ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.05.2024

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 983/2024

HOTĂRÂRE
14.05.2024
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 983/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara – Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, revizuentul A a solicitat, în temeiul art. 513 alin. (4) coroborat cu art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în contradictoriu cu intimatul Ocolul Silvic B - Regie Autonomă, admiterea cererii de revizuire, anularea sentinței civile nr. 1823, pronunțată în data de 27.10.2022 de către Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/115/2021, și a deciziei civile nr. 168 din 02.03.2023, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/115/2021, și pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru că s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 700 din 21.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/115/2019 de către Tribunalul Caraș-Severin, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 238/23.03.2021, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 612 din 8 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, cererea de revizuire formulată de revizuentul A a fost respinsă. De asemenea, a fost respinsă cererea revizuentului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul A, solicitând, în temeiul art. 513 alin. (6) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 7 și la art. 496 alin. (1) C. proc. civ., admiterea cererii de recurs. desființarea deciziei civile nr. 612 din 08 septembrie 2023, pronunțată în dosarul de către Curtea de Apel Timișoara, iar pe cale de consecință, să se dispună admiterea cererii de revizuire, anularea sentinței civile nr. 1823, pronunțată în data de 27.10.2022 de către Tribunalul Caras - Severin, în dosarul nr. x/115/2021, și a deciziei civile nr. 168 din 02.03.2023, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, în dosarul nr. x/115/2021, cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru că s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 700 din 21.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/115/2019 de către Tribunalul Caraș - Severin, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 238/23.03.2021 pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara.

Astfel, a arătat recurentul-revizuent că instanța de revizuire a încălcat autoritatea de lucru judecat manifestată în sens pozitiv a sentinței civile nr. 700 din 21.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/115/2019 de Tribunalul Caras – Severin, atunci când s-a limitat la a analiza într-o manieră restrictivă și pur izolată, conferind o valoare absolută considerentului potrivit căruia „contractul individual de muncă și activitatea desfășurată de reclamant în temeiul contractului individual de muncă, în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, nu face obiectul prezentei cauze”, eliminând, astfel, într-o manieră neîntemeiată și lipsită de orice valoare juridică și fundament legal, celelalte considerente, subsumate unei naturi decizorii, decelate cu privire la raportul de muncă și la activitatea desfășurată de recurent în funcția de „șef ocol”, în temeiul contractului individual de muncă.

Recurentul a susținut că, dacă instanța de revizuire ar fi procedat la analizarea în integralitate și în ansamblu a sentinței civile nr. 700 din 21.07.2020 și nu ar fi redus o hotărâre judecătorească la considerentul citat, ar fi putut să observe că prin considerentul menționat prima instanță a stabilit că aceste aspecte nu sunt susceptibile a fi examinate prin prisma unor considerente decisive din perspectiva statuării asupra drepturilor (a acordării acestora) care decurg din contractul individual de muncă și activitatea desfășurată de recurent, în funcția de șef de ocol, în temeiul contractului individual de muncă, dar le-a abordat într-o manieră expresă și eminamente clară, prin considerente decizorii, statuând expres asupra raportului individual de muncă și a activității desfășurate de recurent în temeiul contractului individual de muncă.

În acest sens, s-a reținut:

„Conform art. 25, 26 și 32 din Regulament, conducerea tehnică a Ocolului Silvic B - Regie Autonomă este asigurată de șeful de ocol silvic.

Șeful de ocol silvic este angajat cu contract de muncă pe durată ne determinată, care se semnează de președintele consiliului de administrație și de șeful de ocol, în conformitate cu prevederile Codului muncii, iar salariul șefului de ocol se negociază de acesta cu consiliul de administrație.

În acord cu aceste dispoziții din Regulament, reclamantul și-a desfășurat activitatea (sau trebuia să-și desfășoare activitatea) în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, în funcția de „șef ocol", începând cu data de 15.08.2018, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 25 din Regulamentul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă (fila 23 dosar nr. x/115/2019), raportate la dispozițiile art. 10-15, 16-17 din C. muncii, contract individual de muncă care, însă, nu a fost depus de părți la dosarul cauzei.

În același timp, începând cu data de 01.08.2018, reclamantul a fost numit de către Consiliul de administrație al Ocolului Silvic B - Regie Autonomă în funcția de „director" al Ocolului Silvic B - Regie Autonomă.

