ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2025

Obiectul contestației deduse judecății. 1.1. Prin contestația înregistrată la data de 28 noiembrie 2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/1/2024, contestatoarea A, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii, Tribunalul Iași, Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale, Ministerul Justiției, Instituția ministrului justiției, Autoritatea Națională pentru Calificări și Înalta Curte de Casație și Justiție, a solicitat: (i) anularea Hotărârii Ministrului Justiției nr. 24/83263/83270/2023 din 12.11.2024 de soluționare a contestației administrative înregistrate la Ministerul Justiției sub nr. 1/83270/18.12.2023, precum și a Raportului Președintei Tribunalului Iași de evaluare a activității profesionale a contestatoarei pentru perioada 23.07.2021 - 14.08.2023 și refacerea evaluării cu luarea în considerare a caracteristicilor posturilor și ocupației de asistent judiciar, astfel cum rezultă din Fișa Descriptivă a Ocupației și a Standardului Ocupațional pentru funcția de asistent judiciar pe care contestatoarea a fost numită și a funcționat în perioada 2000 – 2024, precum și a documentației suport pentru codul COR 261205 – Asistent Judiciar (fost 242205 Magistrat consultant) și Fișa postului de asistent judiciar pentru litigii de muncă și asigurări sociale; (ii) obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral pricinuit prin lipsa/necomunicarea documentelor ocupaționale reprezentate de Fișa Descriptivă a Ocupației și a Standardului Ocupațional asistent judiciar și Fișa postului de asistent judiciar pentru litigii de muncă și asigurări sociale, deoarece a fost afectat dreptul la claritate în activitatea profesională, în privința atât a conținutului ocupațional al postului, cât și a volumului de muncă atribuit; (iii) obligarea pârâților la plata sumei de 1.193 lei reprezentând cheltuieli de transport Iași – București în vederea audierii la Ministerul Justiției. În expunerea motivelor de nelegalitate a actelor contestate, contestatoarea A susține, referitor la procedura administrativă în fața Ministrului Justiției că, pentru data de 20.06.2024, data programării pentru audiere la Ministerul Justiției, nu i s-a aprobat de către conducerea Tribunalului Iași deplasare în interes de serviciu, ci doar sub condiția depunerii unei cereri de concediu de odihnă. Chiar dacă discuția la Ministerul Justiției s-a desfășurat într-un cadru profesionist și tonul discuției a fost unul agreabil (discuția fiind înregistrată), consideră inadecvată impunerea acceptării participării doar în forma concediului de odihnă. Totodată, contestatoarea invocă lipsa din Hotărârea Ministrului Justiției nr. 24/83263/83270/2023/2024 a indicării termenului și căii de atac împotriva acesteia. În ceea ce privește procedura de evaluare la Tribunalul Iași, contestatoarea invocă lipsa comunicării documentelor ocupaționale de bază reprezentate de Fișa Descriptivă a Ocupației și a Standardului Ocupațional asistent judiciar pe care a fost numită și a funcționat în perioada 2000 – 2024, precum și a documentației suport pentru codul COR 261205 – Asistent Judiciar (fost 242205 Magistrat consultant) și Fișa postului de asistent judiciar pentru litigii de muncă și asigurări sociale și criteriile de evaluare pentru asistenții judiciari la începerea intervalului de evaluare. Arată că a primit la data de 14.09.2023 lista activităților și documentelor ce urmau a fi avute în vedere pentru evaluare în perioadele 23.07.2019 – 22.07.2021 și 23.07.2021 – 22.07.2023, dar nu și Fișa postului de asistent judiciar pentru litigii de muncă și asigurări sociale și criteriile de evaluare pentru asistenții judiciari. Pe de altă parte, contestă această evaluare sub aspectul lipsei participării evaluatorului la cel puțin o ședință de judecată, condiție prevăzută de art. 98 alin. (4) din Legea nr. 303/2022, Titlul VI - Evaluarea profesională a judecătorilor și procurorilor. Învederează că în anul 2018 a fost introdusă obligativitatea evaluării activității asistenților judiciari pentru litigii de muncă și asigurări sociale. Această evaluare s-a realizat în perioada 2019 – 2023 la nivelul tribunalelor județene fără a se considera de către conducerea instanțelor și a autorităților pârâte că este necesară adoptarea unor ordine metodologice dedicate posturilor și ocupației de asistent judiciar. La nivelul tuturor celor 43 de tribunale