ÎCCJ, Decizia nr. 24/2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin hotărârea nr. 13P din 20 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară, pronunțată în dosarul nr. x/P/2024, s-a admis propunerea formulată de Inspecția Judiciară și, în temeiul dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii s-a dispus suspendarea din funcție a domnului procuror A de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X, până la finalizarea, în mod definitiv, a procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecției Judiciare nr. 24-1789/a1.

Pentru pronunțarea acestei soluții, instanța disciplinară a analizat situațiile în care potrivit dispozițiilor art. 52 alin. (1) din Legea nr. 305/2022 se poate dispune suspendarea din funcție a magistratului pe perioada procedurii disciplinare și a constatat faptul că exercitarea în continuare a funcției de către magistratul cercetat poate afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare dar și faptul că procedura disciplinară efectuată în cauză este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției.

Împotriva hotărârii nr. 13P din 20 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară pronunțate în dosarul nr. x/P/2024, a formulat contestație domnul procuror A, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/1/2024.

În cuprinsul criticilor a arătat că hotărârea de suspendare pronunțată de secția disciplinară a fost dispusă în baza unei motivări lapidare și incongruente juridic. Mai arată că măsura suspendării sale din funcție produce consecințe negative și destabilizante, atât la nivelul unității de parchet, cât și asupra sa.

Mai susține că cererea sa trebuie admisă deoarece situația de fapt a fost generată de unele probleme de sănătate dovedite prin înscrisurile depuse la dosar.

Invocă încălcarea dreptului la apărare întrucât nu i s-a comunicat referatul privind suspendarea din funcție și nu i s-a încuviințat cererea de amânare a cauzei de către instanța disciplinară.

Prin aceeași cerere, contestatorul a solicitat, în temeiul art. 52 alin. (4) din Legea nr. 305/2022, suspendarea executării hotărârii de suspendare din funcția de procuror, până la soluționarea contestației formulate în cauză. Arată că această măsură va produce efecte care îi vor destabiliza viața prin faptul că nu mai are venituri.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care solicită, în principal, scoaterea sa din cauză și citarea în calitate de intimată a Inspecției Judiciare. Arată că, în conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (2) din Legea nr. 305/2022, calea de atac formulată împotriva hotărârii emise de o secție din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii în materie disciplinară, nu poate fi îndreptată împotriva sa, deoarece, în cauză a îndeplinit rolul de instanță de judecată, iar părțile cauzei sunt procurorul suspendat din funcție pe durata procedurii judiciare și Inspecția Judiciară.

În subsidiar, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Superior al Magistraturii ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără legitimare procesuală pasivă.

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care solicită respingerea contestației, hotărârea atacată fiind legală întrucât a fost dată cu respectarea și aplicarea corectă a normelor de drept material și procesual și cuprinde motivele pe care se întemeiază.

În ceea ce privește critica recurentului privind încălcarea dreptului la apărare arată că aceasta este nefondată deoarece magistratul a luat cunoștință de conținutul referatului ce conținea propunerea de suspendare față de care a formulat apărări în fața instanței disciplinare.

Pe fondul cererii de suspendare a executării hotărârii, intimata susține prin întâmpinare că suspendarea din funcție a magistratului pe parcursul soluționării acțiunii disciplinare este justificată în raport cu gravitatea faptelor ce fac obiectul cercetării disciplinare prealabile desfășurate față de magistrat. Mai arată că faptele imputate magistratului ca fiind abateri disciplinare sunt de natură a duce atingere gravă prestigiului justiției față de faptul că acestea au fost relevate în mass-media și sunt împrejurări ce sunt de natură a crea o suspiciune legată de activitatea procurorului, iar exercitarea în continuare a funcției de către domnul procuror este aptă să afecteze imaginea întregului corp profesional și a sistemului de justiție în general.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Asupra cererii de suspendare a Hotărârii nr. 13P din 20 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători reține următoarele:

Potrivit art. 52 alin. (4) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii: „Până la soluționarea contestației, instanța poate dispune, la cerere, suspendarea executării hotărârii.”

Din reglementarea anterior redată, reiese că cererea de suspendare a executării hotărârii de suspendare din funcție se poate dispune de instanța de judecată până la momentul soluționării contestației formulate împotriva acestei hotărâri, având deci caracterul unei cereri accesorii, care se formulează pe parcursul judecății contestației.

În motivarea cererii de suspendare, domnul procuror a invocat efectele negative generate de lipsa veniturilor aferente perioadei de suspendare din funcție.