Este adevărat și că, in cuprinsul:art. 5 din contractul de mandat nr. 44/09.08.2018, la pct. 3-4, s-a prevăzut dreptul reclamantului „să beneficieze de concediu anual de odihnă și indemnizația aferentă și de celelalte drepturi prevăzute în legislația muncii și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, precum și de drepturile prevăzute de legislația silvică în vigoare” și „să beneficieze de drepturile personalului silvic stabilite prin acte normative cu specific silvic”, însă, față de dispozițiile art. 25-27 din Regulamentul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, raportate la dispozițiile art. 10-15, 16-17 din C. muncii, instanța constată că, drepturile respective sunt corelative activității reclamantului în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă în calitate de ..personalul silvic". în funcția de „șef ocol", activitate desfășurată în temeiul contractului individual de muncă pe durată nedeterminată care trebuia încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 25-27 din Regulamentul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, iar nu activității reclamantului în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă în calitate de „director”, activitate întemeiată pe contractul de mandat nr. 44/09.08.2018.”

În acest cadru, a mai arătat recurentul-revizuent, analiza pe care instanța a exclus-o explicit prin sentința civilă nr. 700 din 21.07.2020, pronunțată în dosarul nr. x/115/2019 de către Tribunalul Caras-Severin, nu a fost orice analiză privind contractul individual de muncă și activitatea desfășurată de reclamant în temeiul contractului individual de muncă, în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, cum în mod greșit, neîntemeiat și restrictiv a reținut instanța de revizuire, ci doar analiza contractului individual de muncă și a activității desfășurate de reclamant în temeiul contractului individual de muncă, în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă prin prisma drepturilor efective care trebuie acordate recurentului pentru munca prestată ca șef de ocol, silogism care este dovedit de chiar poziția evidentă însușită de către instanță, care a procedat la analizarea activității desfășurate de către recurent în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, în calitate de șef de ocol, reținând că activitatea a fost desfășurată în temeiul unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată încheiat sau care trebuia să fie încheiat.

Reținerea instanței de revizuire, este contrazisă nu numai de argumentele supra decelate privind obiectul și scopul excluderii invocate, dar intră în directă contradicție cu următorul considerent expus prin sentința civilă nr. 700 din 21.07.2020 a Tribunalului Caras - Severin, care atestă dincolo de orice dubiu că instanța a analizat raportul de muncă și activitatea desfășurată de către recurent ca șef de ocol și a statuat explicit asupra existenței raportului de muncă: „reclamantul și-a desfășurat activitatea (sau trebuia să-și desfășoare activitatea) în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, în funcția de „sef ocol", începând cu data de 15.08.2018, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată încheiat (...) Constată că, drepturile respective sunt corelative activității reclamantului în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă în calitate de „personalul silvic”, în funcția de „sef ocol”, activitate desfășurată în temeiul contractului individual de muncă pe durată nedeterminată care trebuia încheiat.”

Prin urmare, în condițiile în care prin considerentele decisive ale hotărârilor care au făcut obiectul revizuirii - Sentința civilă nr. 1823 pronunțată în data de 27.10.2022 de către Tribunalul Caras - Severin, în dosarul nr. x/115/2021, respectiv Decizia civilă nr. 168 din 02.03.2023, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara - s-a reținut de către ambele instanțe că recurentul și-a asumat prin contractul de mandat exercitarea atât a atribuțiilor specifice funcției de director, cât și de șef de ocol, pe care Ie-a îndeplinit în cadrul programului normal de lucru, ceea ce nu-l îndreptățește la a se constata că a avut și un raport de muncă separat și pentru funcția de șef de ocol, rezultă irefragabil că se încalcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, prevăzut de art. 431 alin. (2) coroborat cu art. 430 alin. (2) C. proc. civ. prin raportare la considerentele decizorii aferente sentinței civile nr. 700 din 21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/115/2019, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 238/23.03.2021, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara, prin intermediul cărora s-a reținut în mod incontestabil chiar opusul, respectiv: că recurentul și-a desfășurat activitatea (sau trebuia să-și desfășoare activitatea) în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, în funcția de „șef ocol”, începând cu data de 15.08.2018, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, iar nu în baza contractului de mandat nr. 44/09.08.2018; că recurentul nu putea să își desfășoare activitatea în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă în funcția de șef ocol, în baza unui contract de mandat, respectiv in baza contractului de mandat nr. 44/09.08.2018; că recurentul și-a desfășurat activitatea în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, în funcția de director, în baza contractului de mandat nr. 44/09.08.2018, iar nu în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată; că drepturile subsumate concediului anual de odihnă și indemnizației aferente, celorlalte drepturi prevăzute în legislația muncii și în contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, precum și a drepturilor prevăzute de legislația silvică personalului silvic stabilite sunt corelative activității desfășurate de către recurent în cadrul ocolului silvic în calitate de „personalul silvic”, în funcția de șef ocol, activitate desfășurată în temeiul contractului individual de muncă pe durată nedeterminată care trebuia încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 25-27 din regulamentul, iar nu activității desfășurate de către recurent în calitate de director, activitate întemeiată pe contractul de mandat nr. 44/09.08.2018.

