Decizia nr. 8/2025 — ÎCCJ, Secția I civilă — cale de atac împotriva încheierii nr. 43/2022 a Tribunalului Vâlcea

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată la data de 07 noiembrie 2022 pe rolul Tribunalului Vâlcea – Secția a II-a Civilă, de Contencios, Administrativ și Fiscal, sub nr. x/90/2022, reclamantul a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - obligarea pârâtei la plata sumei de 2.364.937,32 lei, sumă ce reprezintă despăgubiri rezultate în urma rezilierii contractului de proiectare și execuție pentru lucrările de intervenție privind realizarea obiectivului de investiții denumit „Modernizarea în vederea creșterii eficienței energetice a sediului IJJ A, pavilion administrativ nr. (..)”, cod SMIS (..), nr. (..) din (..); - obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere de 0,15 %/fiecare zi de întârziere, calculate de la data depășirii graficului general de realizare a investiției publice, prevăzut la art. 8 lit. d din prezentul contract și până la îndeplinirea efectivă a obligațiilor contractuale. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1550 alin. (2) art. 1553 din C. civ., Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, iar în probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri, precum și orice altă probă care folosește cauzei. Prin încheierea nr. 43 din 08 noiembrie 2022 pronunțată de Tribunalul Vâlcea – Secția a II-a Civilă, de Contencios, Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. x/90/2022, în temeiul art. 200 alin. (2) C. proc. civ., s-a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean A, în contradictoriu cu pârâta S.C. B S.R.L., în favoarea Secției I Civile din cadrul Tribunalului Vâlcea. Cauza a fost înregistrată pe rolul Secției I civile din cadrul Tribunalului Vâlcea la data de 10 noiembrie 2022. I.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă Prin sentința civilă nr. 1770 din 04 iulie 2023 pronunțată de Tribunalul Vâlcea – Secția I civilă, au fost respinse ca neîntemeiate, atât cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean A, în contradictoriu cu pârâta S.C. B S.R.L., cât și cererea reconvențională formulată de aceasta din urmă. Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean A. I.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă Prin decizia civilă nr. 1260 din 07 martie 2024, Curtea de Apel Pitești – Secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean A, împotriva sentinței civile nr. 1770 din 04 iulie 2023 pronunțate de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/90/2022*, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B S.R.L.. I.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1260 din 07 martie 2024 a Curții de Apel Pitești – Secția I civilă a declarat recurs reclamantul Inspectoratul de Jandarmi Județean A. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția I civilă la data de 21 iunie 2024 și a fost repartizat aleatoriu completului de judecată C x, astfel cum reiese din fișa ECRIS și procesul-verbal de repartizare aleatorie aflate la filele 1-2 din dosar. Prin cererea formulată, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei instanței de apel spre o nouă judecată. Recurentul-reclamant a invocat drept motiv de casare dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținând că hotărârea instanței de apel este netemeinică și nelegală, fiind în contradicție cu prevederile legale, prevederile contractuale și cu probele administrate. A mai susținut că argumentele instanței de apel sunt contradictorii, întrucât pe de o parte instanța a reținut culpa pârâtei, iar pe de altă parte a respins apelul ca nefondat. De asemenea, a învederat că instanța de apel nu a ținut seama de faptul că neexecutarea obligațiilor de către executant a avut ca rezultat crearea unui prejudiciu reclamantei. În mod eronat a motivat instanța de apel faptul că în contractul în discuție nu este stabilită o clauză penală, reținând că suma maximă a despăgubirilor, potrivit dispozițiilor contractuale este 2.364.937,32 lei. Or, în situația în care în contract nu era menționată o clauză penală, instanța ar fi putut aplica dispozițiile art. 1532 C. civ., iar în situația în care a constatat faptul că reclamanta nu a indicat în ce constă prejudiciul cauzat, în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. (2) C. proc. civ. putea dispune refacerea sau completarea probelor administrate de prima instanță. În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 art. 485 și următoarele C. proc. civ. În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile aflate la dosar. I.