ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2732/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad – Secția civilă, la data de 18 aprilie 2022, ca urmare a declinării dispuse de Judecătoria Chișineu Criș la data de 3 decembrie 2021, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: constatarea, ca fiind falsă, a Anexei nr. 4/30 și constatarea, ca fiind falsă, a acuzației din acțiunea civilă din 13 martie 2014 din dosarul nr. x/210/2014 (pag. 2): „În urma verificărilor efectuate prin personal de specialitate (topograf) a constatat că pârâtul am solicitat aceeași suprafață și după același autor și la Comisia locală de fond funciar Chișineu Criș”.

Hotărârea pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 110 din 18 mai 2022, pronunțată de Tribunalul Arad – Secția civilă, în dosarul nr. x/210/2021, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș și a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamantul A, în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, având ca obiect acțiune în constatare.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel Prin decizia civilă nr. 304 din 9 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă, a fost respins apelul formulat de apelantul A, în contradictoriu cu intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, împotriva sentinței civile nr. 110 din 18 mai 2022 pronunțate de Tribunalul Arad – Secția civilă, ca neîntemeiat.

Calea de atac declarată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 304 din 9 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă, a declarat recurs reclamantul A. În cuprinsul memoriului de recurs, acesta arată că înțelege să critice conduita Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (...). Astfel, învederează că, în cadrul unui litigiu anterior, instanța a solicitat comisiei documentele care au stat la baza emiterii Procesului verbal de punere în posesie nr. 91/2012, însă ele nu au fost depuse la dosar. În lipsa documentației, acțiunea sa a fost respinsă, prin sentința civilă nr. 229 din 16 aprilie 2014, motiv pentru care a declarat apel. Nici în calea de atac nu i s-a făcut dreptate, aceasta fiind respinsă, ca nefondată, prin decizia civilă nr. 669 din 9 iulie 2014. Apreciază că instanța de apel nu a analizat fondul și nu a avut în vedere acțiunea ce a făcut obiect al dosarului nr. x/246/2013. Recurentul mai arată că abia în dosarul nr. x/210/2014 s-au depus o serie de înscrisuri de către comisie, deși, în acel litigiu, ele nu fuseseră solicitate de către instanță. Față de situația expusă, apreciind că este prejudiciat, recurentul afirmă că a sesizat Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș, însă, plângerea i-a fost respinsă prin Ordonanța de clasare din 3 iulie 2015. Deși s-a dispus începerea urmăririi penale, ulterior cauza a fost clasată. A învestit și instanța penală, însă demersul său a fost respins, soluția întemeindu-se pe acte pe care le apreciază ca fiind false. Astfel, există mai multe hotărâri judecătorești care au la bază acte false, situație pe care procurorii și instanțele penale refuză să o constate, încălcând, astfel, dispozițiile art. 21 și ale art. 46 din Constituția României.

Apărări formulate în cauză Intimatul Parchetul de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș nu a formulat întâmpinare.

