ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2025

HOTĂRÂRE

04.02.2025

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 212/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 31 ianuarie 2023 pe rolul Judecătoriei Buftea – Secția Civilă, sub număr de dosar x/94/2023, reclamanta A INC. a solicitat instanței obligarea pârâtei B LTD., la plata sumei reprezentând compensație întârziere/anulare zbor și a dobânzii legale, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, a arătat că pasagerul a achiziționat bilete de transport aerian pentru cursa operată de compania pârâtă, pentru zborul (...)/11.06.2022, pe ruta Cluj-Napoca - Zakynthos, care a ajuns la destinație cu o întârziere mai mare de 3 ore/a fost anulat.

A mai învederat că între părți a intervenit o cesiune de creanță, prin care cedentul le-a cesionat toate drepturile și accesoriile izvorâte din dreptul de a percepe compensația datorată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

În drept, a invocat dispozițiile art. 5 și 7 din Regulamentul CE 261/2004, art. 1522 din C. civ., precum și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (cauzele C-402/07, C-432/07 și C-394/14).

La termenul din 15 decembrie 2023, Judecătoria Buftea a invocat excepția necompetenței sale teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 11642 din 15 decembrie 2023 și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

În motivare, raportându-se la statuările Curții de Justiție a Uniunii Europene din Cauza C-204/08, Judecătoria Buftea a reținut, în esență, că, în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004, se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

Având în vedere că zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Cluj-Napoca, iar ca punct de sosire Aeroportul din Zakynthos, s-a apreciat că Judecătoria Cluj-Napoca, în a cărei circumscripție se află locul de plecare a avionului, este instanța competentă să soluționeze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentința civilă nr. 19217/CC/2024 din 3 decembrie 2024, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Cluj-Napoca a reținut, în esență, că în situația din speță competența teritorială este una relativă, de ordine privată, fiind aplicabil art. 107 alin. (1) C. proc. civ., text de lege expus în prealabil, astfel încât instanța nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale. De altfel, făcând aplicarea normei legale amintite, se observă că instanța era oricum competentă din punct de vedere teritorial, declinarea fiind dispusă în mod eronat inclusiv din această perspectivă.

În ceea ce privește temeiul de competență indicat de Judecătoria Buftea, (art. 5 punctul 1 litera (b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară), Judecătoria Cluj-Napoca a apreciat că acesta nu este aplicabil în cazul de față, în condițiile în care reclamanta a introdus cererea chiar la sediul societății pârâte – persoană juridică română cu sediul în România, în orașul Otopeni, în circumscripția teritorială a Judecătoriei Buftea. În aceste condiții, regula de drept comun în materia competenței teritoriale – art. 107 alin. (1) C. proc. civ. este pe deplin aplicabilă în cauză, iar alegerea competenței între această instanță și cea determinată potrivit art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. aparține reclamantului, conform art. 116 C. proc. civ.

Referitor la interpretarea Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza C-204/08, amintită de Judecătoria Buftea, vizând „instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului”, s-a reținut că aceasta privește Regulamentul (CE) nr. 261/2004 de stabilire a unor norme comune în materie de compensare și de asistență a pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 295/91, al cărui domeniu de aplicare, potrivit art. 3 din același Regulament, privește exclusiv acțiunile în legătură cu drepturile pasagerilor. Interpretarea dată în cauza C-204/08 are, așadar, ca premisă aplicabilitatea acestui din urmă Regulament, ori nu este cazul în speță, părțile litigiului fiind reclamanta - persoană juridică, cesionar al creanței valorificate împotriva pârâtei - operator aerian.

S-a mai reținut că și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia 2271 din 22 noiembrie 2023 s-a pronunțat asupra acestei probleme de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Buftea competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A Inc., persoană juridică având naționalitatea Statelor Unite ale Americii, împotriva pârâtei B LTD., societate având sediul principal într-un stat al Uniunii Europene – Ungaria – și un sediu secundar în România, localitatea Otopeni, jud. Ilfov, pe rolul Judecătoriei Buftea, prin care se solicită obligarea acesteia din urmă la plata sumei reprezentând compensație pentru întârzierea zborului (...)/11.06.2022, pe ruta Cluj Napoca-Zakynthos, conform art. 7 alin. (1) lit. b) din Regulamentul CE 261/2004.

Prin hotărârea CJUE din 9 iulie 2009 pronunțată în Cauza C-204/08 s-a reținut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Textul din regulamentul european care se referă la sintagmele „instanța locului de plecare sau a locului de sosire a avionului” se interpretează în sensul că este competentă instanța din statul unde se află locul de plecare sau instanța din statul locului de sosire a avionului deoarece rațiunea regulamentului este de a stabili instanța cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluționeze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar. Odată stabilit statul a cărui instanță este competentă a soluționa cererea, determinarea competenței materiale și teritoriale a instanței din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

În cauză, reclamanta A INC este cesionara pretențiilor reprezentând despăgubiri, și nu beneficiarul direct al serviciilor de transport aerian, această societate desfășurând o activitate profesională în domeniul recuperării creanțelor.

În aceste condiții, competența teritorială se stabilește potrivit regulilor de drept comun ce guvernează activitatea unei sucursale situate în România a unei persoane juridice cu sediul într-un alt stat al Uniunii Europene; aceasta este situată în orașul Otopeni, județul Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea.

Prin urmare, din punct de vedere teritorial sunt incidente prevederile art. 109 C. proc. civ., conform cărora: „cererea de chemare în judecată împotriva unei persoane juridice de drept privat se poate face și la instanța locului unde ea are un dezmembrământ fără personalitate juridică, pentru obligațiile ce urmează a fi executate în acel loc sau care izvorăsc din acte încheiate prin reprezentantul dezmembrământului ori din fapte săvârșite de acesta”.

Pe de altă parte, întrucât creanța cedată derivă dintr-un contract de transport, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 și pct. 6 C. proc. civ., potrivit cărora, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă instanța locului prevăzut în contract pentru executarea obligației sau, în cazul contractelor de transport, instanța locului de plecare sau de sosire.

Ca urmare, fiind vorba despre o competență teritorială alternativă, art. 129 alin. (3) C. proc. civ. stabilește caracterul său de ordine privată, aceasta putând fi invocată în condițiile stabilite de art. 130 alin. (3) din același cod, numai de către pârât prin întâmpinare sau la primul termen de judecată.

În prezenta cauză pârâta nu a invocat necompetența instanței în termenul reglementat de lege, astfel că instanța inițial sesizată, Judecătoria Buftea, nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu această excepție și a rămas învestită în mod legal să judece litigiul.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.