ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1043/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1415/19.05.2023, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Muncii și Protecției Sociale și, în consecință, a respins contestația formulată de reclamantul A. îndreptată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Sănătății, Inspectoratul Teritorial de Muncă (I.T.M.) Dolj, Casa Națională de Pensii Publice (C.N.P.P.) și Directia de Sănătate Publică (D.S.P.) Dolj, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la contestația având ca obiect Hotărârea nr. 405/19.04.2013 și a respins acest capăt de cerere; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții I.T.M. Dolj, D.S.P. Dolj, Ministerul Sănătății, Casa Națională De Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii (C.J.P.) Dolj, a anulat deciziile medicale asupra capacității de muncă nr. 68/20.05.2022, nr. 44.19.04.2019 și nr. 23/19.06.2020 emise de C.N.P.P. - Comisia Medicală de Contestații Craiova, precum și deciziile medicale asupra capacității de muncă nr. 932/06.04.2022, nr. 1419/27.03.2019 și nr. 1046/27.04.2020, emise de Casa Județeană de Pensii Dolj - Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă Craiova 3, a obligat pârâții D.S.P. Dolj și I.T.M. Dolj să participe și să procedeze la cercetarea bolii profesionale a reclamantului, în conformitate cu dispozițiile art. 151-158 din H.G. nr. 1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006, în baza Fișei de semnalizare BP1 nr. 01/07.01.2016 emisă de Spitalul Județean de Urgență Craiova - Clinica de Medicina Muncii, a obligat pârâta C.J.P. Dolj - Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă Craiova 3 la emiterea unor noi decizii medicale asupra capacității de muncă a reclamantului în raport de dosarul medical complet întocmit ca urmare a cercetării bolii profesionale a acestuia, în conformitate cu dispozițiile art. 151-158 din H.G. nr. 1425/2006.

Împotriva acestei sentințe, pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, Direcția de Sănătate Publică Dolj, Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Sănătății au declarat apel.

Prin decizia nr. 251/31.01.2024, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-pârât Ministerul Sănătății și a admis apelurile declarate de apelanții-pârâți Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj, Direcția de Sănătate Publică Dolj și Casa Națională de Pensii Publice, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice și, pe cale de consecință, a respins acțiunea introdusă împotriva acesteia ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâții Inspectoratul Teritorial de Muncă Dolj și Direcția de Sănătate Publică Dolj cu privire la capătul de cerere privind cercetarea bolii profesionale a reclamantului în baza fișei de semnalizare BP1 nr. 1/07.01.2016 emisă de Spitalul Județean de Urgență Craiova - Clinica de Medicina Muncii și, în consecință a respins acest capăt de cerere, ca inadmisibil; a menținut, în rest, sentința apelată.

La 21.02.2024, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a fost înregistrată cererea de revizuire promovată de A. și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care a susținut faptul că decizia nr. 251/31.01.2024 a Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale încalcă autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 434/24.02.2022, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin decizia nr. 2020/12.09.2022 a Curții de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

În motivare, autorul căii de atac, după ce a prezentat aspecte privind parcursul procesual al litigiilor promovate, soluțiile pronunțate în cadrul acestora și critici prin care și-a exprimat nemulțumirea față de modul în care au fost cercetate unele chestiuni litigioase, a susținut că, prin decizia nr. 251/31.01.2024, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, schimbând în parte soluția primei instanțe, a încălcat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2021 de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale și de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, întrucât, la data la care au fost introduse cererile de chemare în judecată, pârâtele nu au făcut dovada cercetării fișei de semnalizare BP1 nr. 1/17.01.2016, care a fost analizată abia prin procesul-verbal nr. x/07.03.2023, fără ca revizuentul să fie convocat.

Totodată, prezentând argumente cu privire la legea aplicabilă pentru procedura de cercetare a acestei fișe, prin prisma principiilor neretroactivității și ultraactivității legii, a criticat soluția instanței de apel cu privire la modul în care a apreciat asupra incidenței autorității de lucru judecat, arătând că hotărârea primei instanțe era legală, deoarece, la data învestirii acesteia, pârâtele D.S.P. Dolj și I.T.M Dolj nu examinaseră fișa respectivă.