În cauza de față, la acest termen de judecată, instanța va soluționa contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 13P din 20 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară, pronunțată în dosarul nr. x/P/2024, ca urmare, nu mai este îndeplinită condiția soluționării acestei cereri anterior soluționării contestației.

Având în vedere aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători va respinge cererea de suspendare a Hotărârii nr. 13P din 20 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori în materie disciplinară, pronunțată în dosarul nr. x/P/2024, reținând că aceasta a rămas fără obiect.

Asupra contestației de față, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători reține următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt din speță, Înalta Curte constată că hotărârea nr. 13P din 20 noiembrie 2024 a Secției pentru procurori în materie disciplinară din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțată în dosarul nr. x/P/2024, este cea prin care a fost soluționată cererea Inspecției Judiciare și aceasta îndeplinește toate exigențele de motivare impuse de art. 50 din Legea nr. 305/2022.

Din cuprinsul hotărârii contestate, se reține că instanța disciplinară a procedat la analiza îndeplinirii cerințelor legale pentru a se dispune măsura suspendării din funcție a magistratului până la finalizarea procedurii disciplinare ce face obiectul lucrării Inspecției Judiciare nr. 24-1789/a1.

Se reține că suspendarea din funcție a magistratului pentru perioada procedurii disciplinare poate fi dispusă doar în două situații, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, respectiv, dacă exercitarea în continuare a funcției ar putea fi afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției.

Așadar, raportat la conținutul art. 52 alin. (1) din Legea nr. 305/2022, rezultă că pentru a se dispune suspendarea din funcție sunt instituite două condiții legale ce trebuie întrunite cumulativ, respectiv: a) existența unei proceduri disciplinare în curs; b) exercitarea în continuare a funcției de către magistrat să fie de natură afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare ori procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției.

Înalta Curte constată că în ceea ce privește existența unei proceduri disciplinare în curs, această condiție legală este îndeplinită, Inspecția Judiciară - Direcția de inspecție pentru procurori dispunând începerea cercetării disciplinare prealabile față de procurorul A prin Rezoluția nr. 24-1789 din data de 7.11.2024, raportat la abaterile disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b h) și m) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Referitor la condiția dacă exercitarea în continuare a funcției ar putea afecta desfășurarea cu imparțialitate a procedurilor disciplinare sau dacă procedura disciplinară este de natură să aducă atingere gravă prestigiului justiției, se constată că, în speță, sunt întrunite cerințele pentru reținerea îndeplinirii condiției de referință în cea de-a doua modalitate relevată de textul legal anterior enunțat.

Prestigiul justiției este necesar a fi privit ca ansamblul caracteristicilor esențiale atașate sistemului judiciar în conformitate cu dispozițiile constituționale, legale și regulamentare în scopul de a asigura, spre exemplu, autoritatea, considerația, probitatea, integritatea și onoarea pretinse entităților și persoanelor care contribuie la înfăptuirea actului de justiție.

Așadar, sub aspectul tezei normative referitoare la atingerea gravă adusă prestigiului justiției, instanța de disciplină examinează circumstanțele concrete specifice fiecărei proceduri disciplinare în scopul decelării acelor elemente care au valența de a altera caracteristicile menționate anterior. Cu alte cuvinte, analiza efectuată de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii vizează toate elementele procedurii disciplinare, în ansamblu lor, iar nu circumstanțe ori elemente extrinseci acestei proceduri. De asemenea, se reține că instanța de disciplină realizează o examinare sumară a elementelor procedurii disciplinare pentru a observa dacă desfășurarea procedurii este aptă să asigure protejarea interesului public de înfăptuire a justiției, sub aspectul prestigiului sistemului judiciar, preeminent intereselor de drept privat a căror protejare este urmărită de persoana ce formează obiectul cercetării disciplinare.

În speță, în acord cu Secția pentru procurori, instanța de recurs reține că atingerea gravă adusă prestigiului justiției este conturată de faptul că abaterile pentru care este cercetat magistratul, circumstanțele concrete în care acestea au fost săvârșite și urmările lor creează prima facie, până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, o îndoială cu privire la onoarea și probitatea profesională sau respectarea prevederilor legale referitoare la interdicții și incompatibilități. În plus, în mod corect a reținut instanța de disciplină că atingerea gravă adusă prestigiului justiției derivă și din faptul că circumstanțele concrete ale prezentei proceduri disciplinare induc, în mod indirect, o percepție contrară caracteristicilor definitorii exemplificate, în sensul funcționării anormale și incorecte a sistemului judiciar, cu consecința directă a alterării încrederii opiniei publice în competența, corectitudinea și probitatea pe care, în mod legitim, orice persoană le așteaptă de la magistrații cărora le încredințează apărarea drepturilor sale.