Procedura în fața instanței de recurs Prin rezoluția din data de 13 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a fixat termen la data de 28 septembrie 2023 pentru soluționarea recursului declarat de reclamantul A împotriva deciziei civile nr. 304 din 9 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara – Secția I civilă. Prin încheierea din data de 28 septembrie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, cauza a fost suspendată pentru lipsa părților. Prin încheierea din data de 26 septembrie 2024 a aceleiași instanțe, dosarul a fost repus pe rol și, față de faptul că recurentul a decedat, s-a acordat termen pentru citarea moștenitorilor săi și pentru ca aceștia să-și exprime punctul de vedere cu privire la calitatea lor procesuală. Înalta Curte a constatat, la data de 28 noiembrie 2024, că s-a transmis calitatea procesuală activă la moștenitorii defunctului A, aceștia fiind B și C. La același termen de judecată, Înalta Curte de Casație și Justiție a rămas în pronunțare asupra excepției nulității recursului, invocată din oficiu. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului Analizând calea de atac, sub aspect formal, din perspectiva excepției nulității acesteia, a cărei analiză este prioritară, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: În noua lege procesual civilă, legiuitorul a reașezat căile de atac, recursul putând fi exercitat de partea nemulțumită numai pentru motive de nelegalitate și în condițiile prevăzute de lege. Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) și (3) C. proc. civ., ,,(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: a) numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții în favoarea căreia se exercită recursul, numele, prenumele și domiciliul profesional al avocatului care formulează cererea ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor, precum și numele și prenumele consilierului juridic care întocmește cererea. Prezentele dispoziții se aplică și în cazul în care recurentul locuiește în străinătate; b) numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului; c) indicarea hotărârii care se atacă; d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat; e) semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic. (3) Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității”. Art. 489 alin. (1) din același act normativ prevede că ,,Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar alin. (2) al aceluiași articol dispune că ,,Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488". Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că cerința motivării recursului implică, în mod necesar, ca recurentul să formuleze critici de nelegalitate față de soluția și motivele cuprinse în hotărârea recurată, nefiind suficientă mențiunea potrivit căreia hotărârea supusă controlului judiciar este nelegală. Prin urmare, instanța de recurs nu poate examina decât susținerile ce reprezintă veritabile critici de nelegalitate la adresa hotărârii pronunțate în apel care să permită încadrarea acestora în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 din actul normativ menționat, normă de ordine publică. În cauza pendinte, procedând la analizarea argumentelor invocate în cererea de recurs, Înalta Curte reține că nu este posibilă încadrarea acestora în motivele de nelegalitate reglementate expres și limitativ de lege. Astfel, sunt detaliate litigiile anterioare, în care A fost antrenat alături de Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (...), și probatoriile administrate în acele cauze, susținându-se că hotărârile care s-au pronunțat au la bază înscrisuri false, pe care organele penale au refuzat să le desființeze. De asemenea, se concluzionează că existența acelor situații nereale au condus la demararea prezentului litigiu. Însă, stabilirea situației de fapt care a generat litigiul este atributul exclusiv al instanțelor de fond și nu poate fi supusă reexaminării pe calea recursului, unde controlul se limitează strict la legalitatea soluției Curții de Apel Timișoara, care vizează calitatea procesuală pasivă a Parchetului de pe lângă Judecătoria Chișineu Criș. Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greșelilor anume imputate instanței de apel și încadrarea lor în motivele de nelegalitate, iar nu a greșelilor altor instanțe, din alte litigii anterioare, sau a conduitei părții adverse, întrucât, potrivit legii, nu orice nemulțumire poate duce la casarea unei hotărâri. Mai mult, comparând memoriul de recurs cu cererea de apel formulată de reclamantul A, se constată că așa - zisele critici de nelegalitate reprezintă, la rândul lor, doar o reiterare a susținerilor și a argumentelor formulate în calea devolutivă de atac, declarată de acesta împotriva sentinței primei instanțe. Însă, obiectul recursului, conform celor statuate anterior, nu este reprezentat de sentința primei instanțe, ci de hotărârea pronunțată în urma cercetării legalității și temeiniciei acestui prim act jurisdicțional pronunțat în cauză. Analizând criticile îndreptate împotriva sentinței tribunalului, instanța devolutivă de control judiciar, conturând cadrul procesual raportat la ceea ce s-a solicitat, a înlăturat alegațiile reclamantului, reținând că excepția lipsei calității procesuale pasive se analizează cu prioritate, iar cercetarea falsului se realizează în contradictoriu cu partea din litigiul în care înscrisurile au fost prezentate. Preluarea întocmai a motivelor căii de atac anterioare, fără a combate, de o manieră efectivă, considerentele regăsite în hotărârea atacată în legătură cu aceste aspecte, echivalează cu lipsa dezvoltării unor motive de nelegalitate. Singurul element suplimentar, cuprins în cererea de recurs, se referă la formularea acestei căi extraordinare de atac în contradictoriu cu Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor (...). Însă, această comisie nu are calitatea de parte în prezenta cauză, iar în recurs nu poate fi modificat cadrul procesual sub aspect subiectiv, așa cum s-a urmărit de către partea recurentă. Întrucât în calea de atac extraordinară a recursului nu are loc o devoluare a fondului cauzei, obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii atacate, iar memoriul de recurs nu conține critici propriu-zise, ci un istoric al litigiilor anterioare demarate de reclamantul A, sancțiunea care intervine este nulitatea căii de atac exercitate. În concluzie, reținând că prin cererea de recurs nu s-a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate, din oficiu, de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din același act normativ.