ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1008/2023

Ședința publică din data de 23 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 26 noiembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, a solicitat obligarea pârâtului să emită Ordinul privind numirea sa în funcția de asistent judiciar la Tribunalul Gorj și obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu drepturile bănești indexate, majorate și recalculate și celelalte drepturi de care este îndreptățită să beneficieze, între data de la care ar fi trebuit să emită Ordinul de numire și până la data emiterii Ordinului, sumă actualizată cu rata inflației până la data plății efective și dobândă legală până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 117 din 14 aprilie 2021, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. În subsidiar, a solicitat casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției nu a formulat întâmpinare, iar prin notele scrise, înregistrate la dosar la 23.02.2023, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând recursul declarat de reclamanta A., Înalta Curte constată că este tardiv formulat.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Conform dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, " Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare."

Termenul de 15 zile are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În speță, sentința atacată a fost comunicată reclamantei A. la data de 11.05.2021, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (2) C. proc. civ., termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a împlinit la data de 27.05.2021 într-o zi lucrătoare, ceea ce face ca înregistrarea la instanța de fond a recursului la data de 31.05.2021, să fie realizată peste termenul legal stipulat în acest sens.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 117 din 14 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2023.