din România s-au folosit tale quale regulamentul, metodologia și fișa de evaluare a activității profesionale a judecătorilor prevăzute în Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Secției pentru judecători nr. 1113 din 7 octombrie 2021, deși Ministerul Justiției și Înalta Curte de Casație și Justiție au susținut constant că profesia de asistent judiciar nu este comparabilă cu cea de judecător. Ocupațional, situația este cea care se vede în prezenta cauză. Administrativ și judiciar se susține că activitatea de asistent judiciar nu este comparabilă cu cea de judecător, deși pentru evaluarea asistenților judiciari s-a folosit Fișa de evaluare a activității profesionale a judecătorilor prevăzută în Anexa la Regulamentul privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor, aprobat prin Hotărârea Secției pentru judecători nr. 1113 din 7 octombrie 2021. Arată contestatoarea că a purtat corespondență în acest sens, în calitate de președinte al unei asociații profesionale a asistenților judiciari, cu autoritățile pârâte. Conținutul ocupațional al activității de asistent judiciar nu se regăsește pe numele acestei funcții. În toate sistemele de evidență informatizată activitatea asistenților judiciari este înscrisă a fi realizată ca judecător. În cazul asistenților judiciari, în lipsa Fișei de Descriere ocupațională și a înscrierii ocupaționale a asistenților judiciari în documentele publice privind activitatea instanțelor, aceștia sunt lipsiți de accesul la drepturile atrase de recunoașterea vechimii ocupaționale, atât drepturile pecuniare, cât și cele profesionale nepatrimoniale, dreptul la identitate profesională, la carieră, la reputație profesională. Așadar, susține contestatoarea, fiind lucrător activ, are dreptul la a i se comunica/întocmi documentele ocupaționale solicitate, a exercitat dreptul de a le solicita, prin urmare pârâții aveau și au obligațiile legale și de serviciu de a le comunica/întocmi la începutul perioadei de evaluare. Pentru stabilirea volumului de activitate al asistenților judiciari, la nivelul Ministerului Justiției se ia în considerare doar parametrul „dosare rulate”. La nivelul Tribunalului Iași contestatoarea a fost evaluată negativ în raport de parametrul „redactări în termen”. Ambii parametri sunt parametri de configurare a organizării activității instanțelor și trebuie folosiți combinat, dar la Tribunalul Dolj, unde un asistent judiciar este repartizat în patru complete de judecată, asistenților judiciari nu li se repartizează hotărâri spre redactare, iar la Tribunalul Argeș, unde asistenții judiciari redactează foarte multe hotărâri judecătorești, un asistent judiciar este repartizat pe un singur complet de judecată. Învederează contestatoarea că a fost repartizată în perioada de referință în 4 completuri de judecată, i s-au repartizat dosare spre soluționare, dar și spre motivare. Susține că, pe lângă volumul majorat de activitate ce i-a fost repartizat, i-a fost repartizată și activitate administrativă, deși, potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor, asistenții judiciari pentru litigii de muncă și asigurări sociale trebuie să aibă doar activitate judiciară. Recunoaște contestatoarea că îi este greu să gestioneze un asemenea volum de activitate, de 2500 dosare rulate pe. În ceea ce privește obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral pricinuit prin lipsa/necomunicarea documentelor ocupaționale reprezentate de Fișa Descriptivă a Ocupației și a Standardului Ocupațional asistent judiciar și Fișa postului de asistent judiciar pentru litigii de muncă și asigurări sociale, contestatoarea susține că i-a fost afectat dreptul la claritate în activitatea profesională, în privința atât a conținutului ocupațional al postului, cât și a volumului de muncă atribuit și solicitat, iar în lipsa acestei clarități îi este afectată viața profesională, câtă vreme i se impută lipsa de eficiență în condițiile unui volum de muncă pe care îl apreciază ca majorat artificial. Susține că îi este afectată și viața privată. În drept, invocă normele indicate în cuprinsul acțiunii, art. 17 alin. (3) lit. d din Codul Muncii, Directiva 91/533/CEE din 14.10.1991, înlocuită ulterior de Directiva (UE) nr. 1152 din 20 iunie 2019 privind transparența și previzibilitatea condițiilor de muncă în Uniunea Europeană – art. 4 precum și art. 153 alin. (1) lit. e din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene. 1.

