ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 24 august 2021 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, au solicitat anularea Deciziei de compensare nr. 39276/2.03.2021, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Hotărârea Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal Prin sentința civilă nr. 1864 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă. În considerentele hotărârii, instanța a reținut că obiectul dosarului îl constituie anularea Deciziei de compensare nr. 39276/2.03.2021, emisă de Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, apreciind incidente dispozițiile Legii nr. 165/2013, care prevăd la art. 35 alin. (1) 1 că litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii. Cu referire la cauza Maria Atanasiu c. României, curtea de apel a reținut aplicabilitatea acestei legi în privința mecanismului de soluționare, finalizare a cererilor anterior formulate, a termenelor de urmat, a autorităților implicate și a instenței competente să soluționeze litigiile izvorâte din aplicarea acestei legi, reținând, totodată, jurisprudența Curții Constituționale în același sens.

Hotărârea Tribunalului Arad, secția civilă Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, secția civilă a respins, prin încheierea din 13 aprilie 2022, excepția necompetenței materiale, invocată de reclamanți și a pronunțat sentința civilă nr. 100 din 28 aprilie 2022, prin care a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Hotărârea Curții de Apel Timișoara, secția I civilă Împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 și a sentinței civile nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, au formulat apel reclamanții A. și B.. Prin decizia civilă nr. 230 din 21 septembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 și a sentinței civile nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, în dosarul nr. x/2021; a anulat încheierea din 13 aprilie 2022 și sentința civilă nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, în vederea constatării conflictului negativ de competență în soluționarea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, suspendării soluționării cauzei și înaintării dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Timișoara a reținut că reclamanții și-au întemeiat cererea de chemare în judecată, în mod neechivoc, pe prevederile Legii nr. 247/2005 și ale Legii nr. 554/2004, o dovadă în plus în acest sens fiind și procedura prealabilă pe care au parcurs-o în contradictoriu cu instituția emitentă a actului a cărui anulare se solicită prin cererea de chemare în judecată. A constatat că reclamanții și-au asumat, în mod categoric, atât temeiul de drept al acțiunii, cât și calificarea actului incriminat, context în care procedura judiciară incidentă ar fi trebuit să fie cea a contenciosului administrativ, reglementată de Legea nr. 554/2004, iar potrivit principiului disponibilității, instanța este ținută de cauza cererii de chemare în judecată, în sensul că instanța nu poate schimba, peste voința celui care are calitatea de reclamant în cererea respectivă, fundamentul pretenției formulate. A reținut că, din această perspectivă, Tribunalul Arad, contrar voinței reclamanților și încălcând principiul disponibilității, a reținut ca fiind incidentă în cauză Legea nr. 165/2013, ceea ce a condus la respingerea, în mod greșit, a excepției de necompetență materială a Tribunalului Arad.

Hotărârea Tribunalului Arad, secția civilă Prin sentința civilă nr. 249 din 23 noiembrie 2022, Tribunalul Arad, secția civilă, a constatat ivit conflictului negativ de competență în soluționarea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a suspendat soluționarea cauzei și a înaintat dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 133 C. proc. civ., "Există conflict de competență: 1) când două sau mai multe instanțe se declară deopotrivă competente să judece același proces;2) când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente". Pentru a se reține existența conflictului negativ de competență este necesar, potrivit art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ca două sau mai multe instanțe să se fi dezînvestit de soluționarea unei cauze, considerând că nu sunt competente, iar dezînvestirea să fie reciprocă. Se reține că prin sentința civilă nr. 1864 din 8 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secția civilă. Învestit prin declinare, Tribunalul Arad, secția civilă a respins, prin încheierea din 13 aprilie 2022, excepția necompetenței materiale, invocată de reclamanți și a pronunțat sentința civilă nr. 100 din 28 aprilie 2022, prin care a respins, ca inadmisibilă, acțiunea civilă formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Prin decizia civilă nr. 230 din 21 septembrie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul formulat de reclamanții A. și B. împotriva încheierii din 13 aprilie 2022 și a sentinței civile nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă, în dosarul nr. x/2021; a anulat încheierea din 13 aprilie 2022 și sentința civilă nr. 100 din 28 aprilie 2022, pronunțate de Tribunalul Arad, secția civilă și