ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3365/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal la data de 08.04.2022, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea în totalitate a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 252 din data de 07.03.2022, prin care reclamantul am fost sancționat cu amendă în cuantum de 4.900 RON, cu consecința înlăturării în întregime a sancțiunii aplicate.

În subsidiar, a solicitat anularea în parte a Deciziei, cu consecința diminuării sancțiunii impuse și chiar schimbarea ei cu avertisment și reducerea cuantumului amenzii aplicate Reclamantului, având în vedere fapta reținută.

Prin sentința civilă nr. 1775 din 12 octombrie 2022, Curtea de Apel București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte cererea formulată de către reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A dispus reducerea amenzii aplicate prin Decizia nr. 252/2022 de la 4900 lei la 1000 lei.

A respins în rest cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1775 din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în parte sentinței recurate și rejudecând litigiu în fond să se respingă în tot cererea de chemare în judecată.

Recurenta-pârâtă în susținerea cererii sale de recurs a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. apreciind că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Recurenta-pârâtă a susținut că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, deoarece în mod eronat instanța de fond a analizat criteriile de individualizare care au stat la baza aplicării sancțiunii intimatului-reclamant.

Astfel în cuprinsul cererii de recurs, recurenta-pârâtă a dezvoltat modalitate în care a decurs procedura de aplicarea a sancțiunii contravenționale și temeiurile de drept în baza cărora a emis actul administrativ contestat.

La data de 15 iunie 2023, intimatul-reclamant a formulat recurs incident prin care a solicitat casarea sentinței recurate și în rejudecare să se admită în integralitate cererea sa de chemare în judecată.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare la cererea de recurs incident a reclamantului prin care a solicitat respingerea acestuia ca fiind nefondat.

Odată cu cererea de recurs incident, intimatul-reclamant a depus și întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de pârâtă ca fiind nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2) art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 ind. 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19.07.2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 18 iunie 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 Cod pr. civ., excepția nulității cererii de recurs formulată de pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, invocată din oficiu, urmează a o admite pentru considerentele următoare:

Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată numai în termenul și condițiile expres prevăzute de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ. „cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.”, iar în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărârî se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui art..

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., atrage, conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului.

În plus, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În speță, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a formulat veritabile critici la adresa sentinței pronunțate de prima instanță, prin care să arate în ce constă nelegalitatea acesteia, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel ori la argumentele arătate de instanță în fundamentarea hotărârii.

În critica sentinței recurate, recurenta-pârâtă se limitează în a relua situația de fapt privitoare la procedura care a stat la baza emiterii Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 252 din data de 07.03.2022. Chiar dacă recurenta-pârâtă a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 Cod proc. civ., instanța de recurs constată că în cuprinsul cererii de recurs nu se evidențiază care ar fi normele legale pe care instanța de fond le-a încălcat, ori le-a interpretat greșit și care au stat la baza soluției pronunțate.

În aceste condiții, cererea de recurs apărare ca fiind făcută fără a face referiri și a aduce efectiv critici de nelegalitate față de sentința recurată, considerente pentru care instanța de control judiciar nu-și poate exercita controlul în lipsa identificării unor critici argumentate față de sentința recurată.

Așadar, fără să combată în vreun fel raționamentul instanței de fond și să formuleze astfel de critici susceptibile de cenzură în recurs, recurenta-pârâtă s-a limitat, în cuprinsul cererii de recurs la prezentarea unor aspecte ce țin de fondul cauzei, precum și la o serie de aspecte ce țin de situația de fapt care au condus la aplicarea sancțiunii contravenționale și a măsurilor dispuse prin Decizia Autorității de Supraveghere Financiară nr. 252 din data de 07.03.2022.

Această conduită procesuală urmărește o rejudecare a cauzei din partea instanței de recurs fără un temei legal și în condițiile în care instanța de fond și-a exprimat raționamentul juridic față de situația dedusă judecății prin raportare la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate pentru promovarea unei astfel de cereri de chemare în judecată.

În cauză, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței și încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că cererea de recurs reprezintă în concret intenția recurentei de a se rejudeca cauza într-o cale extraordinară de atac, deoarece soluția instanței de fond o nemulțumește, însă fără a invoca efectiv critici care să se circumscrie motivelor de casare și care să poată determina instanța de recurs să efectueze controlul pe care legea i-l conferă față de sentința recurată.

În consecință, reținând că nu este posibilă o încadrare a conținutului cererii de recurs într-unul din cazurile de casare reglementate de dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. și constatând că în cauză nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac pentru nemotivare.

În ceea ce privește recursul incident declarat de reclamantul A, în conformitate cu prevederile art. 492 Cod proc. civ. raportat la prevederile art. 472 alin. (2) Cod proc. civ., Înalta Curte, în contextul în care recursul principal urmează a fi anulat pentru nemotivare, constată că acesta a rămas fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Anulează recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 1775 din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Constată recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 1775 din 12 octombrie 2022 a Curții de Apel București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.