La data de 14 martie 2025, contestatoarea A a depus cerere completatoare și precizatoare a contestației inițiale, arătând că a înțeles să formuleze calea de atac judiciară cu referire la Raportul preliminar al Ministrului Justiției emis sub nr. 24/83263/83270/2023/12.11.2024 prin care i s-a comunicat stadiul soluționării contestației administrative înregistrate la Ministerul Justiției sub nr. 1/83270/18.12.2023, precum și cu referire la Raportul Președintei Tribunalului Iași de evaluare a activității sale profesionale pentru perioada 23.07.2021 - 14.08.2023 și solicită: (i) anularea actelor contestate ca nelegale și netemeinice și refacerea evaluării cu luarea în considerare a tipurilor de activitate și mediei volumului de activitate încredințat la nivel național asistenților judiciari; (ii) obligarea în solidar a pârâților autorități centrale, în calitate de membri ai Consiliului de Management Strategic, precum și a Tribunalului Iași, la plata sumei de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral pricinuit prin expunerea contestatoarei la parcurgerea unei evaluări arbitrare, realizate în absența atribuirii unei categorii socio-profesionale, a absenței normelor procedurale și metodologice referitoare la ocupația și lucrătorii de la posturile de asistent judiciar pentru litigii de muncă și asigurări sociale. Prin lipsa documentelor ocupaționale reprezentate de Fișa Descriptivă a Ocupației și a Standardului Ocupațional asistent judiciar și Fișa postului de asistent judiciar pentru litigii de muncă și asigurări sociale, a fost afectat dreptul la claritate și identitate în activitatea profesională, în privința atât a conținutului ocupațional al postului, cât și a tipurilor de activitate și a volumului de muncă atribuit și solicitat; (iii) obligarea pârâților la plata sumei de 1.193 lei reprezentând cheltuieli de transport Iași – București în vederea audierii la Ministerul Justiției; (iv) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Totodată, contestatoarea a invocat excepția de nelegalitate a următoarelor acte: - Ordinele de serviciu pentru Tribunalul Iași 2022 și 2023, referitoare la repartizarea către asistenții judiciari de activități administrative, pe lângă activitatea de judecată. - Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1113 din 7 octombrie 2021 pentru aprobarea Regulamentului privind evaluarea activității profesionale a judecătorilor, referitor la faptul că nu cuprinde fișa de evaluare pentru asistenții judiciari, în care să fie stabilite uniform, la nivel național, indicatorii de activitate pentru asistenții judiciari (pentru situația în care ÎCCJ va stabili prin HP că asistenților judiciari li se aplică această metodologie); - Ordinul ministrului muncii, familiei și protecției sociale și al președintelui Institutului Național de Statistică nr. 1832/856/2011, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 8 august 2011, punctul referitor la COR 261205 Magistrați/asistent judiciar, deoarece nu are fundament în lege începând cu anul 2004. De asemenea, a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în temeiul art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 62/2024 pentru lămurirea chestiunilor de drept indicate în cuprinsul cererii completatoare și precizatoare. 2. Apărările formulate în cauză 2.1. Intimata Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea contestației ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond a solicitat instanței să fie avute în vedere apărările formulate de Ministerul Justiției și Tribunalul Iași. 2.2. Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. 2.

Intimatul Tribunalul Iași a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în privința obligației de comunicare către reclamantă a Standardului Ocupațional la care face referire, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. 2.

Intimatul Ministerul Muncii, Familiei, Tineretului și Solidarității Sociale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive și a solicitat respingerea contestației ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă, iar pe fond a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. 2.

Intimații Ministerul Justiției și ministrul justiției au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția necompetenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție, excepția lipsei calității procesuale pasive a ministrului justiției pe capătul de cerere vizând anularea actelor administrative, excepția lipsei calității procesuale pasive a ambilor pârâți pe capătul de cerere vizând plata prejudiciului moral, excepția netimbrării capătului de cerere vizând obligarea pârâților la plata sumei de 1193 lei, precum și excepția nulității acestui capăt de cerere pentru lipsa motivării, excepția netimbrării capătului de cerere vizând plata prejudiciului moral. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii, ca nefondată. 2.

