ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2435/2018

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, obligarea pârâților, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (4) lit. c) raportate la prevederile art. 18 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011 încheiat între Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin I.T.R.S.V. Oradea și reclamantă, în calitate de gestionar, respectiv la asigurarea în condiții optime a dreptului său de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, în suprafață de 5.016 ha, astfel cum acesta este delimitat în fișa fondului de vânătoare și în Anexele nr. 2, 3 și 4 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, prin punerea în executare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a măsurilor prevăzute în raportul nr. x întocmit de consilierul superior ing. B. și aprobat de Inspectorul Șef al pârâtului I.T.R.S.V. Oradea. A solicitat, în cazul admiterii pretențiilor expuse, să se dispună, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, ca orice întârziere în executarea acestora să fie sancționată cu o penalitate de 1.000 RON/zi de întârziere, începând cu a unsprezecea zi de la rămânerea definitivă a hotărârii și până în ziua punerii efective în executare a dispozitivului hotărârii.

Prin sentința nr. 2906 din 9 noiembrie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea ca neîntemeiată.

Anterior, prin încheierea din data de 28.09.2015, instanța a respins proba cu expertiză de specialitate și proba cu interogatoriul pârâților ca nefiind utile și concludente în cauză.

În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut situația de fapt, atribuirea în gestionare către reclamantă și o altă asociație, în anul 2011, a fondurilor cinegetice nr. 25 Sintea și nr. 44 Chereluș din jud. Arad, prin contracte de gestionare pe o perioadă de 10 ani, de la data de 01.07.2011, întocmirea mai multor procese-verbale înregistrate la ITRSV Oradea privind limitele între cele două fonduri cinegetice, întrucât între cele două asociații au apărut nemulțumiri, încheierea Raportului nr. x/5.11.2012, ceea ce a condus la litigii soluționate de către Curtea de Apel Cluj.

A reținut că singurul competent să stabilească fondurile cinegetice și care este și administratorul fondului cinegetic național potrivit Legii nr. 407/2006 este Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, astfel încât orice modificare a limitelor și a suprafețelor respective se stabilește numai prin ordin a ministrului; ambii gestionari ai fondurilor cinegetice pretind drepturi de gestionare pentru suprafața în litigiu de aproximativ 300 ha, astfel că pentru clarificarea situației dintre cele două asociații este necesară modificarea Ordinului nr. 193/2002 al Ministerului Mediului,Apelor și Pădurilor, în vederea reactualizării fondului cinegetic al României, iar instanța nu se poate substitui atribuțiilor ministerului pentru a dispune asupra gestionării fondurilor cinegetice aparținând reclamantei și celei de a doua asociații, considerente pentru care cererea formulată nu se încadrează în dispozițiile art. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva sentinței nr. 2906 din 09.11.2015 și a încheierii de ședință din 28.09.2015 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în principal, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 554/2004, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar judecarea litigiului în fond, admiterea acțiunii și obligarea intimaților pârâți, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (4) lit. c) raportat la prevederile art. 18 alin. (1) teza ultimă din Legea nr. 554/2004, la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, respectiv la asigurarea în condiții optime a dreptului său de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, în suprafață de 5.016 ha, astfel cum acesta este delimitat în Fișa fondului de vânătoare și în Anexele nr. 2, nr. 3 și nr. 4 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 193/2002.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că prin încheierea din data de 28.09.2015 curtea a respins în mod nelegal cererile de probe, interogatoriul pârâților și expertiza tehnică judiciară pentru identificarea suprafeței de 5016 ha care reprezintă fondul de vânătoare Sintea, instanța a încălcat în mod grav și flagrant dispozițiile art. 255 alin. (1), raportat la cele ale art. 249 - 250 C. proc. civ., iar prin respingerea ca nelegală și nefondată a acțiunii în contencios a încălcat dispozițiile art. 18 alin. (4) lit. c) raportat la prevederile art. 18 alin. (1) teza ultimă și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

A arătat că probele solicitate sunt esențiale pentru dovedirea afirmațiilor sale potrivit cărora pârâți nu i-au asigurat exercitarea dreptului de gestionare a faunei cinegetice pe întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, având in vedere faptul că ambii intimați manifestă în apărările formulate o atitudine contradictorie, recunoscând pe de o parte legalitatea susținerilor sale, dar cu toate acestea solicită respingerea acțiunii pentru motivul nedovedit și lipsit de orice legătură cu obiectul acțiunii că s-ar afla în imposibilitatea legală de rearondare la acest moment a limitelor fondurilor de vânătoare.