A mai susținut că, decizia supusă revizuirii este nelegală, întrucât curtea de apel nu a avut în vedere tergiversarea de către cele două pârâte a procedurii de cercetare a fișei de semnalizare, timp de 7 ani, iar procesul-verbal nr. x/07.03.2023 s-a încheiat fără prezența sa, deși anterior, pentru alte proceduri de cercetare din 2012, a fost convocat, dar și pentru că nu a observat faptul că cele două pârâte nu au invocat excepția în fața tribunalului, deși aveau această posibilitate, față de împrejurarea că procesul-verbal a fost depus la 24.03.2023 la prima instanță. În susținerea acestor critici a invocat cauza S. și alții împotriva României din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În opina revizuentului, admițând excepția autorității de lucru judecat, prin decizia supusă revizuirii, instanța de apel a permis pârâtelor C.N.P.P. și C.J.P. Dolj să refuze reanalizarea deciziilor medicale emise de acestea în anii 2018, 2019, 2020 și 2022 și a fișelor medicale aferente acestor perioade, încălcând și alte hotărâri judecătorești pronunțate de instanțele de fond în dosarele nr. x/2019, devenit 6896/63/2022 și nr. 648/54/2020, devenit 7121/63/2022, care au fost suspendate până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017

A subliniat faptul că, executarea deciziei nr. 251/31.01.2024 a Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale înlătură obligația stabilită în sarcina C.J.P. Dolj prin sentința nr. 434/24.02.2022 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă prin decizia nr. 2020/12.09.2022 a Curții de Apel Craiova, secția litigii de muncă și asigurări sociale, de a emite o nouă decizie asupra capacității sale de muncă în raport de dosarul medical complet întocmit ca urmare a cercetării fișei de semnalizare menționate mai sus.

În continuare, revizuentul a criticat soluția de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a C.N.P.P., arătând că această pârâtă a fost introdusă în cauză de către instanța de fond, în primul proces, în temeiul art. 78 C. proc. civ., iar acel litigiu a fost soluționat definitiv în contradictoriu cu aceasta. A mai arătat că nu poate fi pusă la îndoială calitatea procesuală a acestei insituții în cauză, întrucât, în calitate de pârâtă, a afirmat faptul că un medic expert al său l-a încadrat pe revizuent în gradul II de invaliditate, însă nu a depus nicio decizie în acest sens.

În concluzie, a solicitat ca, admițând cererea de revizuire, instanța să schimbe în parte decizia nr. 251/31.01.2024 a Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, întrucât încalcă autoritatea de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în dosarul nr. x/2021 și, în consecință, să păstreze ca temeinică sentința nr. 1415/19.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Intimatul Ministerul Muncii și Protecției Sociale a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, iar intimata Casa Națională de Pensii Publice a invocat excepția lipsei de interes a revizuentului în formularea cererii de revizuire și, pe fond, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

La 10.05.2024, intimata Casa Județeană de Pensii Dolj a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, ca nefondată.

Tot pe calea întâmpinării, intimatul Ministerul Sănătății, a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, iar în subsidiar, a solicitat respingerea acesteia.

Determinând ordinea de soluționare și examinând, cu prioritate, excepțiile invocate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., Înalta Curte le va respinge pe cele vizând inadmisibilitatea, tardivitatea și lipsa de interes în formularea cererii de revizuire, pentru următoarele considerente:

Astfel, se reține împrejurarea că, strict formal, prezenta cerere de revizuire este, de principiu, admisibilă, întrucât sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac vizând o hotărâre care evocă fondul, dată în soluționarea căii de atac a apelului, iar motivul invocat în susținere este cel prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din același cod, privind ipoteza hotărârilor definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Chestiunea tardivității căii extraordinare de atac promovate de dl. A. va fi examinată prin prisma dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

În cauză, hotărârea supusă revizuirii a fost pronunțată și a rămas definitivă la 31.01.2024, iar cererea de revizuire a fost formulată la 21.02.2024, fiind trimisă prin poșta electronică, așadar cu respectarea termenului anterior menționat.

Din perspectiva pretinsei lipse de interes a revizuentului în promovarea prezentei cereri, Înalta Curte reține că intimata Casa Națională de Pensii Publice a susținut faptul că hotărârea supusă revizuirii îi profită revizuentului, deoarece acesta a obținut anularea deciziilor medicale contestate.

Contrar susținerilor acestei intimate, se constată că, într-adevăr, deși prin sentința nr. 1415/19.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă în parte acțiunea reclamantului, iar acesta nu a declarat apel, achiesând astfel la hotărârea primei instanțe, în calea de atac devolutivă declarată de către o parte dintre pârâți, sentința tribunalului a fost schimbată în parte, fiind admise excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice și excepția autorității de lucru judecat cu privire la capătul de cerere referitor la cercetarea bolii profesionale a revizuentului, în baza fișei de semnalizare BP1 nr. 1/07.01.2016., aspecte pe care acesta le vizează prin cererea de revizuire, pretinzând faptul că această ultimă hotărâre este cea care încalcă autoritatea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare.

