ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 296/2020

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În motivarea cererii, revizuentul a invocat motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ., susținând că instanța nu s-a pronunțat potrivit temeiului invocat prin cererea de chemare în judecată.

În continuare, revizuentul a arătat că instanța nu a pus în discuție competența secției de litigii de muncă, având în vedere acțiunea sa întemeiată pe dispozițiile art. 1, 2, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004 ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în cadrul căruia s-a constatat că pârâta Casa Națională de Pensii Publice are calitate procesuală pasivă cu privire la emiterea deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 129/25.04.2017.

Revizuentul a mai susținut că sentința nr. 2386/26.09.2019 a Tribunalului Dolj și decizia nr. 3641/16.12.2019 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2019, contrazic și anulează hotărârea nr. 3861/16.11.2017 a Tribunalului Dolj și sentința nr. 172/21.03.2018 a Curții de Apel Craiova, prin care acestea au stabilit și dispus conceptarea în citativ și chemarea în judecată a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice în dosarul nr. x/2017.

Prin urmare, față de constatarea calității procesuale pasive a Casei Naționale de Pensii Publice, a fost încălcat principiul puterii de lucru judecat, care nu este limitat la dispozitivul hotărârii, ci se întinde și asupra considerentelor hotărârii.

Totodată, la soluționarea cauzei ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, în mod greșit se apreciază că sunt incidente dispozițiile din Legea nr. 263/2010, H.G. nr. 118/2012 și H.G. nr. 1229/20105.

Pentru aceste motive, revizuentul a solicitat admiterea cererii și anularea deciziei nr. 3641/16.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, iar pe fond admiterea acțiunii.

La 03.02.2020, revizuentul a depus la dosar precizări la cererea de revizuire, prin care a invocat motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1, 5 și 8 C. proc. civ., dezvoltând argumente care conduc la dovedirea calității procesuale pasive a pârâtei Casa Națională de Pensii Publice.

Potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, iar conform prevederilor art. 132 alin. (1) C. proc. civ., când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, din oficiu sau la cererea părților, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula aplicabilă tuturor cererilor de revizuire în materie de competență, alin. (2) reglementând excepția cererilor întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8, excepție conform căreia competența de soluționare a cererii de revizuire motivate pe existența contrarietății de hotărâri aparține instanței mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Raportând evocatele texte legale la prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad, și, totodată, văzând și dispozițiile art. 510 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ, de ordine publică, potrivit cărora, Înalta Curte constată că nu este competentă material să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Astfel, în cauză, obiectul cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. este reprezentat de decizia nr. 3641/16.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, iar competența de soluționare aparține Curții de Apel Craiova, aceasta fiind instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Pentru argumentele expuse, în temeiul prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 2, coroborat cu art. 510 alin. (1) C. proc. civ., dispoziții legale cu caracter imperativ, Înalta Curte va admite excepția privind necompetența și va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ., în favoarea Curții de Apel Craiova, disjungând cauza în privința acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri, alin. (2) al aceluiași articol statuând asupra situațiilor în care sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În conformitate cu art. 431 C. proc. civ. nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.

Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dată de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, obiect și cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, obiect și aceleași părți. Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

În cauză, nu se poate reține contradictorialitatea de hotărâri întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub aspectul identității de obiect, cauză și părți diferite, revizuentul punând în discuție o problemă de evaluare a cadrului procesual cu privire la calitatea procesuală pasivă a intimatei Casa Națională de Pensii Publice.

Hotărârea dată în primul litigiu, indicată ca fiindu-i încălcată puterea de lucru judecat, este decizia nr. 172/21.03.2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, prin care instanța a admis contestația reclamantului, având ca obiect "anulare act", în baza dispozițiilor Legii nr. 554/2004, și a dispus anularea Deciziei asupra capacității de muncă nr. 12/25.04.2017, emisă de pârâtul C.N.P.P. - Comisia Medicală de Contestații Craiova, precum și anularea în parte a Deciziei medicale asupra capacității de muncă nr. 1657/20.03.2017, doar în ceea ce privește cauza invalidității, pct. 3. Totodată, a fost dispusă obligarea pârâților D.S.P. Dolj și I.T.M. Dolj la întocmirea Fișei BP2 și înaintarea dosarului complet către Comisia medicală asupra capacității de muncă, iar pârâții C.J.P. Dolj prin Comisia medicală asupra capacității de muncă Craiova 3 au fost obligați să reevalueze cauza invalidității în raport de dosarul medical. Aceeași instanță a respins contestațiile având ca obiect Hotărârea nr. 405/19.04.2013 și cea formulată împotriva pârâților Ministerul Sănătății și Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

În cel de al doilea litigiu, soluționat prin decizia nr. 3641/16.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, a cărei retractare se solicită, instanța a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 2386/26.09.2019 a Tribunalului Dolj, prin care s-a respins acțiunea reclamantului promovată împotriva pârâtei Casa Națională de Pensii Publice, având ca obiect obligarea pârâtei de a emite decizia privind încadrarea reclamantului în gradul 2 de invaliditate și comunicarea acesteia, în motivarea căreia s-a reținut că pârâta nu are calitate procesuală pasivă, față de lipsa prerogativei legale de a stabili drepturile individuale de asigurări sociale ale asiguraților și nici de a emite și comunica astfel de decizii.

Așadar, între cele două hotărâri indicate a fi contradictorii nu există similitudine sub aspectul identității de obiect, cauză și părți. Mai mult decât atât, din conținutul cererii de revizuire rezultă că au fost invocate argumente ce vizează nemulțumirea revizuentului cu privire la constatarea lipsei calității procesuale pasive a intimatei Casa Națională de Pensii Publice în cadrul litigiului ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2019, chestiune ce nu poate fi analizată în această cale extraordinară de atac a revizuirii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va declina competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel Craiova., și, totodată, va respinge cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Disjunge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3641/16.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Declină în favoarea Curții de Apel Craiova competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 3641/16.12.2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă în dosarul nr. x/2019, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.

Respinge cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., declarată de revizuentul A. împotriva aceleiași decizii.

Fără cale de atac, în ceea ce privește dispoziția de declinare.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cu privire la dispoziția de respingere a cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 februarie 2020.