Atât timp cât nu au fost identificate niciodată până la data prezentei printr-o expertiză topografică de specialitate limitele exacte și suprafața faptică a fondului cinegetic nr. 25 Sintea, nici părțile prezentului litigiu și pe cale de consecință nici instanța de judecată nu sunt în măsură să se pronunțe cu certitudine asupra legalității și temeiniciei acțiunii, asupra diferenței de suprafață gestionată mai puțin de către reclamantă, asupra poziționării exacte a acestei suprafețe, asupra eventualității suprapunerii acestei suprafețe cu o suprafață de teren aflată în gestionarea și a altei asociații de vânătoare și mai ales asupra eventualei necesități a modificării Ordinului nr. 193/2002 emis de MMAP.

Or, în condițiile în care din înscrisurile depuse la dosar în probațiune la dosarul cauzei nu rezultă cu certitudine aceste aspecte, iar potrivit dispozițiilor art. 249 C. proc. civ. este obligată să își dovedească pretențiile cu unul sau cu mai multe dintre mijloacele de probă prevăzute de dispozițiile art. 250 C. proc. civ., consideră că prima instanță se impunea să admită administrarea mijloacelor de probațiune solicitate. Aprecierea instanței este în mod evident neconformă cu realitatea, întrucât din simpla vizionare a cererii rezultă că obiectul acesteia îl constituie un contract administrativ, ale cărui clauze au fost executate în mod defectuos culpabil de către intimați, cauzându-le un grav și important prejudiciu.

Consideră nu numai nelegale și nedovedite de înscrisurile depuse de părți în probațiune la dosarul cauzei, ci și lipsite de orice legătură cu obiectul cererii considerentele primei instanțe potrivit cărora ambii gestionari ai fondurilor cinegetice pretind drepturi de gestionare pentru suprafața în litigiu de aproximativ 300 ha, iar pentru clarificarea situației este necesară modificarea Ordinului nr. 193/2002 al MMAP, în vederea reactualizării Fondului Cinegetic al României, și prin urmare instanța nu se poate substitui atribuțiilor MMAP pentru a dispune asupra gestionării fondurilor cinegetice, situație ce nu poate fi stabilită decât prin ordin al Ministerului. Nu a solicitat instanței să se substituie atribuțiilor intimatului MMAP, a solicitat obligarea la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011. Față de neconcordanța vădită dintre obiectul cererii de chemare în judecată și considerentele sentinței atacate, rezultă în mod lipsit de orice echivoc că prima instanță nu a judecat fondul acțiunii, neadministrând probatoriul solicitat.

În subsidiar, recurenta a arătat că, deși ambii intimați au recunoscut în mod expres legalitatea și temeinicia cererii formulate, au refuzat în mod complet nejustificat, cu exces de putere, admiterea și punerea în executare a cererii sale întemeiată pe art. 3 din contractul de gestionare, invocând în mod artificial, fără nici o legătură cu obiectul cererii, imposibilitatea rearondării la data prezentei, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006. Or, nu a solicitat nici redelimitarea și nici rearondarea fondului de vânătoare, ci doar asigurarea în condiții optime a dreptului de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic, motiv pentru care dispozițiile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 nu au incidență.