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă S.C. B S.R.L. nu a formulat întâmpinare. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul în raport cu excepția tardivității, a cărei analiză este prioritară, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Termenul de exercitare a recursului este, potrivit dispozițiilor art. 485 alin. (1) C. proc. civ., de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Acesta un termen de procedură legal, peremptoriu și absolut, care, în caz de nerespectare, determină respingerea cererii de recurs ca tardiv formulată. Calculul termenelor este reglementat de art. 181 C. proc. civ., iar la alin. (1) pct. 2 al aceluiași articol se prevede expres că, atunci când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul și nici ziua când acesta se împlinește. Data depunerii cererii de recurs este data certă care rezultă din aplicarea ștampilei de înregistrare a acestei cereri depuse la instanța a cărei hotărâre se atacă [art. 490 coroborat cu art. 199 C. proc. civ.], recipisa oficiului poștal, înregistrarea ori atestarea făcută pe actul depus de către serviciul de curierat rapid, serviciul specializat de comunicare, unitatea militară sau administrația locului de deținere. Conform art. 199 C. proc. civ. (1) cererea de chemare în judecată, depusă personal sau prin reprezentant, sosită prin poștă, curier, fax sau scanată și transmisă prin poștă electronică ori prin înscris în formă electronică, se înregistrează și primește dată certă prin aplicarea ștampilei de intrare. Totodată, potrivit dispozițiilor art. 183 C. proc. civ. „(1) Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen. (...) (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, de unitatea militară sau de administrația locului de deținere, pe actul depus, precum și mențiunea datei și orei primirii faxului sau a e-mail-ului, astfel cum acestea sunt atestate de către calculatorul sau faxul de primire al instanței, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată”. Din interpretarea teleologică și sistematică a acestor dispoziții legale, reiese faptul că o cerere de recurs poate fi depusă înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare, iar recipisa oficiului poștal, precum și înregistrarea ori atestarea făcută, după caz, de serviciul de curierat rapid, de serviciul specializat de comunicare, servesc ca dovadă a datei depunerii actului de către partea interesată. În cauză, hotărârea recurată, respectiv decizia civilă nr. 1260 din 07 martie 2024 a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 17 aprilie 2024, astfel cum reiese din dovada de comunicare aflată la fila 15 din dosarul de apel, dată de la care curge termenul de 30 zile prevăzut de lege pentru exercitarea căii de atac a recursului. Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză, termenul de recurs s-a împlinit la data de 18 mai 2024 (sâmbăta, zi nelucrătoare), fiind prelungit, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ., până pe data de 20 mai 2024, prima zi lucrătoare ce a urmat. Or, în speța pendinte, recurentul-reclamant a transmis recursul cu plicul aflat la fila 9 din dosarul de recurs, plic pe care nu este aplicată nicio ștampilă și nici nu este efectuată vreo mențiune a vreunui oficiu poștal, serviciu de curierat rapid sau serviciu specializat de comunicare, prin care să fie atestată data înaintării cererii către instanță. Mai reține Înalta Curte că pe exemplarul cererii de recurs aflat la dosar (fila 6) este menționată data de 15 mai 2024, însă aceasta nu este o dată certă în înțelesul dispozițiilor legale mai sus evocate care să poată fi luată în considerare la calcularea termenului de recurs, ci reprezintă data la care partea și-a înregistrat actul formulat în evidențele sale interne. Așadar, singura dată certă este cea de înregistrare la Curtea de Apel Pitești, respectiv data de 21 mai 2024 (fila 5 din dosar). În consecință, coroborând dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere situația de fapt ce reiese din actele și lucrările dosarului, astfel cum au fost anterior dezbătute, Înalta Curte reține că recursul declarat în cauză a fost formulat cu depășirea termenului legal de 30 de zile. Or, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: „Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate”. Pentru aceste considerente, având în vedere că termenul legal pentru declararea căii de atac extraordinare a recursului a fost depășit, în temeiul art. 185 alin. (1) coroborat cu art. 485 alin. (1) C. proc. civ. și art. 496 din același Cod, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză, întrucât este tardiv formulat.