ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2093/2024

Asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureș la 30 iulie 2021 sub nr. x/1371/2021, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România a solicitat obligarea acestuia, în calitate de organism de plată a despăgubirilor, la plata următoarelor sume: 400.000 lei cu titlu de daune morale; 5.075 lei cu titlu de daune materiale; în principal la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, solicitând ca plata penalităților să se facă începând cu data introducerii prezentei cereri până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 132 din 31 mai 2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie; în subsidiar, la plata penalităților de întârziere în cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, solicitând ca plata să se facă începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești și până la plata efectivă a despăgubirilor, conform art. 21 alin. (5) din Legea nr. 133/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 19 octombrie 2022 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/1371/2021 a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată, prin întâmpinare, de pârâta Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.

Prin sentința nr. 146 din 6 decembrie 2023, Tribunalul Specializat Mureș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România și intervenientul forțat B prin moștenitor C.

A obligat pârâtul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România la plata către reclamantul A a sumei de 346.500 lei, reprezentând daune morale și a sumei de 2.507 lei reprezentând daune materiale, cu titlu de despăgubiri survenite ca urmare a accidentului auto din 24 septembrie 2016, precum și penalități de întârziere aferente în cuantum de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra debitului principal, începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată (30.07.2021) și până la data plății efective.

A respins în rest acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România la plata către reclamant a sumei de 7.540 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 19 octombrie 2022, pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș a declarat apel pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, iar reclamantul A a formulat apelul incident împotriva sentinței civile nr. 146 din 16 decembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Specializat Mureș în dosar nr. x/1371/2021.

Prin decizia nr. 107/A din 9 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a fost admis apelul formulat de pârâtul Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România împotriva încheierii de ședință din 19 octombrie 2022 și a sentinței civile nr. 146 din 6 decembrie 2023 pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/1371/2021, pe care le-a schimbat în întregime, în sensul că:

Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune.

Respinge cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu Biroul Asigurătorilor de Autovehicule din România, ca prescrisă.

Respinge ca neîntemeiat apelul incident formulat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 146 din 6 decembrie 2023 pronunțate de Tribunalul Specializat Mureș în dosarul nr. x/1371/2021.

Împotriva acestei decizii, reclamantul A a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Intimatul-pârât Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România a depus întâmpinare, la 30 iulie 2024, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

La termenul din 7 noiembrie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, a reținut următoarele:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Se constată că, în speță, hotărârea atacată - decizia nr. 107/A din 9 aprilie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal a fost pronunțată în cadrul judecății în apel, fiind definitivă de la pronunțarea sa, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018: „Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j ind. 3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului”.

Legea nr. 310/2018 a intrat în vigoare la 21 decembrie 2018, prevederile sale fiind aplicabile acțiunii inițiate de reclamant la 30 iulie 2021, astfel cum prevede art. 24 C. proc. civ.

În motivarea cererii s-a reținut că la data de 24 septembrie 2016, în localitatea Mintraching, Geisling, Germania, numitul B, în timp ce conducea autoturismul marca (...), cu numărul de înmatriculare (...), a intrat într-o depășire, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, a derapat și s-a răsturnat în partea dreaptă a drumului, intrând în coliziune cu un copac.

În urma acestui eveniment a rezultat decesul conducătorului auto și vătămarea corporală a pasagerului A, iar în acest context, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România (B.A.A.R.) în calitate de organism de plată a despăgubirilor, la plata daunelor morale și materiale.

Astfel, raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, se constată că obiectul acțiunii - despăgubiri în materie de asigurări - se încadrează în una dintre ipotezele reglementate de art. 483 alin. (2) C. proc. civ., întrucât vizează un litigiu în materia asigurărilor.

Cum textul de lege evocat exclude dreptul la recurs în litigiile în materia asigurărilor, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., raportat la art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Referitor la cererea intimatului-pârât Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Intimatul-pârât Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România a solicitat obligarea recurentului la plata sumei de 4800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, cu titlu de onorariu avocațial dovedite prin înscrisurile aflate la pagina 77 din dosar.

Conform art. 452 C. proc. civ., „partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei”.

Prin raportare la acest text de lege, instanța supremă, constatând îndeplinite cerințele art. 452 și pe cele ale art. 453 alin. (1) C. proc. civ., va obliga reclamantul A să plătească intimatului-pârât Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România suma de 4800 lei, constând în onorariu avocațial.

Prin urmare, având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 496 cu trimitere la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 107/A din 9 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, pe care îl va obliga la plata sumei de 4800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-pârât.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei nr. 107/A din 9 aprilie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – Secția a II-a Civilă, de Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul-pârât BIROUL ASIGURĂTORILOR DE AUTOVEHICULE DIN ROMÂNIA și cu intimatul-intervenient C.

Obligă recurentul la plata sumei de 4800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatului-pârât.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2024.