ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2626/2023

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 iunie 2022, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, a solicitat anularea Notificării nr. x/28.03.2022, emisă de RAAPPS și a Notificării nr. x/10.05.2022, emisă de aceeași pârâtă ca răspuns la plângerea prealabilă formulată împotriva Notificării nr. x/28.03.2022.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1661 din 07 octombrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

În motivarea soluției astfel dispuse, curtea de apel a reținut incidența art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 raportat la împrejurarea că litigiul privește executarea unui act administrativ, astfel că revine instanțelor civile competența soluționării cauzei, iar potrivit regulilor stabilite de art. 94 lit. k) din C. proc. civ., judecătoria este instanța competentă material în soluționarea cauzei, în raport de valoarea de sub 200.000 RON a litigiului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 2020 din 2 martie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestui conflict.

Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a avut în vedere obiectul cererii deduse judecății, care vizează anularea notificărilor emise de pârâtă, apreciate de reclamant a avea caracter de acte administrative. Cum reclamantul este cel care stabilește obiectul și limitele procesului, iar acesta se consideră persoană vătămată prin emiterea unor acte administrative ale pârâtei autoritate publică centrală, competența de soluționare a cauzei revine curții de apel.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Sectorului 1 București, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că între reclamantul A. și pârâta Regia Autonomă Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat s-a încheiat, în temeiul Legii nr. 406/2001, Contractul de folosință a locuinței și de livrare de utilități nr. 1905 din 19 februarie 2015, prin care s-a pus la dispoziția reclamantului-beneficiar folosința gratuită a imobilului situat în Mun. București, str. x, sector 1 și livrarea de utilități aferente.

Având în vedere dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 406/2001, potrivit cărora nu beneficiază de prevederile legii persoana despre care s-a constatat definitiv că a avut calitatea de lucrător sau colaborator al Securității, precum și soluția dispusă cu privire la reclamant în dosarul nr. x/2019, prin care s-a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securității, pârâta RAPPS i-a transmis reclamantului Notificarea nr. x/28.03.2022, prin care i-a adus la cunoștință încetarea valabilității contractului nr. x/2015 și i-a solicitat eliberarea și predarea imobilului în termen de 60 de zile. Împotriva acestei notificări reclamantul a formulat plângere prealabilă, pârâta răspunzând prin Notificarea nr. x/10.05.2022.

Obiectul prezentei cauze îl reprezintă cererea reclamantului de anulare a celor două notificări sus-indicate.

Potrivit art. 8 alin. (2) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

În speță, contractul încheiat între părți este un contract administrativ, având ca obiect punerea la dispoziția beneficiarului a unui drept de folosință ce poartă asupra unui bun proprietate publică, având în vedere că, potrivit art. 57 din Legea nr. 114/1996, locuințele de protocol sunt proprietate publică a statului, administrarea lor fiind dată în atribuția Regiei Autonome Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

1

din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.

Cât privește notificările a căror anulare se solicită, Înalta Curte constată că Notificarea nr. x/28.03.2022 este emisă în executarea contractului administrativ, aducând la cunoștința beneficiarului încetarea valabilității acestuia, iar Notificarea nr. x/10.05.2022, emisă ca răspuns la plângerea prealabilă, urmează același regim juridic.

În consecință, fiind în prezența unui litigiu care decurge din executarea unui contract administrativ, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare revenind instanței civile de drept comun potrivit regulilor C. proc. civ., respectiv judecătoriei, în raport de valoarea obiectului pricinii, după cum în mod corect a reținut Curtea de Apel București.

Înalta Curte constată, contrar argumentației Judecătoriei Sectorului 1 București, că nu prezintă relevanță calificarea notificărilor ca fiind sau nu acte administrative și nici împrejurarea că reclamantul s-a adresat cu acțiunea în anulare curții de apel, atât timp cât, prin dispozițiile derogatorii ale art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit competența instanțelor civile de drept comun ori de câte ori litigiul privește executarea unui contract administrativ, fără a condiționa aplicarea normei de competență de natura actului emis în cursul executării acestui contract. Ca atare, chiar dacă notificările contestate sunt emise de o autoritate publică centrală, reclamantul susținând că au natura unor acte administrative prin care i s-a produs o vătămare, aceste aspecte vizează fondul cauzei, urmând a fi dezlegate de instanța competentă, însă nu înlătură aplicarea în cauză a prevederilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că prezentul litigiu este în competența de soluționare a instanței civile stabilite potrivit art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ. (valoarea litigiului fiind sub 200.000 RON) și art. 107 din același cod (sediul pârâtei fiind situat în Sectorul 1 București), iar nu a instanței de contencios administrativ stabilite conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Administrația Patrimoniului Protocolului de Stat R.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.