ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2183/2024

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În motivare, reclamanta a arătat că pasagerul a achiziționat bilete de transport aerian pentru cursa operată de compania pârâtă, pentru zborul W6 3393 din 24.10.2022, pe ruta Cluj-Napoca - Bologna, care a ajuns la destinație cu o întârziere mai mare de 3 ore/a fost anulat.

A mai învederat că între părți a intervenit o cesiune de creanță, prin care cedentul le-a cesionat toate drepturile și accesoriile izvorâte din dreptul de a percepe compensația datorată în temeiul Regulamentului (CE) nr. 261/2004.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 7 și art. 17 din Regulamentul CE nr. 261/2004, art. 1575 din C. civ., precum și art. 1028 alin. (2) C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5676 din 10.05.2024, Judecătoria Buftea a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei către Judecătoria Cluj-Napoca.

În motivare, instanța a invocat cauza C-204/08, prin care CJUE a statuat că în materia despăgubirilor întemeiate pe dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 261/2004 se instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de la locul de plecare sau de sosire a avionului.

În continuare, judecătoria a reținut că, potrivit biletului de transport aerian anexat, zborul operat de societatea pârâtă a avut ca punct de plecare Aeroportul din Cluj-Napoca, iar ca punct de sosire Aeroportul din Bologna, astfel că instanța competentă să soluționeze cererea este Judecătoria Cluj-Napoca.

Prin sentința civilă nr. 16278 din 16 octombrie 2024, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost respinsă excepția necompetenței generale a instanțelor române, invocată de pârâtă.

De asemenea, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, s-a reținut că dispozițiile invocate de Judecătoria Buftea, respectiv art. 5 pct. 1 lit. (b) din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (actualul articol 7 pct. 1 lit. b) din Regulamentul (UE) nr. 1215/2012, prevederile fiind echivalente), precum și art. 1066 alin. (1) și art. 1081 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., stabilesc reguli de competență alternativă, de ordine privată.

Fiind stabilită competența generală a instanțelor române, instanța a reținut că, în cauză, competența teritorială este una alternativă, de ordine privată, fiind aplicabile, după caz, dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ. ori art. 113 alin. (1) pct. 6 din același cod, astfel încât instanța nu avea posibilitatea de a invoca din oficiu excepția necompetenței teritoriale.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Judecătoria Buftea și Judecătoria Cluj-Napoca, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de valoare redusă introdusă de reclamanta A.., persoană juridică de origine americană, s-a solicitat obligarea pârâtei B. prin B., la plata compensației pentru întârzierea/anularea zborului W6 3393 din 24.10.2022, pe ruta Cluj-Napoca - Bologna, conform art. 7 și 14 din Regulamentul CE nr. 261/2004.

În raport de izvorul obligației de plată solicitate, trebuie observat că dispozițiile art. 7 pct. 5 din Regulamentul UE nr. 1215/2012, stabilesc că, "o persoană care are domiciliul pe teritoriul unui stat membru poate fi acționată în justiție într-un alt stat membru: (...) în privința unei contestații rezultate din activitatea unei sucursale, a agenții sau a unei alte unități, în fața instanțelor de la locul unde se află sucursala, agenția sau unitatea în cauză".

În același timp, trebuie observat că la considerentul nr. 15 al Regulamentului UE nr. 1215/2012 se reține că, "Normele de competență ar trebui să prezinte un mare grad de previzibilitate și să se întemeieze pe principiul conform căruia competența este determinată, în general, de domiciliul pârâtului. Astfel, competența ar trebui să fie întotdeauna determinată pe baza acestui criteriu, cu excepția câtorva situații bine definite în care materia litigiului sau autonomia părților justifică un alt punct de legătură. În cazul persoanelor juridice, domiciliul trebuie să fie definit în mod independent, în vederea ameliorării transparenței normelor comune și a evitării conflictelor de competență.".