Consideră că atât timp cât suprafața de 5.016 ha este menționată în mod expres atât în Anexa nr. 2 la Ordinul nr. 193/2002, cât și în art. 3 al contractului de gestionare, limitele fondului sunt descrise în mod precis și detaliat și trasate în Anexa nr. 3 la ordinul menționat, iar harta fondului este prevăzută în Anexa nr. 4 la acest act normativ, intimații sunt obligați să respecte toate aceste prevederi legale și contractuale și să asigure punerea în practică, să vegheze permanent la respectarea lor, cu atât mai mult cu cât percep tarif de gestionare pentru întreaga suprafață menționată.

În acest context, învederează clauzele prevăzute la art. 3 alin. (1), (2), (3) din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, obligații care nu sunt respectate de intimați, întrucât prin nerespectarea limitelor fondului său de vânătoare este privată de dreptul de a gestiona cu 314 ha mai puțin decât suprafața de 5.016 ha contractată, în condițiile în care achită tarifele de gestionare pentru întreaga suprafață, drept pentru care intimații - pârâți au obligația corelativă de a asigura exercitarea liniștită și netulburată de nici o altă asociație a activității de vânătoare pe întreagă această suprafață gestionată fără nici un fel de atingeri ori imixtiuni din partea vreunui terț.

Față de această împrejurare, potrivit principiilor bunei credințe în negocierea, încheierea și executarea contractului, prevăzut de art. 1170 C. civ., și al forței obligatorii a contractului, prevăzut de art. 1270 C. civ., atât timp cât își îndeplinește obligațiile contractuale rezultate din contractul de gestionare, intimații pârâți au la rândul lor obligația contractuală de a asigura în mod necondiționat gestionarea faunei cinegetice pe întreaga suprafață de 5.016 ha, întrucât, potrivit art. 1516 alin. (1) C. civ., creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației, iar în cazul neîndeplinirii culpabile de către intimați a acestei obligații se impune, potrivit art. 1350 raportat la art. 1518 alin. (1) C. civ., obligarea silită a acestora la executare. Solicitarea sa este în acord cu principiul priorității interesului public prevăzut de dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, reprezentat de necesitatea bunei și normalei gestionări a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului său de vânătoare și a prevenirii braconajului în această zonă, activități ce nu pot fi asigurate în mod legal decât de gestionarul acestui fond cinegetic, respectiv de către reclamantă.

Garda Forestiera Oradea, fost Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A prezentat situația de fapt și a arătat că la de 23.08.2012 s-a încheiat procesul-verbal înregistrat la Ministerul Mediului și Pădurilor sub nr. xI/ES/29.08.2012, în care se menționează că s-a clarificat parțial limita de est a Fondului Cinegetic 25 Sintea gestionat de către AVPS A. și limita de nord a Fondului Cinegetic nr. 44 Chereluș gestionat de către AVPS C., nu s-a putut clarifica porțiunea din limita comună dintre cele două fonduri cinegetice cuprinsă între canalul Răchitaș și râul Teuz; în perioada 11.09-18.09.2012, s-a efectuat actualizarea suprafețelor cinegetice productive pe categorii de proprietari, iar la data de 05.11.2012 a fost întocmit raportul nr. x, aprobat de către conducerea ITRSV Oradea, în care au fost expuse toate considerentele care au dus Ia clarificarea limitei reale dintre cele două fonduri cinegetice; la data de 07.11.2012 s-au pus în aplicare măsurile propuse în raportul nr. x din 05.11.2012 aprobat de ITRSV Oradea, și anume că limita corectă dintre cele fonduri cinegetice este cea descrisă în fișa fondului cinegetic nr. 25 Sintea gestionat de către AVPS A., fiind încheiat procesul-verbal nr. x; acesta a fost anulat de Tribunalul Arad prin sentința civilă nr. 6161/2013, recursul fiind respins la Curtea de Apel prin decizia din 15.10.2014.

Prin adresa nr. x/2014 a solicitat consemnarea prin ordin al MMSC - Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a limitei comune dintre fondurile cinegetice nr. 25 denumit Sintea și nr. 44 denumit Chereluș, prin înscrierea limitei corecte, iar prin adresa ITRSV Oradea nr. 7413/28.11.2014 a revenit la această solicitare; Departamentului pentru Ape, Păduri și Piscicultură, prin adresa nr. x, a răspuns că solicitarea de punere în executare a raportului ITRSV Oradea nr. 5277/05.11 2012 va putea fi analizată după aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 407/2006, motivând că termenul pentru rearondarea fondurilor cinegetice prevăzut la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a expirat. Prin urmare, apreciază ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de AVPS A..

