ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 812/2024

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bacău – Secția I civilă, la data de 11.05.2021, reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău (I.J.J. Bacău - UM A Bacău) a solicitat, în contradictoriu cu pârâții B, C, D, E și F, obligarea acestora în solidar la plata sumei de 722.773,97 lei, actualizată la data plății cu indicele de inflație, cu titlu de reparare prejudiciu.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 123 din 21 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Bacău – Secția I civilă, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a fost respinsă acțiunea privind pe reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău (UM A Bacău), în contradictoriu cu pârâții B, C, D, E și F. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Curtea de Apel Bacău, Secția I civilă, prin decizia civilă nr. 274 din 20 martie 2023, a respins, ca nefondat, apelul reclamantului.

Recursul exercitat în cauză Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Bacău a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău (UM A Bacău). În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul susține, în esență, că plata făcută de unitate s-a făcut în urma unei dispoziții scrise din partea M.A.I., din fondurile virate de către această entitate care, în calitatea sa de organ de specialitate al administrației publice centrale, deține obligația de a vira și de a asigura instituțiilor din subordine creditele bugetare, suma stabilită de instanță putând fi plătită doar prin intermediul ordonatorilor din subordine. În acest sens, a arătat că prin sentința civilă nr. 254/17.10.2020, definitivă prin nerecurare, pronunțată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2014*, conexat cu dosarul x/32/2014, instanța a obligat Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 722.773,97 lei, din cauză că, în urma trecerii în rezervă a ofițerului ca urmare a unei condamnări penale, acesta a fost ulterior achitat; declarațiile martorilor și victimei din dosarul penal (cei 5 pârâți), pe baza cărora a fost condamnat ofițerul, au făcut obiectul unor cercetări, fiind apoi dispusă de instanța de judecată, definitiv, condamnarea acestora la mărturie mincinoasă. Recurentul a reiterat faptul că hotărârea civilă la care se face referire a fost pusă în executare de către I.J.J. Bacău (prin dispoziția scrisă a M.A.I.), având în vedere raportul ierarhic instituțional, precum și calitatea de ordonator principal de credite al M.A.I. A arătat recurentul, referitor la calculul sumelor pentru perioada în care lt. col. G a fost trecut în rezervă, că acesta s-a realizat la nivelul I.J.J. Bacău (unitate în care a activat ofițerul), iar plata efectivă a drepturilor salariale s-a realizat tot de către această unitate, producându-se în acest mod o pagubă în patrimoniul unității, supusă unor verificări interne efectuate de către o comisie de cercetare administrativă, așa cum reglementează O.G. nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în urma cercetărilor efectuate și a documentației primite de la M.A.I. concluzionându-se că suma virată din contul unității trebuie recuperată de la cei 5 pârâți. A mai arătat că nu se poate admite că unitatea nu are calitate procesuală din moment ce sumele au fost virate din contul I.J.J. Bacău (U.M. A Bacău) către lt. col G. Recurentul a invocat prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău are calitatea de ordonator terțiar de credite, aflat în finanțarea ordonatorului secundar de credite - Inspectoratul General al Jandarmeriei Române și faptul că, potrivit art. 21 alin. (1) din aceeași lege, ordonatorii principali de credite repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice ierarhic inferioare, ai căror conducători sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz, în raport cu sarcinile acestora, potrivit legii. De-asemenea, a mai invocat recurentul-reclamant prevederile art. 22 alin. (2) lit. d) și h) din Legea nr. 500/2002, potrivit cărora ordonatorii de credite răspund de integritatea bunurilor încredințate instituției pe care o conduc, de organizarea și ținerea la zi a evidenței patrimoniului, astfel că, din rațiuni legate de necesitatea urmăririi și recuperării eventualelor pagube produse instituției în cauză, este necesar ca plata să se efectueze de ordonatorul de credite care administrează patrimoniul respectiv. Ca atare, având în vedere legislația incidentă, structura financiară care asigură plata drepturilor salariale are obligația de a reține contribuțiile, de a le vira și de a le declara, astfel că prin prisma faptului că ofițerul a fost angajatul unității, singura entitate care putea efectua plata drepturilor salariale, precum și a contribuțiilor către stat, era Inspectoratul de Jandarmi Județean Bacău. A mai arătat că, prin nota raport emisă de către Ministerul Afacerilor Interne nr. 379145/15.10.2020 privind punerea în executare a sentinței civile nr. 254/2020, definitivă prin nerecurare, pronunțată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2014*, conexat cu dosarul x/32/2014, precum și unele măsuri în legătură cu aceasta, unitatea a pus în executare sentința menționată, dispunând ulterior măsuri corespunzătoare de analiză și recuperare a acestor sume plătite. În concluzie, recurentul solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate, și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Apărările formulate de părți Intimatul-pârât E a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, pentru neîncadrarea criticilor în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. De asemenea, intimatul-pârât F a depus răspuns la întâmpinare, achiesând la concluziile intimatului-pârât E. Recurentul-pârât nu a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la data de 28.08.2023 și a fost repartizat aleatoriu completului de filtru nr. x, astfel cum reiese din fișa Ecris. În cauză, a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 ind. 