ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4425/2024

Asupra cererii de revizuire;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila – Secția civilă, la data de 06.08.2020, sub nr. x/196/2020, reclamanta A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean Brăila, anularea Procesului-verbal seria PBRY nr. 042147/23.07.2020.

Prin sentința civilă nr. 3524 din 12 iulie 2021, Judecătoria a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta A a declarat apel, prin care a solicitat admiterea cererii și, în rejudecare, anularea procesului-verbal de contravenție contestat.

Prin Decizia nr. 754 din 13 decembrie 2021, Tribunalul Brăila a respins apelul, ca nefondat.

Împotriva acestei decizii, apelanta-reclamantă A a formulat recurs.

Prin Decizia nr. 363 din 4 aprilie 2022, Curtea de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul, ca inadmisibil.

Împotriva acestei decizii, recurenta a formulat recurs, înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal la data de 19.05.2022.

Prin Decizia nr. 4245 din 3 octombrie 2023, Înalta Curte a respins recursul declarat de reclamanta A împotriva Deciziei nr. 363 din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel Galați – Secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil, și, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a C. proc. civ., a aplicat recurentei A o amendă judiciară în cuantum de 500 lei.

Împotriva acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recurenta-reclamantă A a formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 8 alin. (1) din OG nr. 2/2001.

A solicitat revizuenta anularea procesului-verbal de contravenție, care este ilegal, casarea Deciziei nr. 363 din 4 aprilie 2022 a Curții de Apel Galați și anularea Deciziei nr. 4245 din 3 octombrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra revizuirii

Examinând cererea de revizuire, în raport cu art. 513 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază, Înalta Curte constată inadmisibilitatea căii de atac formulate de revizuentă pentru următoarele motive.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 509 C. proc. civ., prevederile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare.

Revizuenta a invocat dispozițile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, potrivit căruia,

„Art. 21 - (1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată.

(2) Sunt supuse revizuirii, pentru motivul prevăzut la alin. (1) și hotărârile definitive care nu evocă fondul.”

Analizând cele expuse de revizuentă în cuprinsul cererii prin care a formulat calea de atac, Înalta Curte reține că aceasta a invocat formal dispozițiile legale menționate, neputându-se decela nicio critică ce ar putea fi încadrată în textul de lege.

Revizuenta, în esență, este nemulțumită de soluțiile anterioare pronunțate în cauză, argumentele sale fiind lipsite de coerență și de vreo semnificație juridică în sensul motivului de revizuire invocat și nici nu privesc hotărârea ce face obiectul căii de atac.

Aplicarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, este condiționată de existența unei incompatibilități între normele interne și cele ale Uniunii Europene.

Însă, revizuenta nu a dovedit această cerință esențială pentru aplicarea cu prioritate a dreptului Uniunii Europene, întrucât nu a dovedit incompatibilitatea prevederilor din legislația internă aplicată de instanța de recurs cu ordinea juridică europeană și, astfel, nu se poate reține existența unei incompatibilități între dreptul european și legislația internă, pentru a fi îndeplinită cerința impusă de lege în cazul revizuirii exercitate în baza art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Fiind o cale de retractare, revizuirea nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, nefiind admisibilă repunerea în discuție a unor chestiuni de drept și de fapt ce au fost soluționate de instanța de recurs. Dispozițiile legale invocate au o aplicabilitate limitată, fiind interpretate în toate cazurile în mod restrictiv pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui alt apel sau recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A împotriva Deciziei nr. 4245 din 3 octombrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/196/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 octombrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.