Prezenta cerere este întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004, iar prin hotărârea C.J.U.E. din 09.07.2009, pronunțată în cauza C-204/08, Peter Rehder împotriva Air Baltic Corporation, s-a reținut că art. 5 pct. 1 lit. b) a doua liniuță din Regulamentul (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială trebuie interpretat în sensul că instanța în circumscripția căreia se găsește locul de plecare sau locul de sosire a avionului, convenite în contractul de transport, este competentă să judece o cerere de compensații întemeiată pe Regulamentul (CE) nr. 261/2004 și pe un contract de transport aerian de persoane efectuat dintr-un stat membru cu destinația într-un alt stat membru, în temeiul unui contract încheiat cu o singură companie aeriană, operator de transport efectiv.

Considerentele care au stat la baza acestei decizii se aplică mutatis mutandis și în privința art. 7 pct. lit. b) a doua liniuță din Regulamentul UE nr. 1215/2012, care are o formulare identică cu cea cuprinsă în Regulamentul (CE) nr. 44/2001.

În ce privește sintagmele - instanța locului de plecare sau a locului de sosire a avionului – Înalta Curte arată că se interpretează în sensul că este competentă instanța din statul unde se află locul de plecare sau instanța din statul locului de sosire a avionului, deoarece rațiunea regulamentului este de a stabili instanța cărui stat membru al uniunii va fi competentă să soluționeze un litigiu cu element de extraneitate intracomunitar.

Odată stabilit statul a cărui instanță este competentă a soluționa cererea, determinarea competenței materiale și teritoriale a instanței din statul respectiv se realizează potrivit regulilor de procedură ale acelui stat.

Dezînvestindu-se în favoarea unei alte instanțe române, Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, a apreciat că, din perspectiva competenței internaționale, instanțele române sunt competente să soluționeze cauza.

În aceste condiții, instanța competentă material și teritorial se determină conform legii procesual civile române, întrucât potrivit art. 1.072 alin. (1) C. proc. civ., "când instanțele române sunt competente potrivit dispozițiilor cărții de față, competența se determină conform regulilor din prezentul cod și, după caz, a celor prevăzute în legi speciale".

Așa fiind, procedând la soluționarea conflictului negativ de competență, instanța supremă va verifica modul în care au fost respectate atât normele de competență propriu-zise, cât și normele referitoare la condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență.

Obiectul cauzei este reprezentat de o cerere de valoare redusă, în care competența teritorială urmează regulile dreptului comun, astfel cum dispune art. 1.028 alin. (2) C. proc. civ.

Pretenția reclamantei este îndreptată împotriva unei sucursale situate în România a unei persoane juridice străine, respectiv în orașul Otopeni, județul Ilfov, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Buftea, fiind incidente normele de competență prevăzute de art. 109 C. proc. civ.

Pe de altă parte, întrucât cererea derivă dintr-un contract de transport este atrasă și incidența dispozițiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112 din același cod, mai este competentă instanța locului de plecare sau de sosire. Din această perspectivă, este adevărat că Judecătoria Cluj - Napoca ar fi putut fi competentă să judece litigiul.

Însă, fiind vorba despre o pricină referitoare la bunuri (plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire), aceste norme de competență teritorială alternativă permit reclamantei alegerea oricăreia dintre instanțele deopotrivă competente.

Totodată, este de menționat că la art. 109 și art. 113 Cod procedură legiuitorul a prevăzut norme de competență teritorială relativă, de ordine privată, potrivit art. 129 alin. (3) C. proc. civ.

Cum necompetența de ordine privată a instanței nu poate fi invocată decât de către pârât prin întâmpinare, sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, așa cum rezultă din prevederile art. 130 alin. (3) C. proc. civ., instanța supremă constată că Judecătoria Buftea, sesizată de reclamantă, nu era îndreptățită să invoce din oficiu excepția de necompetență de ordine privată, devenind competentă a soluționa pricina ca urmare a învestirii sale de către reclamant, urmate de neinvocarea de către pârâtă a excepției de necompetență în termenul limită, reglementat de lege.

Față de considerentele anterior expuse și văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea – secția Civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 noiembrie 2024.