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității recursului, prin care s-a constatat că cererea de recurs întrunește cerințele de admisibilitate. Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 22.01.2018, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea actului către părți, conform alin. (4) al aceluiași articol.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 16.04.2018, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs, ce vor fi analizate, față de conținutul acestora, raportat la motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5), 6) și 8) C. proc. civ., prin care se instituie exclusiv un control de legalitate a hotărârii judecătorești recurate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Între Ministerul Mediului și Pădurilor, prin Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea, în calitate de administrator, și reclamanta Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv A., în calitate de gestionar, în temeiul art. 9 și art. 15 din Legea nr. 407/2006 s-a încheiat contractul nr. x/27.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, județul Arad, pentru o perioadă de 10 ani, iar la data de 01.07.2011 i s-a predat fauna cinegetică de pe cuprinsul acestui fond cinegetic, conform procesului-verbal de predare primire nr. x/01.07.2011.

Un contract similar, pentru un alt fond cinegetic, învecinat cu fondul cinegetic nr. 25 Sintea, a fost încheiat între același administrator și Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv C., contractul nr. x/15.06.2011 de gestionare a faunei cinegetice din cuprinsul fondului cinegetic nr. 44 Chereluș, județul Arad, iar la data de 22.06.2011 i s-a predat fauna cinegetică de pe acest fond cinegetic, conform procesului-verbal de predare primire nr. x/22.06.2011.

Ulterior, la ITRSV Oradea au fost depuse cereri din partea ambilor gestionari pentru a se stabili cu exactitate care este limita dintre cele două fonduri cinegetice, având în vedere că fiecare dintre cei doi gestionari au considerat că sunt încălcări ale limitei comune de către reprezentanții celeilalte asociații.

La data de 23.08.2012, au fost convocați reprezentanții celor două asociații în vederea verificării și stabilirii limitei comune corecte dintre fondurile cinegetice nr. 25 Sintea și 44 Chereluș, în prezența reprezentantului Ministerului Mediului și Pădurilor - Direcția Generală Păduri și al ITRSV Oradea, și s-a încheiat procesul-verbal înregistrat la Ministerul Mediului și Pădurilor sub nr. x /29.08.2012, în care se menționează că s-a clarificat parțial limita de est a Fondului Cinegetic 25 Sintea gestionat de către AVPS A. și limita de nord a Fondului Cinegetic nr. 44 Chereluș gestionat de către AVPS C., ca parte din limita comună între cele două fonduri cinegetice, însă nu s-a putut clarifica porțiunea din limita comună dintre cele două fonduri cinegetice cuprinsă între canalul Răchitaș și râul Teuz. În perioada 11.09- 18.09.2012 s-a efectuat actualizarea suprafețele cinegetic productive pe categorii de proprietari, cu identificarea unităților administrativ teritoriale de care aparțin acestea, de către delegatul ITRSV Oradea, în prezența reprezentanților AVPS A. și AVPS C. și cu concursul angajaților primăriilor comunelor Șicula, Cermei, Sepreuș și Sintea Mare, fiind întocmite procese-verbale.