De aceea, reținând că sunt îndeplinite condițiile pe care art. 33 C. proc. civ. le impune interesului titularului unui demers judiciar, respectiv acelea de a fi determinat, legitim, personal, născut și actual, Înalta Curte reține faptul că revizuentul justifică interesul formulării prezentei căi extraordinare de atac.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de către intimatul Ministerul Muncii și Protecției Sociale, din examinarea deciziei supuse revizuirii se constată că, în litigiul soluționat prin această hotărâre, M.M.P.S. a avut calitate de pârât la judecata în fața primei instanțe, conform cadrului procesual pasiv stabilit de titularul acțiunii, iar prin sentința nr. 1415/19.05.2023 pronunțată de Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, pe temeiul lipsei identității dintre acesta și cei care ar putea fi obligați în cadrul raportului juridic dedus judecății, măsură rămasă definitivă prin neapelare, acest pârât lipsind din cadrul procesual în calea devolutivă de atac.

În acest context, având în vedere că în litigiul în care a fost pronunțată decizia supusă revizuirii s-a statuat definitiv asupra lipsei calității procesuale pasive a Ministerul Muncii și Protecției Sociale, nu există niciun temei pentru a conferi acestuia calitatea de parte în cererea de revizuire vizând respectivul proces, motiv pentru care Înalta Curte va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a acestui intimat și, în consecință, va respinge, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cererea de revizuire promovată de dl. A. în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

În continuare, examinând fondul cererii de revizuire, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, Înalta Curte reține următoarele:

Rațiunea reglementării remediului juridic prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. o constituie necesitatea evitării încălcării autorității de lucru judecat, iar acesta conduce, în principiu, la anularea hotărârii pronunțate cu nesocotirea acestui principiu fundamental.

În respectivul context, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată și de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra acestei chestiuni.

Cerința ca a doua instanță să nu fi fost înștiințată despre existența primei hotărâri și să nu se fi pronunțat ea însăși asupra autorității de lucru judecat izvorăște din natura juridică a revizuirii, cale extraordinară de atac de retractare, în care instanța nu poate efectua un control judiciar asupra modalității în care a fost dezlegată, în etapa procesuală anterioară, excepția autorității de lucru judecat, dacă aceasta a fost invocată.

Această cerință nu este îndeplinită în cauză, întrucât, din examinarea hotărârii supuse revizuirii rezultă că, în speță, în fața Curții de Apel Craiova, învestită să soluționeze calea devolutivă de atac, a fost invocată și analizată excepția autorității de lucru judecat a hotărârilor pronunțate în litigiul anterior, considerentele decizie nr. 251/31.01.2024 a Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale valorificând, în realitate, efectul hotărârilor anterioare, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat cu privire la unul dintre petitele cererii de chemare în judecată.

Prin cererea de revizuire, titularul acesteia a susținut că cea din urmă hotărâre încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, solicitând anularea ultimei hotărâri, aspect care, prin prisma art. 509 alin. (8) și a art. 513 alin. (4) C. proc. civ., relevă faptul că acesta a învestit instanța cu soluționarea căii extraordinare de atac numai din perspectiva efectului negativ al autorității de lucru judecat.

Sub acest aspect, examinarea hotărârii supuse revizuirii relevă faptul că a fost analizată cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, instanța statuând în sensul că există identitate între cele două litigii, context în care a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de I.T.M Dolj și D.S.P. Dolj.

În realitate, cuprinsul cererii de revizuire evidențiază faptul că titularul prezentei căi extraordinare de atac contestă modul în care curtea de apel a soluționat excepția autorității de lucru judecat invocată de către cele două intimate, prin prisma efectelor pe care această hotărâre le produce asupra sa, iar nu împrejurarea că instanța de apel nu ar fi examinat chestiunea autorității de lucru judecat ce fusese invocată, în mod necontestat.

Prin urmare, amintind părților faptul că instanța de revizuire nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat, în condițiile arătate, Înalta Curte reține că, nefiind îndeplinită cerința privind neinvocarea excepției autorității de lucru judecat în al doilea litigiu sau aceea a invocării și neanalizării acestei excepții, în cauză nu se regăsește ipoteza de revizuire prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile inadmisibilității, tardivității și lipsei de interes.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Ministerul Muncii și Protecției Sociale și în consecință:

Respinge, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cererea de revizuire promovată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 251/31.01.2024 a Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul Ministerul Muncii și Protecției Sociale.

Respinge, ca nefondată, cererea de revizuire formulată împotriva aceleiași decizii, în contradictoriu cu ceilalți intimați.

Cu drept de recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2024.