Intimata Autoritatea Națională pentru Calificări a depus răspuns la cererea reclamantei, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 raportat la art. 131 alin. (1) și art. 132 alin. (1) C. proc. civ., excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată atât de intimații Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și ministrul justiției, cât și de instanță din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată și completată, contestatoarea A a dedus analizei instanței de judecată legalitatea actelor emise în procedura de evaluare a activității sale profesionale, de către Tribunalul Iași și Ministerul Justiției, solicitând, consecutiv anulării acestor acte, refacerea evaluării în coordonatele solicitate prin acțiune. De asemenea, a solicitat și obligarea pârâților la plata sumei de 1000 lei cu titlu de prejudiciu moral pricinuit de necomunicarea unor documente ocupaționale, precum și a sumei de 1193 lei, reprezentând cheltuieli de transport suportate de contestatoare cu ocazia audierii la Ministerul Justiției. În ceea ce privește activitatea de evaluare a asistenților judiciari, Înalta Curte reține că, potrivit art. 125 din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară: „(1) Asistenții judiciari sunt supuși unor evaluări privind calitatea activității din 2 în 2 ani. Prima evaluare a asistenților judiciari se face la un an de la numirea în funcție. (2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face de președintele tribunalului în cadrul căruia își desfășoară activitatea asistentul judiciar. Procedura, criteriile și calificativele de evaluare a activității profesionale a judecătorilor prevăzute de lege se aplică în mod corespunzător și asistenților judiciari, raportat la atribuțiile exercitate de aceștia potrivit legii. (3) Asistenții judiciari nemulțumiți de calificativul acordat pot face contestație la ministrul justiției, în termen de 30 de zile de la comunicare. În soluționarea contestației, ministrul justiției poate solicita conducătorului tribunalului orice informații pe care le consideră necesare și va proceda la audierea asistentului judiciar. În soluționarea contestației, ministrul justiției poate: a) respinge contestația ca neîntemeiată, tardivă sau inadmisibilă; b) admite contestația. (4) În cazul admiterii contestației potrivit alin. (3) lit. b), ministrul justiției poate: a) modifica raportul de evaluare, acordând un alt calificativ; b) desființa raportul de evaluare și dispune refacerea evaluării, în situația în care constată încălcări ale procedurii de evaluare de natură să influențeze calificativul acordat. (5) Asistentul judiciar care primește în urma evaluării calificativul "nesatisfăcător" este eliberat din funcție pentru incapacitate profesională de către ministrul justiției. (6) Rezultatul evaluării asistenților judiciari se analizează în cadrul comisiei de dialog social constituite, potrivit legii, la nivelul Ministerului Justiției.”. Dispoziții similare cuprinde și legea anterioară privind organizarea judiciară, respectiv art. 1131 din Legea nr. 304/2004, potrivit căruia „(1) Asistenții judiciari sunt supuși unor evaluări privind calitatea activității din 2 în 2 ani. Prima evaluare a asistenților judiciari se face la un an de la numirea în funcție. (2) Evaluarea prevăzută la alin. (1) se face de președintele tribunalului în cadrul căruia își desfășoară activitatea asistentul judiciar. Criteriile de evaluare a activității profesionale a judecătorilor și procurorilor prevăzute de lege se aplică în mod corespunzător și asistenților judiciari, raportat la atribuțiile exercitate de aceștia potrivit legii. (3) Asistenții judiciari nemulțumiți de calificativul acordat pot face contestație la ministrul justiției, în termen de 30 de zile de la comunicare. În soluționarea contestației, ministrul justiției poate solicita conducătorului tribunalului orice informații pe care le consideră necesare și va proceda la audierea asistentului judiciar. (4) Asistentul judiciar care primește în urma evaluării calificativul «nesatisfăcător» este eliberat din funcție pentru incapacitate profesională de către ministrul justiției. (5) Asistenții judiciari pot fi eliberați din funcție și ca urmare a reducerii numărului de posturi, în raport cu volumul de activitate al instanței.”. Înalta Curte constată că niciuna dintre normele anterior citate nu prevăd modalitatea, procedura, termenele sau instanța în fața căreia asistentul judiciar, nemulțumit de rezultatul contestației formulate în fața ministrului justiției, poate contesta această soluție, precum și calificativul acordat în urma evaluării efectuate de președintele tribunalului în cadrul căruia își desfășoară activitatea asistentul judiciar. Pe de altă parte, chiar dacă evaluarea asistenților judiciari este prevăzută în cuprinsul legilor succesive privind organizarea judiciară, Înalta Curte constată că, în privința acestei categorii profesionale, nu sunt incidente prevederile speciale din aceste legi care reglementează modalitatea de atacare a hotărârilor Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, prin care au fost soluționate contestațiile judecătorilor și procurorilor împotriva