ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3318/2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 ianuarie 2022, reclamanta Asociația de Vânătoare „A” a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în principal, obligarea pârâtului la finalizarea procedurii de reactualizare a descrierii limitei în fișa Fondului Cinegetic nr. 45 Surducel conform schiței care materializează limitele fondului în fapt, anularea tuturor proceselor verbale de predare primire, care stau la baza nerespectării schiței FC45 Surducel, aprobată prin ordin de ministru, și obligarea pârâtului să asigure preluarea efectivă în teren a Fondului Cinegetic 45 Surducel, conform schiței, în baza procesului-verbal de predare-primire, iar în subsidiar, anularea actului administrativ nr. R29537 din 12 noiembrie 2021, obligarea pârâtului la reactualizarea descrierii limitei în fișa Fondului Cinegetic nr. 45 Surducel conform schiței care materializează limitele fondului, obligarea pârâtului de a face demersurile necesare gestionării întregii suprafețe contractate, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința civilă nr. 189/CA/2022-PI din 26 septembrie 2022, Curtea de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția inadmisibilității acțiunii referitor la capătul de cerere privind anularea proceselor-verbale de predare-primire a faunei cinegetice din Fondul Cinegetic nr. 45, invocată de pârâtul M.M.A.P., și a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere;

- a admis excepția inadmisibilității acțiunii referitor la capătul de cerere privind anularea adresei nr. R/29537/12.11.2021, invocată de pârâtul M.M.A.P., și a respins ca inadmisibil acest capăt de cerere;

- a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociația de Vânătoare „A”, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, ca neîntemeiată.

Împotriva Sentinței civile nr. 189/CA/2022-PI din 26 septembrie 2022 a Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația de Vânătoare „A” a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, recurenta-reclamantă a invocat greșita interpretare și aplicare a legii de către instanța de fond.

Astfel, expunând dispozițiile art. III din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, prin modificările și completările aduse de Legea nr. 13/2020, potrivit cărora „Reactualizarea delimitării fondurilor cinegetice și stabilirea suprafețelor acestora pe categorii de proprietari și de folosință se face în condițiile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, de către administrator, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi și/sau ori de câte ori este necesar ca urmare a modificării condițiilor de mediu sau a structurii suprafețelor fondurilor cinegetice”, recurenta a susținut că în mod nelegal,prima instanță a făcut abstracție de prima ipoteză în care se poate face reactualizarea, respectiv în termen de 1 an de la Intrarea în vigoare a legii, și a analizat doar a doua ipoteză, respectiv când este necesar ca urmare a modificării condițiilor de mediu sau a structurii suprafețelor fondurilor cinegetice.

În opinia sa, legiuitorul a cuprins în textul legal doua ipoteze tocmai pentru a cuprinde toate variantele existente în practică: 1) varianta în care se descoperă greșeli, cum este și în cazul de față în care între descrierea narativă și schiță există inadvertențe, care nu s-au sesizat la momentul încheierii contractelor de administrare și 2) varianta în care reactualizarea este necesară ca urmare a modificării condițiilor de mediu sau a structurii suprafețelor fondurilor cinegetice.

Intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.

Intervenienta Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea intimatului-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin care a solicitat respingerea cererii de recurs, susținând în esență că Fondul cinegetic nr.44 Corbești a fost preluat de căte Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B în baza Contractului de gestionare a faunei cinegetice nr.106/29.06.2011, iar Fondul cinegetic nr.45 a fost preluat de Asociația de Vânătoare „A” prin Contractul de gestionare a faunei cinegetice nr.211/06.02.2012.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Reclamanta Asociația de Vânătoare „A” a investit instanța, în principal, cu o cerere de obligare a pârâtului Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la finalizarea procedurii de reactualizare a descrierii limitei în fișa Fondului Cinegetic nr. 45 Surducel, conform schiței care materializează limitele fondului în fapt.

Asociația de vânătoare "A".gestionează fauna cinegetică în suprafață de 9.318 ha din fondul cinegetic nr. 45 Surducel Corbești în baza contractului nr. 211/06.02.2012, iar Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B gestionează fauna cinegetică în suprafață de 8777 ha din fondul cinegetic nr. 44 Corbești, în baza contractului nr. 106/29.06.2011, fondurile gestionate având o fișă care cuprinde descrierea narativă a limitelor și o schiță.

Reclamanta a invocat faptul că între descrierile narative șl schițe au existat inadverdențe în ceea ce privește limita comună, în ambele descrieri narative limita comună este definită ca fiind drumul județean ce leagă localitățile Vârciorog șl Dobrești, însă schițele care materializează limitele în fapt (teren) nu corespund acestei descrieri.

Curtea de apel a respins acțiunea reclamantei, reținând, pe de o parte, că, la momentul predării în gestiune a faunei cinegetice din cuprinsul celor două fonduri cinegetice, aceasta s-a făcut respectând limitele trasate pe schițe și descrierea narativă a acestora din fișele celor două fonduri cinegetice, așa cum au fost aprobate prin OM nr. 193/2002, considerându-se ca limită comună descrierea narativă conținută de sintagma „Șoseaua Vârciorog-Dobrești”. A reținut, totodată, că modificarea limitei de folosință atribuită fondurilor de vânătoare în litigiu se poate face doar printr-un ordin de ministru, în condițiile prevăzute de Legea nr. 407/2006, iar în cauză nu a intervenit niciuna dintre cele 2 condiții, respectiv modificarea condițiilor de mediu sau a structurii suprafeței fondurilor cinegetice, în vederea reactualizării delimitării fondurilor cinegetice.