Se reține, astfel că, atingerea gravă adusă prestigiului justiției este conturată de faptul că aspectele pentru care se efectuează cercetarea disciplinară față de domnul procuror A de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X, precum și circumstanțele relevate în mass-media, sunt de natură a crea, până la finalizarea procedurii disciplinare, o suspiciune legată de activitatea procurorului, suspiciune ce formează obiectul unei proceduri disciplinare în desfășurare.

În ceea ce privește critica contestatorului referitoare la nemotivarea hotărârii, analizând conținutul acesteia, Înalta Curte constată că Hotărârea Secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 13P din 20 noiembrie 2024 respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată; instanța disciplinară a expus în considerentele hotărârii motivele pentru care a considerat a fi întemeiată măsura de suspendare din funcție până la soluționarea definitivă a acțiunii disciplinare, astfel că sunt lipsite de suport criticile contestatorului referitoare la nemotivarea hotărârii.

Se constată că măsura suspendării din funcție a contestatorului până la finalizarea procedurii disciplinare derulate împotriva domnului procuror A de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X a fost în mod corect stabilită de instanța disciplinară, fiind necesară și proporțională, în raport cu natura și gravitatea abaterilor disciplinare cercetate și față de urmările acestora.

În ceea ce privește critica contestatorului privind încălcarea dreptului la apărare întrucât magistratului nu i s-a comunicat referatul privind suspendarea din funcție, iar solicitarea de amânare a cauzei a fost respinsă, Înalta Curte o va respinge ca nefondată.

Conform actelor dosarului, la termenul de judecată de la 20 noiembrie 2024, contestatorul procuror a declarat că a primit propunerea de suspendare din funcție la data de 19 noiembrie 2024 și a solicitat amânarea cauzei susținând că nu a analizat materialul comunicat întrucât a prefigurat și posibilitatea suspendării din funcție și a preferat să instrumenteze dosarele care i-au revenit spre soluționare.

Față de cererea formulată, Secția a dispus suspendarea ședinței de judecată inițial până la ora 13:00 pentru ca magistratul să poată lectura referatul ce conținea propunerea de suspendare și, ulterior, până la ora 14:30. După reluarea cauzei, magistratul a pus concluzii ample asupra propunerii de suspendare.

Ca atare, Înalta Curte constată că a fost asigurată contestatorului posibilitatea exercitării dreptului la apărare.

De altfel, așa cum reține Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa, problema dacă o persoană a avut parte de un proces echitabil este privită în ansamblu prin analiza cumulativă a tuturor etapelor, nu doar prin prisma unui incident particular sau a unei greșeli de procedură; ca urmare, neajunsurile la un nivel pot fi depistate la o etapă ulterioară (a se vedea cauza Monnell și Morris c. Regatului Unit).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul egalității de arme, atât în plan civil, cât și în plan penal, cere ca fiecare parte din proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței, în condiții care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ în raport cu partea adversă (Cauza Dombo Beheer B.V. contra Olandei, Hotărâre din 27 octombrie 1993, Cauza Georgiadis contra Greciei, Hotărâre din 29 mai 1997 și Cauza Ankerl contra Elveției, Hotărâre din 23 octombrie 2006).

De asemenea, cerința procedurilor de „contradictorialitate” prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică oportunitatea de a cunoaște și de a comenta la proces observațiile făcute sau dovezile prezentate de cealaltă parte litigantă. Totuși, „contradictorialitatea” în esență presupune că materialul în cauză sau probele sunt puse la dispoziția ambelor părți (Ruiz Mateos c. Spaniei).

Or, contestatorului i-a fost respectată această garanție procesuală, fiind legal citat și având posibilitatea să-și formuleze apărările.

Față de considerentele arătate anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători constată că măsura suspendării din funcție dispusă prin hotărârea contestată era oportună și proporțională cu scopul urmărit, dat fiind că, în cauză, prin rezoluția nr. 24-1798 din data de 7 noiembrie 2024, Inspecția Judiciară – Direcția de Inspecție pentru procurori a dispus începerea cercetării disciplinare prealabile față de procurorul A de la Parchetul de pe lângă Judecătoria X sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. b art. 271 lit. h și art. 271 lit. m din Legea nr. 303/2022.

Pentru toate considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea pronunțată de Secția pentru procurori este legală și temeinică, astfel că în temeiul art. 52 alin. (1) teza a doua din Legea nr.305/2022, va fi respinsă, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A împotriva hotărârii nr. 13P din 20 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori.

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea formulată de contestatorul A privind suspendarea executării hotărârii nr. 13P din 20 noiembrie 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 ianuarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ..