării cuprinse în art. II și art. III pct. 1 din ordonanța de urgență sus-menționată), fie în mod implicit, prin operarea de modificări în anexele Legii-cadru nr. 153/2017 și reîncadrarea funcției publice teritoriale la funcția publică de stat în cazul structurilor teritoriale ale mai multor autorități publice centrale (ca în cazul art. III pct. 3 și 4 din ordonanța de urgență sus-menționată) ori, de asemenea, prin stabilirea salariilor aferente lunii ianuarie 2024 la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului, pentru alte categorii de salariați (cazul art. IV din ordonanța de urgență sus-menționată) (a se vedea în acest sens paragraful 246 din Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 70 din 11 noiembrie 2024).

55.

În concret, prin art. IV s-a prevăzut că, "Începând cu salariile aferente lunii ianuarie 2024, prin derogare de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, pentru personalul instituțiilor prefectului, cu excepția serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, serviciului public comunitar de pașapoarte și a funcțiilor de demnitate publică, drepturile salariale aferente se stabilesc la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului".

56.

Reclamanta din cauza înregistrată pe rolul instanței de trimitere contestă legalitatea ordinului prefectului prin care s-au pus în aplicare dispozițiile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, afirmând că sintagma "drepturi salariale" din cuprinsul normei legale nu este sinonimă cu noțiunea de "salariu de bază", între cele două existând un raport de întreg-parte, astfel că este îndreptățită să beneficieze și de sporurile/majorările recunoscute pentru funcția similară din cadrul Secretariatului General al Guvernului.

57.

O astfel de interpretare, susținută la nivel teoretic și de o parte dintre colectivele de judecători care au comunicat puncte de vedere, nu poate fi acceptată, întrucât ignoră reglementarea-cadru în materie, în raport cu care prevederile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 au caracter derogatoriu.

58.

Astfel, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, "(2) Începând cu anul 2023, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție și indemnizațiile de încadrare se stabilesc prin înmulțirea coeficienților prevăzuți în anexele nr. I-VIII cu salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată în vigoare".

59.

Prin instituirea unei norme derogatorii de la prevederea sus-menționată, legiuitorul a reglementat, în acord cu dispozițiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, o soluție legislativă diferită pentru stabilirea salariilor de bază începând cu data de 1 ianuarie 2024, în privința unei categorii de personal expres menționate, respectiv personalul din cadrul instituțiilor prefectului.

60.

Cu alte cuvinte, situația anume determinată vizată de soluția legislativă derogatorie instituită prin prevederile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 privește modalitatea de stabilire a salariilor de bază începând cu anul 2024, pentru categoria de personal menționată.

61.

Fiind în prezența unei norme de excepție, aceasta este supusă unei interpretări restrictive, prin aplicarea regulii de interpretare logică exprimate prin adagiul exceptio est strictissimae interpretationis, neputând fi extinsă aplicarea sa la alte situații decât cele avute în vedere de legiuitor.

62.

Ca atare, deși norma legală care acordă personalului din cadrul instituțiilor prefectului beneficiul majorării salariale, cu începere de la 1 ianuarie 2024, este imprecisă și inconsecventă raportat la reglementările ce privesc alte categorii de personal bugetar vizate de același act normativ, nu se poate conchide că legiuitorul a urmărit să acorde categoriei de personal menționate un dublu beneficiu, respectiv stabilirea, începând cu data de 1 ianuarie 2024, a salariului de bază, prin raportare la nivelul salariilor de bază prevăzute pentru funcții similare din cadrul Secretariatului General al Guvernului și, totodată, egalizarea salariului lunar, prin adăugarea la salariul de bază a tuturor compensațiilor, indemnizațiilor, sporurilor, adaosurilor, primelor, premiilor, precum și celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, prevăzute la nivelul autorității publice centrale.

63.

La aceeași concluzie se ajunge și prin aplicarea metodei de interpretare sistematică, ținând cont de legăturile normei supuse analizei cu prevederile cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, care are același domeniu de reglementare, dar și cu prevederile subsecvente, cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023.

64.