Prin întâmpinare, intimatul Ocolul Silvic B - R.A., a solicitat respingerea cererii de recurs.

Examinând decizia atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentul-revizuent, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.

Recurentul-revizuent reiterează susținerile privind încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, combătând, în același timp, considerentele în sens contrar ale deciziei atacate.

Astfel, rezumând susținerile acestuia, s-a arătat că, prin considerente cu caracter decisiv, sentința civilă nr. 700/21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. x/115/2019, a analizat în mod expres și nemijlocit atât activitatea desfășurată de către recurent ca șef de ocol silvic, cât și raportul juridic de muncă sub sfera căruia activitatea trebuia să se materializeze, reținând dincolo de orice îndoială că acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, în funcția de „sef ocol silvic”, începând cu data de 15.08.2018, având calitatea de „personal silvic”, în temeiul unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, încheiat sau care trebuia încheiat.

A mai susținut recurentul-revizuent că instanța de revizuire a interpretat în mod izolat, necorelat cu ansamblul hotărârii, considerentul potrivit căruia „contractul individual de muncă și activitatea desfășurată de reclamant în temeiul contractului individual de muncă, în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, nu face obiectul prezentei cauze”, în contradicție

cu scopul în jurul căruia s-a cristalizat, acela de a preciza că aceste aspecte nu sunt susceptibile a fi examinate prin prisma unor considerente decisive din perspectiva acordării drepturilor decurgând din contractul individual de muncă și din activitatea desfășurată de recurent în funcția de „șef de ocol silvic”, statuând, însă, în mod expres, asupra raportului individual de muncă și a activității desfășurate de recurent în această funcție în temeiul contractului individual de muncă.

Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ.. „oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă”.

Instrumentul util în vederea delimitării considerentelor având autoritate de lucru judecat este consacrat de art. 430 alin. (2) C. proc. civ., care face referire la considerentele care „sprijină” hotărârea, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă.

În raport cu clasificarea clasică a considerentelor, rămasă de actualitate și sub imperiul noului Cod de procedură civilă, și în acord norma legală menționată, efectul pozitiv al autorității de lucru judecat vizează atât considerentele decisive (care fundamentează și explică dispozitivul), cât și pe cele decizorii (care conțin dezlegări ale unor chestiuni invocate de părți într-o manieră incidentală, ce sunt de natură să influențeze raporturile juridice).

Analizând considerentele care se bucură de autoritate de lucru judecat ale sentinței civile nr. 700/21.07.2020, pronunțată de Tribunalul Caraș Severin în dosarul nr. x/115/2019, Înalta Curte constată că instanța învestită cu soluționarea cererii de revizuire a valorificat în mod corect faptul că însăși instanța care a pronunțat această hotărâre a delimitat obiectul analizei, stabilind în mod neechivoc: „contractul individual de muncă și activitatea desfășurată de reclamant în temeiul contractului individual de muncă, în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, nu face obiectul prezentei cauze”.

A considera că acest considerent a avut doar scopul de a preciza că drepturile aferente personalului silvic, care decurg din contractul individual de muncă și activitatea recurentului în funcția de șef de ocol silvic, în temeiul contractului individual de muncă, nu sunt susceptibile a fi analizate (acordate) în litigiul în care a fost pronunțată de către Tribunalul Caraș Severin sentința civilă nr. 700/21.07.2020, dar că existența contractului individual de muncă și activitatea prestată în baza acestuia au fost dezlegate, ar echivala cu denaturarea sensului clar și neechivoc al reținerii că nu fac obiectul cauzei contractul individual de muncă și activitatea desfășurată de reclamant în temeiul contractului individual de muncă, în cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă.

Astfel, contrar susținerilor recurentului, chestiunea existenței unui contract individual de muncă al acestuia pentru funcția de șef de ocol silvic și activitatea desfășurată de reclamant în această funcție, nu a fost tranșată, prin considerente decisive, în cadrul hotărârii anterior menționate.