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 04.12.2023, s-a fixat termen de judecată la data de 21.03.2024, în ședință publică, cu citarea părților. La termenul din data de 21.03.2024, după dezbateri contradictorii, instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimatul-pârât E, pentru considerentele arătate, și a rămas în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul de față, prin prisma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl va respinge, ca nefondat, pentru următoarele considerente de drept: Cu titlu prealabil, trebuie subliniat că decizia instanței de apel poate fi atacată cu recurs numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., nefiind posibilă reaprecierea probatoriului sau reformarea hotărârii pentru alte argumente decât cele care privesc legalitatea deciziei recurate. Motivele de recurs invocate de recurentul-reclamant se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă, întrucât pun în discuție încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material din perspectiva admiterii greșite a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului. Criticile sunt însă nefondate și nu pot conduce la admiterea prezentei căi de atac. În conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În esență, recurentul reclamant a invocat încălcarea unor prevederi legale de către instanța de apel, reținându-se eronat nedovedirea calității procesuale active în declararea acțiunii în regres exercitate de reclamant. Art. 1384 C. civ. reglementează dreptul la regres, alin. (1) stipulând că, cel care răspunde pentru fapta altuia se poate întoarce împotriva aceluia care a cauzat prejudiciul, cu excepția cazului în care acesta din urmă nu este răspunzător pentru prejudiciul cauzat. În același timp, potrivit art. 36 C. proc. civ., „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății”. În speță, reclamantul și-a fundamentat demersul judiciar pe instituția răspunderii civile delictuale, iar ca temei de fapt pe împrejurarea că, în calitate de ordonator terțiar de credite, a virat sumele din contul său către lt. col. G, reîncadrat în funcție. Reîncadrarea a succedat trecerii în rezervă ca urmare a condamnării penale, care a fost pronunțată pe baza mărturiei mincinoase a pârâților. Din analiza acestor prevederi legale, raportate la situația de fapt dedusă judecății, ce nu mai poate fi cenzurată în recurs, nu rezultă existența identității dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, reclamantul nefăcând dovada legitimării sale procesuale, obligație care îi revenea. Reclamantul nu are calitate procesuală în acțiunea în regres, întemeiată pe dispozițiile art. 1384 C. civ., întrucât în titlul executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 254/17.10.2020, definitivă prin nerecurare, pronunțată de către Tribunalul Bacău în dosarul nr. x/110/2014*, conexat cu dosarul x/32/2014, prin care instanța a obligat Ministerul Afacerilor Interne la plata sumei de 722.773,97 lei către numitul G, calitatea de debitor a creanței numitului H, constând în drepturile sale salariale de care a fost lipsit, o avea Ministerul Afacerilor Interne, recurentul nefiind parte în dosarul sus-menționat și nici nu a fost stabilită vreo obligație în sarcina acestuia. Prin urmare, doar Ministerul Afacerilor Interne se putea regresa împotriva celor pe care îi considera răspunzători pentru prejudiciul suferit de H, fiind cel chemat să răspundă pentru fapta altuia, în sensul prevederilor art. 1384 alin. (1) C. civ. Recurentul nu critică aceste considerente ale instanței de apel referitoare la calitatea de debitor a Ministerului Afacerilor Interne, în sensul prevederilor art. 1384 alin. (1) C. civ., ci doar invocă faptul plății sumei achitate creditorului H din conturile sale, pentru a-și justifica legitimitatea sa procesuală activă, invocând în acest sens prevederile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice. Este adevărat că, fiind ordonator terțiar de credite, reclamantul a virat sumele din contul său către lt. col G, urmare a dispoziției date de Ministerul Afacerilor Interne, însă această împrejurare nu conferă reclamantului calitate procesuală activă, întrucât această plată a fost făcută din fonduri alocate de ordonatorul principal de credite în acest scop, debitorul obligației pentru altul, Ministerul Afacerilor Interne, astfel încât nu se poate reține un prejudiciu în sine produs instituției recurente, în propriul patrimoniu. În consecință, susținerile recurentului vizând aplicarea prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice nu au relevanța dorită de acesta, neputând înlătura calitatea de debitor a Ministerului Afacerilor Interne pentru creanța numitului H, recurentul acționând, așa cum corect a reținut instanța de apel, ca un intermediar în cadrul executării sentinței nr. 254/2020 pronunțate de Tribunalul Bacău – Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în sensul în care a făcut plata în numele instituției care avea calitatea de debitor al acestui titlu executoriu, astfel încât recuperarea de la pârâți a sumelor de bani achitate nu se poate realiza decât de Ministerul Afacerilor Interne. Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de apel a reținut soluționarea corectă de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului, nefiind încălcate dispozițiile de drept material indicate în cererea de recurs. În consecință, hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Bacău este legală și nu este afectată de niciunul din motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. Față de cele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă recursul, ca nefondat.