rapoartelor de evaluare și care conferă competență Înaltei Curți de Casație și Justiție, fiind vorba de hotărâri care privesc doar cariera judecătorilor și procurorilor, neaplicabile în cazul altor categorii profesionale. Totodată, Înalta Curte va avea în vedere și dispozițiile art. 97 C. proc. civ., potrivit cărora competența de judecată a Înaltei Curți de Casație și Justiție vizează recursurile declarate împotriva hotărârilor curților de apel, precum și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa, dar și prevederile 23 alin. (1) alin. (2) și alin. (3) și art. 25 alin. (1) din Legea nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, care stabilesc sfera cauzelor ce revin în competența de soluționare a secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție. Din cuprinsul acestor texte de lege, rezultă că Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție deține o competență legală circumscrisă, majoritar, soluționării căii de atac a recursului, neputând fi sesizată direct cu soluționarea pe fond a unei cereri, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute de legi speciale. Or, în prezenta cauză, niciuna dintre normele legale anterior menționate nu-i conferă Înaltei Curți competența materială de soluționare a contestației formulate de A, în calitate de asistent judiciar, împotriva actelor referitoare la evaluarea activității sale profesionale. Pentru stabilirea instanței competente să soluționeze cauza de față este necesar a se stabili cu prioritate natura pricinii, respectiv dacă litigiul este unul de competența instanței de contencios administrativ, astfel cum au susținut intimații Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiției și ministrul justiției sau reprezintă un litigiu ce intră în sfera raporturilor de muncă, cum a învederat contestatoarea prin cererea completatoare. Prealabil, se impune o observație referitoare la modul de configurare a capetelor de cerere depuse de contestatoarea A. Aceasta a formulat un petit prin care a solicitat anularea actului de soluționare a contestației emis de ministrul justiției sub nr. 24/83263/83270/2023/12.11.2024 (deși, ulterior, prin cererea completatoare, contestatoarea a aprecia că acest act are natura unui raport preliminar, iar nu de act final de soluționare a contestației, calificarea actului urmează a fi făcută de instanța competentă, la acest moment nefiind relevantă pentru raționamentul utilizat în vederea stabilirii competenței de soluționare a cauzei), precum și a raportului președintelui Tribunalului Iași de evaluare a activității profesionale pentru perioada 23.07.2021 - 14.08.2023, cu consecința obligării la refacerea evaluării. Prin petitele următoare, contestatoarea a solicitat obligarea pârâților la plata unor daune morale în sumă de 1000 de lei și a unor daune materiale în sumă de 1193 lei, împrejurare față de care intimații Ministerul Justiției și ministrul justiției au apreciat că pretențiile reprezentate de daunele morale în sumă de 1000 de lei au caracter principal și natură civilă, fiind întemeiate pe caracterul ilicit al faptei producătoare de prejudicii reprezentate de necomunicarea unor documente ocupaționale și cad în competența de soluționare a tribunalului, conform art. 95 pct. 1 și art. 99 C. proc. civ.. Înalta Curte constată că pretenția principală a contestației o reprezintă cererea de anulare a actelor emise în procedura de evaluare a activității profesionale a contestatoarei A, iar pretențiile bănești au natură accesorie, urmând a fi soluționate de instanța competentă să soluționeze capătul principal de cerere, conform art. 123 C. proc. civ.. Cererea accesorie de plată a sumei de 1193 lei vizează costul transportului suportat de contestatoare pentru a se prezenta la Ministerul Justiției în vederea audierii în procedura de soluționare a contestației la raportul de evaluare a activității profesionale, astfel că soluția sa depinde în mod necesar de constatarea caracterului legal/nelegal al modului de soluționare a contestației și al întocmirii raportului de evaluare. Cât privește suma de 1000 de lei, solicitată cu titlu de daune morale pentru necomunicarea Fișei Descriptive a Ocupației și a Standardului Ocupațional asistent judiciar și a Fișei postului de asistent judiciar pentru litigii de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte constată, contrar susținerilor intimaților, că aceste pretenții au caracter accesoriu, iar nu principal. Pretinsele prejudicii sunt invocate de contestatoare în contextul evaluării profesionale, apreciate a fi nelegale inclusiv pentru motivul derulării unei proceduri lipsite de claritate și obiectivitate din perspectiva necunoașterii de către asistentul judiciar evaluat a conținutului ocupațional al postului și a volumului de muncă atribuit, elemente care ar fi trebuit să se regăsească în documentele ocupaționale anterior menționate, despre care se afirmă că nu au fost aduse la cunoștința contestatoarei. Așadar, și soluția ce va fi dată acestui capăt de cerere se află în strânsă legătură cu soluția ce va fi dată cererii principale de anulare, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei va fi determinată în raport de