ÎCCJ, Decizia nr. 248/2024

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 2343 din 14 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă a respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta A S.R.L. împotriva Deciziei nr. 762 din 29 martie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/271/2016*.

Instanța a reținut că motivele cererii de revizuire vizează considerentele deciziei atacate, hotărârea fiind comunicată în luna august 2023, termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se impunea a fi respectat, acesta curgând, așa cum prevede legea, de la data pronunțării deciziei.

În privința momentului de la care curge termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu distinge între ipoteza în care se invocă încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat și cea în care se invocă nerespectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

În cauză, Înalta Curte a reținut că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 29 martie 2023, care coincide cu data pronunțării ultimei hotărâri, atacate pe calea revizuirii.

Termenul de revizuire a fost calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., a început să curgă la 29 martie 2023 și s-a împlinit la 2 mai 2023, în contextul în care 29 aprilie, 30 aprilie și 1 mai 2023 au fost zile nelucrătoare.

Ca atare, ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal a fost 2 mai 2023. Or, cererea de revizuire a fost depusă prin serviciul poștal, la data de 25 august 2023 (fila 43 din dosarul de revizuire), fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de recurs

Împotriva deciziei menționate la pct.1, revizuenta A S.R.L. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 513 alin. (6) C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea Deciziei nr. 2343 din 14 noiembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă și admiterea cererii de revizuire.

Recurenta a susținut că decizia este nelegală din perspectiva pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., fiind aplicate greșit atât prevederile art. 431 C. proc. civ., cât și cele ale 426 alin. (5) C. proc. civ.

Având în vedere că instanța nu a redactat hotărârea în termenul legal prevăzut de textul de lege anterior citat, soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire este o gravă încălcare a dreptului revizuentei la accesul la justiție. Ca urmare, instanța avea obligația de a repune partea din oficiu în termenul de declarare al căii de atac.

Procedura de filtru

Conform art. 24 C. proc. civ., în cauză, a fost urmată procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din același cod, întrucât procesul a fost început la 2 martie 2016, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 (în vigoare de la 21 decembrie 2018), prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 9 septembrie 2024, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 4 noiembrie 2024, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de recurenta A S.R.L. și a acordat termen de judecată la 2 decembrie 2024.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurenta și-a întemeiat criticile formulate pe art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Ca urmare, analiza acestora urmează a fi făcută din perspectiva acestui motiv de recurs, întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă.

În esență, recurenta a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac este cel de o lună, care curge de la comunicarea hotărârii, fiind necesar să se cunoască considerentele deciziei, cu referire la art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire, s-a susținut că Decizia nr. 762 din 29 martie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă încalcă autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 1432 din 12 iulie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – Secția Contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/95/2018, prin care a rămas definitivă Sentința nr. 198 din 3 martie 2022 a Tribunalului Gorj - Secția Contencios administrativ și fiscal.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 762 din 29 martie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă, care, fiind pronunțată în recurs, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 762/2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 29 martie 2023 și, pentru că 29 aprilie 2023 a fost o zi nelucrătoare, s-a prelungit până la 2 mai 2023, prima zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 25 august 2023, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Mai mult, Înalta Curte arată că sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac.

Or, se reține că recurenta revizuentă nu se poate prevala de faptul că nu și-a îndeplinit o anumită obligație procesuală și anume formularea în termenul legal a cererii de revizuire, pentru că a înțeles să dea o interpretare proprie termenului de declarare al căii extraordinare de atac, în raport de temeiul de drept indicat în cererea sa, susținând că ar fi avut nevoie să cunoască și considerentele hotărârii, câtă vreme textul de procedură civilă nu face aceste distincții.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte arată că, din perspectiva momentului de la care curge termenul de revizuire pentru contrarietate de hotărâri, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu distinge între ipoteza în care se invocă încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat și cea în care se invocă nerespectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat; or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5, C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta A S.R.L. împotriva Deciziei nr. 2343 din 14 noiembrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/1/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 decembrie 2024.