La data de 05.11.2012 a fost întocmit raportul nr. x, aprobat de către conducerea ITRSV Oradea, în care au fost expuse considerentele care au dus la clarificarea limitei reale dintre cele două fonduri cinegetice. Concluziile raportului au ținut cont de finalizarea actualizării suprafețelor cinegetice productive ale fondurilor cinegetice nr. 25 Sintea gestionat de către AVPS A. și nr. 44 Chereluș gestionat de către AVPS C. și de analiza tuturor documentelor și informațiilor avute la dispoziție. S-a consemnat că suprafața totală a fondului cinegetic nr. 25 Sintea este de doar 4702 ha, cu circa 314 ha mai mică decât suprafața de 5016 ha stabilită prin ordinul nr. 193/2002 privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare și înscrisă în fișa fondului cinegetic nr. 25 Sintea și în contractul de gestionare, iar suprafața totală a fondului cinegetic nr. 44 Chereluș ar fi de 10753 ha, cu circa 696 ha mai mare decât suprafața de 10057 ha stabilită prin același ordin și înscrisă în fișa fondului cinegetic nr. 44 Chereluș și în contractul de gestiune. S-a constatat, pentru ca fondul cinegetic 25 Sintea să atingă suprafața de 5016 ha, că trebuie să includă suprafața de circa 294 ha, cuprinsă între trupul de pădure Sintea, râul Teuz, al treilea canal de desecare și canalul principal.

Raportul ITRSV Oradea nr. x/05.11.2012 a fost pus în executare prin procesul-verbal nr. x, în sensul că s-a parcurs porțiunea din limita comună aflată în dispută între cele două asociații în concordanță cu concluziile din raportul nr. x

Împotriva procesului-verbal nr. x a formulat acțiune în anulare AVPS C., admisă de Tribunalul Arad prin sentința nr. 6161/24.10.2013, în dosarul x/2013, definitivă prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 8071/15.10.2014.

Prin adresa cu nr. 6851/04.11.2014, ca urmare a solicitărilor formulate de cei doi gestionari, ITRSV Oradea a comunicat Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură situația de fapt și împrejurarea că a stabilit limita corectă dintre cele două fonduri cinegetice; a arătat că, la pct. 1 din fișele fondurilor cinegetice, limita sudică a fondului cinegetic 25 Sintea și limita nordică a fondului cinegetic Chereluș sunt descrise diferit, deși trebuie să fie descrise identic, această eroare conducând la diferendul dintre gestionarii celor două fonduri cinegetice, astfel că s-a solicitat modificarea prin ordin a limitei de nord a fondului Cinegetic 44 Chereluș și a limitei de sud a fondului 25 Sintea, sau păstrarea expresiei ce descrie limita de sud a fondului 25 Sintea și modificarea prin ordin a limitei de nord a fondului Cinegetic 44 Chereluș.

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, Departamentul pentru Ape, Păduri și Piscicultură a comunicat, atât ITRSV Oradea cât și reclamantei, că nu poate dispune ca I.T.R.S.V. Oradea să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea în condiții optime a dreptului și a obligației de gestionare a fondului cinegetic nr. 25 Sintea, întrucât aceasta s-ar realiza cu nerespectarea limitelor fondului cinegetic nr. 44 Chereluș, gestionat de către A.V.P.S. C., statuate prin ordinul nr. 193/2002 cât și prin sentința civilă nr. 6161/2013 a Tribunalului Arad, că solicitarea prin care se cere punerea în executare a Raportului ITRSV Oradea nr. x/05.11.2012 va putea fi analizată după aprobarea proiectului de lege pentru modificarea Legii nr. 407/2006, care instituie un nou termen pentru revizuirea limitelor fondurilor cinegetice, întrucât termenul de 4 ani pentru rearondarea fondurilor cinegetice prevăzut la art. 53 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 a fost depășit, motiv pentru care nu are posibilitatea modificării ordinului nr. 193/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare.

Prin cererea de chemare în judecată, respinsă prin sentința recurată, reclamanta Asociația de Vânătoare și Pescuit Sportiv A. a solicitat obligarea pârâților Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic și Vânătoare Oradea la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, respectiv la asigurarea în condiții optime a dreptului său de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, în suprafață de 5.016 ha, astfel cum acesta este delimitat în fișa fondului de vânătoare și în Anexele nr. 2, 3 și 4 la Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 193/2002, prin punerea în executare în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii, a măsurilor prevăzute în raportul nr. x aprobat de I.T.R.S.V. Oradea.