a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Arad, în vederea constatării conflictului negativ de competență în soluționarea cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, suspendării soluționării cauzei și înaintării dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență. Astfel, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, ca instanță de control judiciar, a reținut că Tribunalul Arad, contrar voinței reclamanților și cu încălcarea principiului disponibilității, a apreciat ca fiind incidentă Legea nr. 165/2013, cu consecința respingerii, în mod greșit, a excepției necompetenței materiale a acestei instanțe, și a trimis dosarul spre rejudecare aceluiași tribunal, iar Tribunalul Arad, în raport de dispozițiile art. 480 alin. (3) C. proc. civ., a pronunțat sentința prin care s-a dezînvestit în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. În raport de aspectele expuse, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 133 alin. (2) C. proc. civ. întrucât considerentele deciziei Curții de Apel Timișoara nu au efectul unui regulator de competență, ci au stat la baza deînvestirii Tribunalului Arad. Astfel, instanța de apel, în urma constatării necompetenței Tribunalului Arad, la solicitarea expresă a apelanților, a trimis cauza spre rejudecare acestei ultime instanțe, care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 480 alin. (3) teza finală C. proc. civ. În soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte reține că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, anularea Deciziei de compensare nr. 39276/2.03.2021, emisă de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Înalta Curte constată că, prin hotărârea pronunțată, Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a reținut incidența dispozițiilor Legii nr. 165/2013, deși reclamanții au contestat aplicabilitatea acestui act normativ. Se reține că revine judecătorului, potrivit art. 22 alin. (4) C. proc. civ., competența deplină privind identificarea, instrumentarea și aplicarea normelor de drept incidente, ținând seama de cadrul procesual stabilit prin cererile și apărările părților întrucât este chemat să califice juridic faptele deduse judecății, cărora le va aplica prevederile legale în vigoare. Așadar, chiar în lipsa acordului expres al părților, pentru o judecată cu respectarea legii, instanța dă ori restabilește calificarea juridică exactă cererii cu care este învestită. Înalta Curte constată că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, sunt incidente dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, potrivit cărora Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află imobilul, în termen de 30 de zile de la data comunicării și ale art. 35 alin. (1) 1 din Legea nr. 165/2013, introduse prin Legea nr. 212/2018, care prevăd următoarele: Litigiile privind modalitatea de aplicare a prevederilor prezentei legi sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, indiferent de calitatea titularului acțiunii. Prin completarea art. 35 din Legea nr. 165/2013 cu alin. (1 1 ), legiuitorul a realizat un regim unitar de reglementare în materia soluționării litigiilor vizate de dispozițiile Legii nr. 165/2013, astfel că, atât litigiile reglementate de art. 35 alin. (1) din lege, care vizează legalitatea deciziilor emise în aplicarea acestei legi, cât și litigiile vizând executarea acestor decizii sunt de competența secțiilor civile ale tribunalelor, instanțele de drept civil având plenitudine de jurisdicție în soluționarea acestor litigii. Instanța de contencios constitutional, învestită cu soluționarea unor excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, referitor la competența instanțelor civile, și nu a instanțelor de contencios administrativ, în soluționarea litigiilor având ca obiect acte emise în aplicarea Legii nr. 165/2013 a statuat că soluția legislativă instituită prin art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 reprezintă una dintre modalitățile prin care statul român a dat expresie recomandărilor Curții Europene a Drepturilor Omului cuprinsă în hotărârea-pilot din 12 octombrie 2010, în cauza Maria Atanasiu c. România, în vederea înlăturării sistemului defectuos, stagnant, generator de întârzieri considerate de CEDO contrare dreptului la un proces echitabil, ca urmare a duratei excesive a procedurilor. Astfel, prin Legea nr. 165/2013 s-a atribuit secțiilor civile ale tribunalelor competența de soluționare a contestațiilor atât împotriva deciziilor entităților deținătoare sau învestite de lege cu soluționarea notificărilor, cât și ale Comisiei Naționale de Compensare a Imobilelor, argumentul decisiv în adoptarea acestei soluției legislative fiind plenitudinea de jurisdicție a unei instanțe civile. Pentru considerentele expuse, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte constată că instanța a fost învestită cu o acțiune care are natura juridică a unui litigiu civil, cu referire la textele legale anterior citate, instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății fiind Tribunalului Arad, secția civilă, instanță în favoarea căreia va dispune stabilirea competenței, conform art. 135 C. proc. civ.