ÎCCJ, Decizia nr. 42/2025

Asupra recursului de față, din examinarea actelor aflate la dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1043 din 15 mai 2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2024, s-au respins excepțiile inadmisibilității, tardivității și lipsei de interes și s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Muncii și Protecției Sociale și, în consecință, s-a respins, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cererea de revizuire promovată de revizuentul A împotriva deciziei nr. 251/31.01.2024 a Curții de Apel Craiova – Secția de Litigii de Muncă și Asigurări Sociale, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Muncii și Protecției Sociale. Totodată, s-a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva aceleiași decizii, în contradictoriu cu ceilalți intimați.

Împotriva deciziei menționate anterior, recurentul A a declarat recurs, înregistrat la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub dosar nr. y/1/2024.

Prin memoriul de recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ., recurentul-revizuent solicită admiterea recursului și casarea hotărârii atacate.

În primul rând, prin memoriul de recurs este prezentat istoricul cauzei.

În al doilea rând, prin cererea formulată, recurentul își exprimă nemulțumirea față de soluțiile pronunțate în cauză. Învederează că practica în materie nu este unitară, astfel că, apreciază recurentul, Înalta Curte de Casație și Justiție prin completul de unificare a jurisprudenței trebuia să preîntâmpine perpetuarea practicii neunitare la nivel național și să dispună în consecință. De asemenea, în opinia recurentului, Curtea de Apel Craiova trebuia să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție pentru pronunțarea unei hotărâri asupra chestiunii ce privește cauza de față.

Mai arată că instanța în revizuire trebuia să analizeze și motivele pentru care instanța de fond a admis în tot cererea de chemare în judecată. Or, instanța de apel a pronunțat o hotărâre contrară, de aici rezultând contrarietatea de hotărâri. Arată că în hotărârea supusă revizuirii a invocat autoritatea/puterea de lucru judecat, dar această excepție nu a fost analizată de instanța de apel.

Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Direcția de Sănătate publică Dolj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Casa Națională de Pensii Publice a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului motivat de faptul că susținerile din cererea de recurs nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și, pe fond, a solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.

Ministerul Sănătății a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinarea formulată de Ministerul Muncii Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

În condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, sub aspectul încadrării în motivele de casare / nelegalitate a criticilor formulate în termenul legal de recurentul-reclamant, deoarece nerespectarea acestei condiții procedurale exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Înalta Curte reține că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de casare/nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, prin dispozițiile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Astfel, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de judecată asupra situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, într-una sau mai multe din ipotezele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași art. sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, indicarea cazului de nelegalitate prevăzut limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În speță, se constată că cererea de recurs exprimă nemulțumirea recurentului cu privire la soluțiile pronunțate în cauzele în care a fost implicat, criticile recurentului vizând și aspecte de pretinsă practică neunitară existentă la nivelul instanțelor de judecată și modalitatea de soluționare propusă de recurent în sensul dorit de acesta.

Or, criticile recurentului expuse în cererea de recurs nu se fundamentează pe conținutul hotărârii recurate prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reținându-se în esență prin aceasta că autoritatea de lucru judecat a hotărârilor anterioare a fost avută în vedere în cauza a cărei revizuire s-a solicitat, astfel că nu rezultă elemente de contrarietate între hotărârile invocate de recurent.

Așadar, se observă că prin criticile din recurs nu se regăsesc motive de casare/nelegalitate cu privire la decizia recurată, din moment ce prin afirmațiile părții recurente nu se indică punctual eroarea în aplicarea legii săvârșită prin decizia recurată nr. 1043/2024, lipsind din conținutul cererii de recurs raționamentul logico-juridic prin care să se arate viciul de procedură identificat sau cum considerentele dezvoltate în argumentarea soluției de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă nesocotesc motivul de revizuire de la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În aceste condiții, aspectele invocate prin cererea de recurs nu se subsumează unor motive de casare / nelegalitate în sensul celor prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așa fiind, cum criticile invocate în recurs nu combat soluția pronunțată de instanța a cărei decizie a fost recurată, ci se referă în mod esențial la aspecte de fond ale cauzei ori nerelevante pentru stadiul procesual, și cum nu există critici susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare / nelegalitate expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii nr. 1043 din 15 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2024 cu regulile de drept aplicabile.

Prin urmare, constatând că recurentul A nu s-a conformat obligației legale sub aspectul motivării căii de atac formulate, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Anulează recursul declarat de recurentul A împotriva deciziei nr. 1043 din 15 mai 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/1/2024.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ.