ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1727/2024

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată formulată la 26.10.2020 în dosarul nr. x/325/2020, reclamantul A, în contradictoriu cu pârâții Societatea B S.A., Ministerul Transporturilor și Fondul Proprietatea, a solicitat constatarea faptului că revocarea acestuia din funcția de membru neexecutiv definitiv în cadrul Consiliului de Administrație a fost efectuată fără justă cauză, obligarea pârâtei la plata către acesta a sumei de 24.168,00 lei, ca urmare a revocării fără justă cauză din funcția de membru neexecutiv definitiv în cadrul Consiliului de Administrație și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 407 din 14.07.2022, Tribunalul Timiș a respins ca inadmisibil primul capăt de cerere având ca obiect constatarea faptului că revocarea reclamantului s-a făcut fără justă cauză; a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâta Fondul Proprietatea S.A., precum și al doilea și al treilea capăt de cerere în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, ca fiind formulate împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis cererea formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâta Societatea B S.A.; a obligat pe pârâta Societatea B S.A. să plătească reclamantului suma de 24.168 lei cu titlu de despăgubire pentru revocarea fără justă cauză din funcția de membru neexecutiv definitiv în cadrul Consiliului de Administrație; a obligat pe pârâta Societatea B S.A. să plătească reclamantului suma de 1.413,40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru; a luat act că reclamantul și-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separată; a respins ca neîntemeiată cererea pârâtei Societatea B S.A. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Societatea B S.A.

Prin decizia civilă nr. 542/A din 09.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi a fost admis apelul formulat de Societatea B S.A. împotriva sentinței civile nr. 407/14.07.2022 pronunțată de Tribunalul Timiș. A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că s-a respins acțiunea reclamantului A formulată în contradictoriu cu Societatea B S.A. Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței apelate. A fost obligat intimatul-reclamant la plata sumei de 707 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs A.

Motivele de recurs sunt, în esență, următoarele:

Prin memoriul de recurs, recurentul-reclamant susține că deși Societatea B S.A. a indicat generic abia în cuprinsul cererii de apel faptul că acesta ar fi încălcat prevederile art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, instanța de apel și-a motivat decizia recurată, în temeiul acestui text de lege, respectiv faptul că procedura de reînnoire a mandatului directorului B a fost emisă fără temei legal. În aceste condiții, potrivit recurentului-reclamant, devin incidente prevederile art. 14 alin. (5) și (6) C. proc. civ., coroborat cu prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. În opinia autorului recursului, judecătorul trebuia să pună în discuție temeiul legal al motivelor de apel, cu atât mai mult cu cât prin cererea de apel intimata-pârâtă nu a susținut faptul că recurentul, în calitate de membru al consiliului de administrație, trebuia să reia procedura de selecție prevăzută de art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, în ceea ce-l privește pe directorul B. Totodată, potrivit recurentului, au fost încălcate prevederile art. 478 C. proc. civ. și a fost schimbată cauza în acest stadiu procesual.

Sub un alt aspect, recurentul arată că deși instanța de judecată a respins excepția puterii de lucru judecat motivat de faptul că decizia civilă nr. 344 din 21.06.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/325/2020, avându-l ca reclamant pe un alt membru al Consiliului de Administrație, nu se bucură de putere de lucru judecat întrucât nu este definitivă, pe fondul cauzei, a constatat că decizia de reînnoire a mandatului directorului general B a fost emisă fără temei legal, în condițiile în care nici față de acesta nu a fost pronunțată o hotărâre definitivă în dosarul nr. x/30/2020. Or, susține recurentul, din acest punct de vedere decizia este contradictorie.

Printr-o ultimă critică, recurentul-reclamant susține că decizia recurată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În acest sens, critică interpretarea greșită a instanței de apel cu privire la excepția puterii de lucru judecat, indicând prevederile art. 1200 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. În opinia acestuia, pentru soluționarea excepției puterii de lucru judecat nu este necesară existența triplei identități de părți, cauză și obiect, ci este necesară doar probarea identității între problema soluționată irevocabil și problema dedusă judecății. Or, arată recurentul, în dosarul nr. x/325/2020 este vorba despre aceeași situație de fapt, avându-l ca reclamant pe un alt membru al Consiliului de Administrație.

Sub un alt aspect, arată că nu există niciun impediment legal care să împiedice aplicabilitatea procedurii de reînnoire prevăzută de art. 28 din O.U.G. nr. 109/2011 și în cazul mandatului de director general. În continuare, recurentul face trimitere la conținutul raportului de control nr. 6944/16.04.2020.

De asemenea, autorul recursului susține că revocarea acestuia s-a realizat fără justă cauză, instanța neacordând prevalență forței obligatorie a contractului reglementată de art. 1270 C. civ.