Această concluzie este întărită de constatarea că precizarea explicită a limitelor analizei, este făcută de instanță subsecvent considerentelor de care recurentul-revizuent se prevalează, prin care s-a reținut faptul că, „Conform art. 25, 26 și 32 din Regulament, conducerea tehnică a Ocolului Silvic B - Regie Autonomă este asigurată de șeful de ocol silvic.”, că „Șeful de ocol silvic este angajat cu contract de muncă pe durată ne determinată, care se semnează de președintele consiliului de administrație și de șeful de ocol, în conformitate cu prevederile Codului muncii, iar salariul șefului de ocol se negociază de 'acesta cu consiliul de administrație.” și că „În acord cu aceste dispoziții din Regulament, reclamantul și-a desfășurat activitatea (sau trebuia să-și desfășoare activitatea) in cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, în funcția de „șef ocol”, începând cu data de 15.08.2018, în baza contractului individual de muncă pe durată nedeterminată încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 25-27 din Regulamentul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă (fila 23 dosar nr. x/115/2019), raportate la dispozițiile art. 10-15, 16-17 din C. muncii, contract individual de muncă care, însă, nu a fost depus de părți la dosarul cauzei.”.

Instanța nu a făcut o analiză în privința existenței concrete a unui raport de muncă al reclamantului în funcția de „șef ocol”, începând cu data de 15.08.2018, în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată, ci a menționat prevederile regulamentare generale potrivit cărora șeful de ocol silvic este angajat cu contract de muncă pe durată nedeterminată, care se semnează de președintele consiliului de administrație și de șeful de ocol, în conformitate cu prevederile Codului muncii, iar salariul șefului de ocol se negociază de acesta cu consiliul de administrație, pornind de la care „reclamantul și-a desfășurat sau trebuia să-și desfășoare activitatea în baza unui contract individual de muncă pe durată nedeterminată”, care „nu a fost depus de părți la dosarul cauzei”.

Soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 700 din 21.07.2020 a Tribunalului Caraș-Severin, s-a întemeiat pe examinarea prevederilor contractului de mandat și a dispozițiilor legale referitoare la mandat, cu mențiunea expresă că nu fac obiectul cauzei contractul individual de muncă și activitatea desfășurată de reclamant in cadrul Ocolului Silvic B - Regie Autonomă, în funcția de „șef ocol”, în temeiul contractului individual de muncă, limitele analizei instanței rezultând cu claritate și din decizia civilă nr. 238/23.03.2021 a Curții de Apel Timișoara, prin care a fost respins apelul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 700 din 21.07.2020 a Tribunalului Caraș-Severin, în care se „constată necesar ca, în prealabil, să se clarifice natura juridică a contractului de mandat, în sensul delimitării lui de contractul individual de muncă, pentru că numai prin raportare la regimul său juridic specific vor putea fi fixate limitele retribuirii reclamantului pentru activitatea desfășurată la conducerea întreprinderii publice pârâte.”

Așadar, pasajele din sentința civilă nr. 700 din 21.07.2020 a Tribunalului Caraș-Severin, la care recurentul-revizuent face referire, nu echivalează cu dezlegarea prin considerente decisive a chestiunilor litigioase privind însăși existența contractului individual de muncă al reclamantului pentru funcția de „șef ocol silvic”, desfășurarea activității în această funcție, posibilitatea coexistenței celor două contracte, respectiv contractul de mandat pentru funcția de „director” și contractul individual de muncă pentru funcția de „șef ocol silvic”, aspecte care au fost tranșate abia în cadrul litigiului ulterior, finalizat prin pronunțarea hotărârilor ce fac obiectul cererii de revizuire (sentința civilă nr. 1823, pronunțată în data de 27.10.2022 de Tribunalul Caraș-Severin, în dosarul nr. x/115/2021, și decizia civilă nr. 168 din 02.03.2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în același dosar).

Prin urmare, cum în mod corect s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prescrise de lege pentru a se constata existența unor hotărâri definitive potrivnice, în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul, ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-revizuent A împotriva deciziei civile nr. 612 din 8 septembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția Litigii de Muncă și Asigurări Sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2024.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2022-12-15
0,96
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2737/2022
cția I civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția de necompetență materială invocată de revizuent și s-a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Timișoara. Cauza a fost înregistrată pe rol
ÎCCJ 2024-10-14
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 196/2024
Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2023. Cererea de revizuire La data de 1 noiembrie 2023, pe rolul Curții de Apel Timișoara – secția de litigii de muncă și asigurări sociale, a fost în
ÎCCJ 2024-11-04
0,95
ÎCCJ, Decizia nr. 240/2024
pct. 8 C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată la data de 25 martie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă sub nr. x/2024. Decizia recurată Prin Decizia nr. 924 din 23 aprilie 2024, Înalta Curte de Casație
ÎCCJ 2024-11-26
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2196/2024
431 C. proc. civ. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 mai 2024, sub nr. x/1/2024. Prin întâmpinare, intimata B S.R.L. a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisib
ÎCCJ 2021-10-12
0,95
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2080/2021
. La data de 2 august 2020, recurentul-revizuent A. a formulat recurs împotriva deciziei civile nr. 366 din 8 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 488 alin. (1) pc
Sursă