natura capătului principal de cerere, iar cererile accesorii vor fi judecate de instanța competentă să soluționeze cererea principală, conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.. Revenind la problema competenței de soluționare a cererii principale, Înalta Curte nu va primi susținerile intimaților, în sensul că obiect al contestării îl reprezintă actul administrativ emis de o autoritate publică centrală, în speță răspunsul dat de Ministerul Justiției contestației formulate de A față de raportul de evaluare a activității profesionale emis de președintele Tribunalului Iași. Litigiul de față nu se înscrie în sfera de aplicare a Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind dedusă judecății o cerere formulată de o persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, astfel cum prevede art. 1 din acest act normativ. Instanța are în vedere că, în exercitarea atribuțiilor lor, instituțiile și autoritățile publice emit acte care reglementează o varietate largă de raporturi juridice, nu doar de drept administrativ, ci și de dreptul muncii, de drept civil, etc. Or, având în vedere dispozițiile Legii referitoare la procedura de evaluare a activității profesionale a asistenților judiciari, precum și atribuțiile președintelui de tribunal, respectiv ale ministrului justiției, reglementate de aceste acte normative, Înalta Curte constată că, deși emană de la autorități publice, răspunsul Ministerului Justiției la contestația formulată de asistentul judiciar, precum și raportul de evaluare al activității acesteia, întocmit de președintele Tribunalului Iași, nu sunt emise în condițiile art. 2 alin. (1) lit. c din Legea nr. 554/2004, respectiv în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii. Acestea nu dau naștere, nu modifică și nu sting raporturi juridice de drept administrativ, câtă vreme cuprind doar dispoziții referitoare la raporturile de muncă ale asistentului judiciar, raporturi din care face parte și evaluarea activității sale profesionale. Totodată, categoria profesională a asistenților judiciari nu-și găsește reglementarea în prevederile O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, acestora nefiindu-le aplicabile prevederile art. 536 din acest cod, potrivit cărora cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului. Este de reținut și că, potrivit art. 125 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, rezultatul evaluării asistenților judiciari se analizează în cadrul comisiei de dialog social constituite, potrivit legii, la nivelul Ministerului Justiției, normă care sprijină ipoteza soluționării litigiilor determinate de evaluarea activității asistenților judiciari în cadrul jurisdicției de dreptul muncii, raportat la prevederile art. 1 pct. 2 din Legea nr. 367/2022, care definește dialogul social ca reprezentând toate formele de negociere, consultare sau schimbul de informații între reprezentanții Guvernului, ai angajatorilor și ai angajaților/lucrătorilor, în probleme de interes comun privind politica economică și socială. Așadar, în lipsa unei norme speciale atributive de competență, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este supus jurisdicției dreptului muncii, fiind dat în competența materială de primă instanță a tribunalului, prin secția sau completul specializat în astfel de litigii, în condițiile art. 269 alin. (1) C. muncii, potrivit căruia „Cauzele referitoare la conflictele individuale de muncă și conflictele colective de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal.”. În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, art. 269 alin. (2) C. muncii statuează că „Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează tribunalului în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul, reședința sau locul de muncă ori, după caz, sediul.”. Înalta Curte reține că, atât raportat la domiciliul, cât și la locul de muncă al contestatoarei, competența de primă instanță ar reveni Tribunalului Iași. Domiciliul contestatoarei A este situat în bld. (...) nr. (...), mun. Iași, județul Iași, în circumscripția teritorială a Tribunalului Iași, care, însă, reprezintă și instanța la care activează contestatoarea ca asistent judiciar. În atare situație, devin incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ., potrivit cărora „(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (...) (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.”. În consecință, consecutiv admiterii excepției necompetenței sale materiale, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cauzei, din punct de vedere material, material procesual și teritorial, în favoarea Tribunalului Suceava – complet specializat de litigii de muncă, instanță de același grad cu tribunalul la care activează contestatoarea, aflat în circumscripția Curții de Apel Suceava, învecinată cu Curtea de Apel Iași. Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 130 alin. (2) art. 132 alin. (3) și art. 135 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția necompetenței materiale și va declina competența de soluționare a contestației în favoarea Tribunalului Suceava – complet specializat de litigii de muncă. PENTRU ACESTE MOTIVE,