Recurentul-reclamant a indicat în cererea de recurs motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Referitor la excepția nulității recursului formulat de recurentul-reclamant invocată prin întâmpinare, Înalta Curte o va respinge întrucât motivele invocate pot fi analizate din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant a invocat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., că instanța de apel a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea art. 14 alin. (5) și (6) și art. 22 alin. (4) C. proc. civ., susținând, în esență, că deși a motivat decizia recurată în temeiul prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, curtea de apel nu a pus în discuția părților acest text de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., casarea unei hotărâri poate fi cerută atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Instanța supremă constată că susținerile recurentului-reclamant referitoare la încălcarea principiilor contradictorialității și a rolului activ al judecătorului, sunt nefondate. Conform art. 14 C. proc. civ.: „Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.”

De asemenea, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă.

Înalta Curte constată că atât prin întâmpinarea depusă în fața primei instanțe, cât și prin cererea de apel, intimata-pârâtă Societatea B S.A. a invocat încălcarea de către recurent a prevederilor legale în ceea ce privește încheierea contractului de mandat cu directorul societății B.

De altfel, astfel cum se poate observa din conținutul cererii de apel, la fila nr. 6, precum și din concluziile scrise depuse la data de 06.11.2023 în fața Curții de apel, Societatea B S.A. a susținut încălcarea de către recurent a prevederilor art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011.

Instanța supremă reține totodată, că din încheierea de ședință de la data de 25.10.2023 la care au avut loc dezbaterile, și care face parte integrantă din decizia recurată nr. 542/A din 09.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, rezultă fără echivoc că toate părțile, prezente prin reprezentant legal, au avut șanse egale de a-și prezenta cauza, au avut acces la actele din dosar, li s-a dat posibilitatea să combată argumentele invocate de cealaltă parte, exprimându-și poziția procesuală și cu privire la incidența art. 35 din O.U.G. nr. 109/2011, fiind astfel respectate drepturile și garanțiile procesuale ale părților.

Totodată, din perspectiva dispozițiilor art. 478 C. proc. civ., respectiv a limitelor efectului devolutiv al apelului, instanța supremă reține, contrar criticilor recurentului-reclamant, că judecata realizată de instanța de apel a avut ca repere de analiză dispozițiile legale incidente litigiului, nefiind schimbată cauza cererii de chemare în judecată, prin motivele de apel fiind contestată soluția dată de către instanța de fond de admitere a cererii de chemare în judecată formulată de către A în contradictoriu cu Societatea B S.A.

Așa fiind, Înalta Curte constată că instanța de apel a pronunțat decizia recurată cu respectarea normelor procedurale aplicabile în materie, ținând seama de caracterul devolutiv ce este specific căii de atac a apelului și în conformitate cu prevederile art. 14 și art. 22 C. proc. civ., judecata realizată de instanța de apel a avut ca repere de analiză dispozițiile legale incidente cauzei, așa încât nu se poate reține un viciu de nelegalitate a deciziei civile recurate din această perspectivă, cu privire la încălcarea principiilor contradictorialității și a rolului activ a judecătorului.

Înalta Curte reține că susținerile prin care se arată că decizia instanței de apel conține motive contradictorii, nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, acest motiv de casare fiind invocat formal, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Nemulțumirile recurentei și susținerile legate de soluția pronunțată cu privire la cererea de apel, nu constituie veritabile critici de nelegalitate având în vedere lipsa argumentelor concrete cu privire la pretinsele motive contradictorii.

Totodată, nici criticile prin care se invocă aplicarea greșită a normelor de drept material nu se încadrează între cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fi analizate prin prisma motivului de casare statuat la pct. 8, indicat în memoriul de recurs.

Deși indică prevederile art. 1200 alin. (1) pct. 4 C. civ., art. 1270 C. civ. și art. 28 din O.U.G. nr. 109/2011, din expunerea argumentelor evocate de recurent, respectiv susținerile referitoare la dosarul nr. x/325/2020, la conținutul raportului de control nr. x/16.04.2020, precum și interpretarea clauzelor contractului de mandat, rezultă cu evidență că se readuc în discuție chestiuni de fond care depășesc sfera de analiză a motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Administrarea probatoriului și stabilirea situației de fapt este atributul instanței devolutive, în recurs urmărindu-se conformitatea soluției cu normele de drept aplicabile. Se ignoră astfel caracterul extraordinar al căii de atac a recursului, în cadrul căruia nu se poate rejudeca fondul, ci se analizează exclusiv aspecte de nelegalitate.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 542/A din 09 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A împotriva deciziei civile nr. 542/A din 09 noiembrie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara - Secția de insolvență, societăți, concurență neloială și litigii decurgând din exploatarea unei întreprinderi, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 octombrie 2024.