Astfel, conform art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, în vigoare începând cu 15 decembrie 2023, "prin derogare de la prevederile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor de funcție/salariilor de funcție/indemnizațiilor de încadrare lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice potrivit prevederilor legale în vigoare se majorează cu 5% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2023".

65.

"Începând cu data de 1 ianuarie 2024, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2023, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții", potrivit art. II din același act normativ.

66.

În același timp, art. V din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 menționează expres că diferențele salariale rezultate din prevederile art. III pct. 3 și 4 și ale art. IV se aplică în două tranșe egale, începând cu 1 ianuarie 2024 și 1 iunie 2024, la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023, fără a depăși salariile aflate în plată la structurile supraordonate.

67.

Totodată, cu titlu general aplicabil și comun tuturor cazurilor de majorare pe care le instituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023, art. VI din același act normativ stabilește că "Personalul bugetar care beneficiază de majorările prevăzute în prezenta ordonanță de urgență nu intră sub incidența prevederilor art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 (...), cu excepția situației în care din aplicarea prevederilor prezentei ordonanțe de urgență rezultă o majorare a salariilor de bază mai mică decât procentul prevăzut la art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023, situație în care se aplică procentul de 5% la salariul de bază aferent lunii decembrie 2023".

68.

Prin urmare, modalitatea în care se aplică diferențele salariale acordate în baza prevederilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 și componenta salariului lunar în raport cu care se verifică întinderea majorării rezultate în urma aplicării acelorași prevederi și, subsecvent, incidența dispozițiilor art. I alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 115/2023 confirmă finalitatea urmărită prin adoptarea prevederilor supuse interpretării, de aliniere a salariilor de bază ale personalului din cadrul instituțiilor prefectului la cele obținute de personalul cu funcții similare din cadrul Secretariatului General al Guvernului, fără luarea în considerare a celorlalte elemente care compun salariul lunar, conform dispozițiilor art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

69.

De altfel, egalizarea între veniturile salariale, astfel cum sunt definite prin art. 7 lit. m) din Legea-cadru nr. 153/2017, ale personalului din cadrul instituțiilor prefectului și al Secretariatului General al Guvernului nici nu a constituit obiectivul afirmat în expunerea de motive a actului normativ analizat.

70.

Într-un ultim argument, se reține că prevederile art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului derogă exclusiv de la dispozițiile art. 12 alin. (2) din Legea-cadru nr. 153/2017, care reglementează modalitatea de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare, începând cu anul 2023, nu și de la art. 25 alin. (1) din același act normativ, care instituie o limită generală a sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor și a altor drepturi, în sensul că: "Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz."

71.

În aceste condiții, interpretarea prevederilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 în sensul că sintagma "drepturi salariale la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului" desemnează toate elementele salariului lunar, prevăzute de art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, ar conduce la nesocotirea prevederilor art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, care conferă ordonatorilor de credite o marjă de apreciere în stabilirea sporurilor, ce trebuie exercitată în limitele prevăzute de lege.

72.

Ca atare, interpretarea logică și sistematică a conținutului reglementării cuprinse în art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 impune concluzia în sensul că, prin aceasta, legiuitorul a acordat o majorare la salariile de bază pentru o anumită categorie de personal plătit din fonduri publice, respectiv personalul din cadrul instituțiilor prefectului, în mod implicit, prin stabilirea salariilor de bază aferente lunii ianuarie 2024 la nivelul celor prevăzute pentru Secretariatul General al Guvernului.

73.

Astfel fiind, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară, noțiunea "drepturile salariale aferente" privește doar salariul de bază, astfel cum este definit de art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017.

74.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,

ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

În numele legii

D E C I D E:

Admite sesizarea formulată de Tribunalul Arad - Secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.617/108/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile și, în consecință, stabilește că:

În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. IV din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 128/2023 pentru unele măsuri referitoare la salarizarea personalului din învățământ și alte sectoare de activitate bugetară, noțiunea "drepturile salariale aferente" privește doar salariul de bază, astfel cum este definit de art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 martie 2025.

VICEPREȘEDINTELE ÎNALTEI CURȚI DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE

MARIANA CONSTANTINESCU

Magistrat-asistent,

Elena-Mădălina Ivănescu