Motivul de recurs referitor la încheierea din data de 28.09.2015, prin care instanța a respins proba cu expertiză pentru identificarea suprafeței de 5016 ha care reprezintă fondul de vânătoare Sintea și precizarea suprafeței și proba cu interogatoriul pârâților ca nefiind utile și concludente în cauză, este nefondat. Dispozițiile legale invocate de recurentă se referă la sarcina probei (art. 249 C. proc. civ., cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege), la obiectul probei și mijloacele de probă (art. 250 C. proc. civ.), la admisibilitatea probelor, însă susținerile nu vizează, concret, nelegalitatea dispoziției instanței de respingere a unora din probele solicitate, încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Încuviințarea probelor se realizează de instanța de fond cu ocazia cercetării procesului, în raport de dispozițiile art. 250 C. proc. civ., conform cărora dovada unui act juridic sau a unui fapt se poate face prin înscrisuri, martori, prezumții, mărturisirea uneia dintre părți, expertiză, mijloace materiale de probă, cercetare la fața locului sau orice alte mijloace prevăzute de lege, de dispozițiile art. 258 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, care se referă la admisibilitatea probelor, în sensul că probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului; în ceea ce privește proba cu expertiză, potrivit art. 330 alin. (1), acesta se încuviințează când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, iar potrivit art. 351 se poate încuviința, la cerere sau din oficiu, chemarea la interogatoriu a oricăreia dintre părți, cu privire la fapte personale, care sunt de natură să ducă la soluționarea procesului.

Instanța a respins, în raport de dispozițiilor legale menționate, proba cu interogatoriu și expertiză solicitate de reclamantă, pe care le-a apreciat ca nefiind utile și concludente în cauză în raport de obiectul cererii, așadar nefiind de natură să ducă la soluționarea cauzei, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, fiind administrată proba cu înscrisuri.

Nu este incident nici motivul de casare cu trimitere spre rejudecare instanței de fond prevăzut de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Faptul că instanța a admis numai o parte din probele solicitate, în baza dispozițiilor legale care reglementează încuviințarea probelor, nu înseamnă că nu a judecat fondul cauzei. Prin sentința recurată instanța a judecat fondul cauzei, a reținut în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată, a examinat-o prin prisma motivelor și a dispozițiilor legale invocate și a respins-o ca neîntemeiată.

Sunt nefondate susținerile privind lipsa de orice legătură cu obiectul cererii a considerentelor sentinței potrivit cărora ambii gestionari ai fondurilor cinegetice pretind drepturi de gestionare pentru suprafața în litigiu de aproximativ 300 ha, iar pentru clarificarea situației dintre cele două asociații este necesară modificarea Ordinului nr. 193/2002 al MMAP, astfel că instanța nu se poate substitui atribuțiilor MMAP pentru a dispune asupra gestionării Fondurilor Cinegetice aparținând reclamantei și a celui gestionat de Asociația AVPS C., situație ce nu poate fi stabilită decât prin ordin al ministerului.

În condițiile în care prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților la asigurarea în condiții optime a dreptului reclamantei de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, astfel cum acesta este delimitat în fișa fondului de vânătoare și în Anexele la Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 193/2002, prin punerea în executare a măsurilor prevăzute în raportul nr. x aprobat de ITRSV Oradea, iar în cauză a rezultat situația litigioasă cu privire la cele două fonduri cinegetice și s-a constatat că pentru clarificarea situației dintre cele două asociații este necesară modificarea ordinului nr. 193/2002, instanța a apreciat că nu se poate substitui atribuțiilor Ministerului, cel căruia îi revine atribuția de modificare a ordinului în cauză, aceste considerente având legătură cu obiectul cererii.