Înalta Curte constată că ceea ce a reclamat Asociația de vânătoare „A” a fost existența unei inadvertențe între descrierile narative și schițele care materializează limitele in teren, în ceea ce privește delimitarea domeniului de vânătoare nr. 44 Corbești de domeniul de vânătoare 45 Surducel.

În acest context a formulat reclamanta cererea nr. 83/21.01.2020 adresată Ministerului Apelor și Pădurilor, prin care a solicitat reactualizarea/modificarea descrierii limitei comune dintre cele două fonduri cinegetice, existând temei legal pentru actualizarea fișei (Legea 13/2020 pentru modificarea și completarea legii vânătorii și protecției fondului cinegetic nr. 407/2006), iar ca urmare a nesoluționării acesteia, motivat de faptul că nu există un act normativ care să reglementeze această modificare, a formulat cererea de chemare în judecată.

Instanța de fond a reținut în mod greșit că, deși pârâtul a demarat procedurile legale, ca urmare a cererii reclamantei, nu există temei legal pentru redelimitarea fondurilor cinegetice în cauză, astfel că finalizarea procedurilor legale demarate de către pârât nu putea fi realizată, nefiind întrunite cerințele legale, întrucât nu a intervenit niciuna dintre cele 2 condiții, respectiv modificarea condițiilor de mediu sau a structurii suprafeței fondurilor cinegetice, în vederea reactualizării delimitării fondurilor cinegetice.

Potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 13/2020 pentru modificarea și completarea Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, în vigoare de la data de 13 ianuarie 2020, „Reactualizarea delimitării fondurilor cinegetice și stabilirea suprafețelor acestora pe categorii de proprietari și de folosință se face în condițiile Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege, de către administrator, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi și/sau ori de câte ori este necesar ca urmare a modificării condițiilor de mediu sau a structurii suprafețelor fondurilor cinegetice.”

Dispozițiile legale prevăd două situații pentru reactualizarea delimitării fondurilor cinegetice și stabilirea suprafețelor acestora pe categorii de proprietari și de folosință, și anume, în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii și/sau ori de câte ori este necesar ca urmare a modificării condițiilor de mediu sau a structurii suprafețelor fondurilor cinegetice.

Prima situație se referă la posibilitatea reactualizării delimitării fondurilor cinegetice și stabilirii suprafețelor acestora pe categorii de proprietari și de folosință în termen de un an de la intrarea în vigoare a legii, fără a fi condiționată de modificarea condițiilor de mediu sau a structurii suprafețelor fondurilor cinegetice. Cea de a doua situație se referă la situația în care reactualizarea delimitării fondurilor cinegetice și stabilirea suprafețelor acestora pe categorii de proprietari și de folosință este necesară ca urmare a modificării condițiilor de mediu sau a structurii suprafețelor fondurilor cinegetice

Art. III din Legea nr. 13/2020 nu se referă doar la situația în care a intervenit modificarea condițiilor de mediu sau a structurii suprafețelor fondurilor cinegetice, apreciindu-se că intervenția administratorului se poate realiza, în termen de un an de la intrarea în vigoare a prezentei legi, și în lipsa unei asemenea împrejurări, care, prin natura sa, impune intervenția ori de câte ori este necesar; or, în condițiile în care în cauză s-a invocat existența unor inadvertențe, între descrierile narative și schițele care materializează limitele in teren, în ceea ce privește delimitarea domeniilor de vânătoare, iar solicitarea reclamantei a fost formulată în termenul de un an de la intrarea în vigoare a legii, în mod greșit s-a reținut lipsa unui temei legal pentru soluționarea cererii reclamantei.

În ceea ce privește susținerile intervenientei, se constată că aceasta a adus o serie de argumente referitoare la modalitatea în care se stabilesc limitele unui fond cinegetic în raport de prevederile Legii nr. 407/2006, aspecte care, însă, privesc fondul situației reclamate de reclamantă. Or, în condițiile în care autoritatea administrativă competentă nu a procedat la analiza pe fond a cererii reclamantei, instanța de judecată nu se poate substitui acesteia pentru a aprecia cu privire la temeinicia acestor susțineri.

În concluzie, nu pot fi primite susținerile intervenientei Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B, urmând a se respinge cererea de intervenție accesorie formulată de către aceasta.

Față de cele arătate, reținând refuzul nejustificat al pârâtului de soluționare a cererii reclamantei, Înalta Curte va dispune obligarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor la soluționarea cererii nr.83 din 21.01.2020.

De asemenea, se constată că recurenta-reclamantă nu a formulat critici cu privire la soluția de respingere ca inadmisibile a capetelor de cerere privind anularea proceselor-verbale de predare-primire a faunei cinegetice din Fondul Cinegetic nr. 45 și a adresei nr. R/29537/12.11.2021, urmând a fi menținută soluția instanței de fond sub aceste aspecte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va obliga intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la soluționarea cererii nr.83 din 21.01.2020, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate. Totodată, va respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite recursul formulat de reclamanta Asociația de A împotriva Sentinței nr. 189/CA/2022-PI din 26 septembrie 2022 a Curții de Apel Oradea – Secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința atacată și, în rejudecare, admite în parte acțiunea.

Obligă intimatul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor la soluționarea cererii nr.83 din 21.01.2020.

Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

Respinge cererea de intervenție accesorie formulată de Asociația Vânătorilor și Pescarilor Sportivi B.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.