ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2124/2023

Ședința publică din data de 27 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București, secția a VIII-a civilă, de conflicte de muncă și asigurări sociale, la data de 01.07.2021, sub nr. x/2021, declinată ulterior în favoarea Curții de Apel Iași prin sentința nr. 7891 din 16.11.2021, și înregistrată ulterior pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 02.02.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Economic și Social, B., B., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că îndeplinește condițiile prevăzute de H.G. nr. 616/2005 pentru a fi numită pe un post de asistent judiciar din partea patronatelor la Tribunalul Iași, post alocat din anul 2000 B.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Justiției la emiterea ordinului de numire a sa pentru postul de asistent judiciar din partea patronatelor la Tribunalul Iași, precum și obligarea pârâților Ministerul Justiției, Consiliul Economic și Social, B. să-i plătească o despăgubire egală cu drepturile de natură salarială cuvenite pentru postul de asistent judiciar din partea patronatelor la Tribunalul Iași, începând cu data de 01.07.2018 și până la data numirii efective (sau pe durata mandatului în curs: 01.07.2018 – 30.06.2023).

Prin sentința nr. 21 din 28 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a anulat ca insuficient timbrată acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Economic și Social, B.. și B..

Împotriva sentinței nr. 21 din 28 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, a exercitat recurs reclamanta A., considerând-o nelegală pentru argumentele arătate în mod succint în cererea de recurs formulată.

Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal anularea recursului ca nemotivat, iar în subsidiar respingerea recursului ca neîntemeiat.

A depus întâmpinare și intimatul-pârât Consiliul Economic și Social, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, precum și răspuns la întâmpinarea intimatei-pârâte B. solicitând admiterea excepției nulității recursului.

Prin răspunsul la întâmpinare depus de intimata-pârâtă B., s-a reiterat excepția nulității recursului și s-a solicitat anularea acestuia pentru nemotivare.

La termenul din data de 27 aprilie 2023, la care au avut loc dezbaterile, instanța de recurs a luat act de subrogarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în drepturile și obligațiilor procesuale ale Ministerului Justiției, după care a invocat, din oficiu, excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii și pentru netimbrare și a reținut cauza pentru soluționare pe excepția invocată.

După dezbateri, dar înainte de închiderea ședinței de judecată, a fost înaintată la dosar, de către recurenta-reclamantă, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20 RON.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând, cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru lipsa semnăturii, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată și o va admite, urmând să anuleze recursul din această perspectivă, pentru considerentele ce succed.

În conformitate cu dispozițiile generale în materia depunerii cererilor adresate instanțelor de judecată, respectiv normele cuprinse la art. 148 din C. proc. civ.: "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie formulată în scris și să cuprindă…, precum și semnătura".

În același sens, art. 196 alin. (1) din același act normativ, care reglementează condițiile de formă aplicabile acțiunilor introductive, incident în privința oricăror cereri adresate instanțelor, stipulează că: "Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele și prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părți, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părții sau a reprezentantului acesteia este nulă".

Și dispozițiile art. 486 alin. (1) din C. proc. civ. referitoare la cererea de recurs prevăd că aceasta va cuprinde următoarele mențiuni: "e) semnătura părții sau, după caz, a mandatarului părții, a reprezentantului legal al părții sau a consilierului juridic", iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul semnăturii": "(1) Semnătura unui înscris face deplină credință, până la proba contrară, despre existența consimțământului părții care l-a semnat cu privire la conținutul acestuia. Dacă semnătura aparține unui funcționar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condițiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condițiile prevăzute de lege".

Prin urmare, întrucât semnătura are rolul de a atesta voința părții cu privire la conținutul înscrisului pe care l-a semnat, ea trebuie să fie aplicată pe toate actele înregistrate la dosarul instanței de judecată, chiar și în ipoteza depunerii cererilor prin mijloace de comunicare la distanță, potrivit art. 148 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că reclamanta a transmis cererea de recurs prin poștă electronică, fiind înregistrată la 29 martie 2022, fără a aplica însă semnătura.

Prin citația comunicată recurentei-reclamante la data de 13 martie 2023, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația de a semna cererea de recurs formulată sau de a depune un exemplar original semnat al cererii de recurs, sub sancțiunea anulării, obligație procesuală pe care aceasta nu a adus-o la îndeplinire până la termenul de judecată fixat la data de 27 aprilie 2023.

Consecința lipsei semnăturii părții din cuprinsul cererii de recurs este prevăzută de art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., ale cărui dispoziții devin incidente în speță, sancțiunea fiind nulitatea recursului pentru lipsa semnăturii.

Pentru considerentele arătate la pct. II.1. al acestei decizii, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) și alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu, și va anula recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 21 din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 21 din 28 februarie 2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 aprilie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.