În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor legale de către prima instanță, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (1) ultima teză, alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004, invocate, referitoare la soluțiile pe care le poate da instanța de contencios administrativ, aceasta poate obliga autoritatea publică să efectueze o anumită operațiune administrativă, iar atunci când obiectul acțiunii în contencios administrativ îl formează un contract administrativ, în funcție de starea de fapt, poate impune uneia dintre părți îndeplinirea unei anumite obligații.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâților la respectarea clauzelor prevăzute de art. 3 din contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, asigurarea în condiții optime a dreptului său de gestionare a faunei cinegetice din întreg cuprinsul fondului cinegetic nr. 25 Sintea, în suprafață de 5.016 ha, astfel cum acesta este delimitat în fișa fondului de vânătoare și în Anexele Ordinul Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor nr. 193/2002, prin punerea în executare a măsurilor prevăzute în raportul nr. x întocmit de I.T.R.S.V. ORADEA. Deși recurentul nu a mai reiterat în recurs referirea la punerea în executare a măsurilor prevăzute în raportul nr. x, aceasta a format obiectul cererii de chemare în judecată soluționată prin sentința recurată, a cărei legalitate este supusă recursului, și este necesar să fie avută în vedere. Punerea în executare a acestui raport și măsuri pentru asigurarea în condiții optime a dreptului și obligației de gestionare au fost solicitate și prin plângerile prealabile adresate pârâților.

Într-adevăr, astfel cum susține recurenta, nu a solicitat redelimitarea fondului cinegetic nr. 25 Sintea și nici rearondarea acestuia, ci doar asigurarea în condiții optime a dreptului de gestionare a faunei cinegetice, iar intimații - pârâți sunt obligați să respecte atât prevederile legale, cât și prevederile contractuale, care au forță obligatorie, și să asigure reclamantei dreptul de gestionare a fondului cinegetic, potrivit contractului, prin care s-a stabilit un tarif de gestionare raportat la întreaga suprafață a acestuia.

Este necontestată în cauză, însă, existența unor erori în ceea ce privește delimitarea fondului cinegetic nr. 25 Sintea, acordat în gestionare reclamantei prin contractul de gestionare nr. 104/27.06.2011, de fondul cinegetic nr. 44 Chereluș, gestionat de către A.V.P.S. C. prin contractul de gestionare nr. 74/15.06.2011, precum și existența unei situații litigioase privind limitele comune ale celor două fonduri cinegetice, nr. 25 Sintea și nr. 44 Chereluș. Gestionarii celor două fonduri cinegetice, în baza prevederilor din contractele de gestionare încheiate cu I.T.R.S.V. Oradea, a proceselor-verbale de predare primire și a fișelor fondurilor cinegetice, pretind dreptul de gestionare asupra aceleiași suprafețe, aflată la limita dintre fondurile cinegetice.

În cadrul demersurilor efectuate pentru a remedia problemele ivite în derularea contractelor de gestionare, a fost încheiat și aprobat de ITRSV Oradea raportul nr. x, reținut anterior, a cărui executare a solicitat-o reclamanta prin cererea respinsă sentința recurată. Acesta a fost pus în executare prin procesul-verbal nr. x, menționat anterior, însă acest proces-verbal a fost anulat, la cererea AVPS C., în contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauză și ITRSV Oradea, prin sentința nr. 6161/24.10.2013 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x, definitivă prin respingerea recursurilor formulate de pârâte prin decizia Curții de Apel Cluj nr. 8071/15.10.2014.

Prin hotărârea judecătorească definitivă de anulare a procesului-verbal nr. x s-a constatat faptul că procesul-verbal nr. x constituie o punere în executare a altor limite decât cele stabilite prin ordinul nr. 193/2012, că Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice este singurul competent să stabilească fondurile de vânătoare, în calitate de administrator al fondului cinegetic național potrivit legii nr. 407/2006, limitele fondurilor cinegetice, descrierea și suprafața acestora fiind stabilite prin ordinul nr. 193/2012; în situația în cauză, deși ITRSV Oradeas a sesizat Ministerul, acesta nu a stabilit prin ordin o altă limită pentru cele două fonduri cinegetice.

