ÎCCJ, Decizia nr. 234/2024

Ședința publică din data de 4 noiembrie 2024

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Hotărârea ce formează obiectul recursului

Prin Decizia nr. 2222 din 31 octombrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 483 din 31 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – secția litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin cererea de revizuire a deciziei civile nr. 483 din 31 mai 2023, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuentul A. a solicitat să se constate că decizia a cărei revizuire o solicită încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri pronunțate de aceeași instanță (Decizia civilă nr. 2265/03.10.2012, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2012).

Termenul imperativ de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 31 mai 2023 - data pronunțării ultimei hotărâri pretins potrivnice (Decizia civilă nr. 483 din 31 mai 2023, împotriva căreia s-a formulat revizuire) și s-a împlinit la 30 iunie 2023, iar cererea de revizuire a fost formulată la 26 iulie 2023.

Cererea de recurs

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, revizuentul A. a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ.

Recurentul a făcut un istoric al cauzelor, pentru a susține ideea că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a Deciziei nr. 2265/2012 a Curții de Apel Timișoara.

Totodată, a criticat măsura respingerii, ca tardive, a cererii de revizuire, apreciind că termenul pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la data comunicării deciziei, când a luat cunoștință de considerentele instanței.

Procedura de filtru

În cauză, se aplică procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., întrucât prezentul dosar a fost început la 28 iulie 2017, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile de procedură anterioare modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a concluzionat că acesta este admisibil, criticile formulate putând fi încadrate în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 13 mai 2024, completul de filtru a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către toate părțile.

Prin încheierea din 14 octombrie 2024 a fost admis în principiu recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 2222 din 31 octombrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă și s-a stabilit termen de judecată la 4 noiembrie 2024.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători

Înalta Curte constată că recurentul a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac ar curge de la comunicarea hotărârii, pentru că atunci partea ia cunoștință de considerentele hotărârii, termen în raport de care cererea sa ar fi fost depusă în termenul legal.

Ca urmare, analiza recursului se va face din perspectiva pct. 5 al art. 488 din C. proc. civ., fiind criticată modalitatea de calculare a termenului pentru declararea căii extraordinare de atac, deci norme de procedură civilă.

Acest motiv de recurs vizează situația în care, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, care reprezintă principala sancțiune ce se răsfrânge asupra actelor de procedură care au fost aduse la îndeplinire cu nesocotirea dispozițiilor legale.

Înalta Curte constată că susținerile recurentului sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurentul revizuent, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire formulată, revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 483 din 31 mai 2023 a Curții de Apel Timișoara, apreciind că încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 2265 din 3 octombrie 2012 a Curții de Apel Timișoara.

Așadar, ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 483 din 31 mai 2023 a Curții de Apel Timișoara, care, fiind pronunțată în soluționarea apelului declarat într-un litigiu de asigurări sociale, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 483 alin. (2) raportat la art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 483/2023 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 31 mai 2023 și s-a împlinit la 30 iunie 2023, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuent la 26 iulie 2023, conform ștampilei de înregistrare, sens în care Înalta Curte constată că în mod legal instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentului din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, termenul de declarare al căii extraordinare de atac nu curge de la data comunicării hotărârii către recurent, cum se susține în memoriul de recurs, ci sancțiunea anulării, ca tardivă, a cererii de revizuire a intervenit ca urmare a nedeclarării în termenul legal imperativ a căii extraordinare de atac, care a curs de la data la care a rămas definitivă hotărârea a cărei anulare se solicită.

Cu privire la acest aspect, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis în mod constant că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 2222 din 31 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2023.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 noiembrie 2024.