În condițiile în care procesul-verbal nr. x întocmit de ITRSV Oradea, prin care s-a pus în executare raportul ITRSV Oradea nr. 5277/05.11.2012, a fost anulat definitiv printr-o hotărâre judecătorească, pentru considerentele menționate, iar Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a comunicat reclamantei și ITRSV Oradea că nu poate dispune ca ITRSV Oradea să ia toate măsurile necesare pentru asigurarea în condiții optime a dreptului și a obligației de gestionare a fondului cinegetic nr. 25 Sintea, întrucât aceasta s-ar realiza cu nerespectarea limitelor fondului cinegetic nr. 44 Chereluș, gestionat de către A.V.P.S. "C.", statuate prin ordinul nr. 193/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor privind reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare, cât și prin sentința nr. 6161/2013 a Tribunalului Arad, că punerea în executare a raportului ITRSV Oradea nr. 5277/05.11 2012 va fi analizată după modificarea Legii nr. 407/2006, întrucât nu are posibilitatea modificării ordinului nr. 193/2002, motivat de faptul că termenul de 4 ani, prevăzut la art. 53 alin. (1) din Legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost depășit, pârâții nu au exprimat un refuz nejustificat, printr-o exprimare explicită, cu exces de putere, cu privire la soluționarea acestei probleme.

Art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ definește excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor, și se impune a fi avute în vedere, față de obiectul cauzei, de asemenea, dispozițiile art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora la soluționarea litigiilor privind contractele administrative se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public, definit de art. 2 alin. (1) lit. r) din același act normativ ca fiind interesul care vizează ordinea de drept și democrația constituțională, garantarea drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenței autorităților publice. Prin prisma interesului public, pentru a nu exista un exces de putere din partea autorității, se impune ca aceasta să își exercite competența prevăzută de lege în limitele acesteia.

Ambii pârâți au recunoscut existența erorii cu privire la delimitarea fondurilor cinegetice, care a condus la situația litigioasă, și nu a existat un refuz nejustificat, cu exces de putere, de soluționare a problemei apărute în executarea contractului de gestionare în ceea ce privește suprafața. Au avut în vedere o hotărâre judecătorească definitivă, prin care s-a anulat actul administrativ întocmit de ITRSV Oradea pentru soluționarea problemei apărute în derularea contractelor de gestionare, precum și dispozițiile imperative ale Legii vânătorii și a protecției fondului cinegetic nr. 407/2006, forma în vigoare la data cererii de chemare în judecată, art. 53 alin. (1), potrivit cărora "reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare se face în condițiile prezentei legi de către administrator, în termen de 4 ani de la intrarea în vigoare a prezentei legi.".

În baza dispozițiilor Legii nr. 407/2006, reactualizarea delimitării fondului cinegetic al României în fonduri de vânătoare s-a realizat prin Ordinul Ministrul agriculturii, alimentației și pădurilor nr. 193/2002, care a aprobat rearondarea teritoriului României în fonduri de vânătoare, fiind stabilite centralizatorul fondurilor de vânătoare la nivel de țară, centralizatoarele fondurilor de vânătoare la nivel de județ, hărțile și schițele fondurilor de vânătoare împreună cu descrierea detaliată a limitelor acestora, în baza acestora fiind completate fișele fondurilor de vânătoare.

Pentru toate aceste motive, având în vedere, pe de o parte, că ambii gestionari ai fondurilor cinegetice învecinate pretind drepturi de gestionare pentru o suprafață în litigiu, aflată la limita dintre cele două fonduri, iar actul administrativ prin care s-a realizat o delimitare între cele fonduri cinegetice a fost anulat prin hotărâre judecătorească definitivă, pe de altă parte faptul că reactualizarea delimitării fondului cinegetic în fonduri de vânătoare, prin stabilirea hărților și schițelor fondurilor de vânătoare împreună cu descrierea detaliată a limitelor acestora, se stabilește prin ordin al Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, în calitate de administrator al fondului cinegetic național, în baza dispozițiilor Legii nr. 407/2006, nefiind exprimat de către pârâți un refuz nejustificat, cu exces de putere, cu privire la cererea reclamantei, instanța de fond a respins în mod corect cererea de chemare în judecată, cu aplicarea dispozițiilor legale.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente motivele de recurs invocate de recurentă, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.