ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 244/2025

HOTĂRÂRE

04.02.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 244/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București la data de 24 octombrie 2023, reclamanții A, B, C și D au solicitat, în contradictoriu cu pârâții E, F, G, H și I, ieșirea din indiviziunea asupra terenului de 2 ha 7700 mp situat în extravilanul jud. Vaslui deținut în baza titlului de proprietate nr. 1274/48983/14.03.2001.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin titlul de proprietate nr. 1274/48983 din 14.03.2021 emis de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra terenurilor Vaslui a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru terenul cu suprafața totală de 2 ha 7700 mp în favoarea celor înscriși în titlu. Toți aceștia din urmă au calitatea de moștenitori legali ai defunctului J, bunicul/străbunicul lor, conform certificatului de moștenitor nr. 29/1973 din 13.03.21973 emis de Notariatul de Stat al Sectorului 5 București, moștenitorii legali ai defunctului J, fiind: K (decedată), H, fiică, L, fiu, M, fiu (decedat), I, fiică, N, Fiică (decedată), O (fostă P), fiică și R, fiică (decedată).

Prin decizia civilă nr. 613/17.12.1974 a Tribunalului Vaslui a fost efectuat partajul succesoral al unei părți din averea bunicului/străbunicului J, fiind partajate casa și terenul situate în satul (...), jud. Vaslui.

Au mai arătat că titlul de proprietate a fost emis în temeiul art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze conform dreptului comun, adică conform dispozițiilor legale în materie de moștenire. Față de dispozițiile art. 669 C. civ. de la 1864, fiind șapte moștenitori, atunci fiecăruia i se cuvine o cotă de 1/7 din terenuri, iar cota parte a lui K, decedată fără moștenitori, se va împărți între ceilalți moștenitori.

Pârâta E a formulat întâmpinare prin care a solicitat calificarea acțiunii ca fiind una de partaj de drept comun, invocând excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sector 4 București în raport cu locul situării imobilului, în temeiul art. 117 C. proc. civ., întrucât succesiunea lui J a fost dezbătută definitiv prin decizia civilă nr. 613/17.12.1994 a Tribunalului Vaslui. De asemenea, a invocat excepția inadmisibilității întrucât nu se cunosc moștenitorii coproprietarei K, excepția lipsei coparticipării procesuale pasive obligatorii, iar, pe fondul cauzei, a arătat că este de acord cu partajarea imobilului teren.

A susținut că titlul de proprietate a fost emis direct pe numele moștenitorilor defunctului J.

Reclamantele au depus la 09 ianuarie 2023, cerere completatoare având ca obiect deschiderea succesiunii defunctei coproprietarei K și partajarea cotei acesteia de 1/8 din suprafața terenului, cu cheltuieli de judecată, indicând faptul că aceasta a avut un fiu predecedat, S, fiind moștenitori, frații și surorile sale, menționați pe titlu de proprietate, fiecăruia revenindu-i o cotă de 1/7.

I.2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

I.2.1. Judecătoria Sector 4 București, prin sentința civilă nr. 4570 din 24 martie 2023 a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că starea de indiviziune dedusă judecății nu rezultă din succesiune, astfel încât determinarea instanței competente să se raporteze la prevederile art. 118 alin. (1) C. proc. civ., ci are la bază titlul de proprietate nr. 1274/48983/14.03.2021 emis în temeiul Legii nr. 18/1991 direct pe numele părților din cauză (în unele cazuri, ale autorilor lor) în calitate de succesori ai defunctului J, împrejurare care atrage incidența prevederilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., respectiv competența instanței în a cărei circumscripție este situat imobilul.

Instanța a mai expus că, în susținerea tezei potrivit căreia este incident un partaj de drept comun, iar nu un partaj succesoral sunt și dispozițiile art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 potrivit cărora „titlul de proprietate se emite cu privire la suprafața de teren determinată pe numele tuturor moștenitorilor, urmând ca ei să procedeze potrivit dreptului comun”.

Cât privește cererea de stabilire a masei succesorale după defuncta K, a reținut că această cerere având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei K este o cerere adițională în sensul art. 30 alin. (5) C. proc. civ., fiind modificate pretențiile inițiale, iar din punct de vedere al competenței, cererea adițională este în căderea instanței competente să judece cererea principală conform art. 123 C. proc. civ.

A conchis instanța că, având în vedere că partajul judiciar vizează un imobil aflat în circumscripția teritorială a municipiului Vaslui, în conformitate cu art. 117 alin. (3) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei revine Judecătoriei Vaslui.

I.2.2. Prin sentința civilă nr. 2257/2024 din data de 13 decembrie 2024, Judecătoria Vaslui a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sector 4 București a constatat ivit conflictul de necompetență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Sector 4 București a apreciat că sunt incidente prevederile art. 118 C. proc. civ., care reglementează competența teritorială exclusivă a instanței în a cărei circumscripție se află ultimul domiciliu al defunctului.

A mai reținut sentința civilă nr. 742/2024, pronunțată în dosarul nr. x/333/2022, rămasă definitivă, prin care a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată având ca obiect „fond funciar” și s-a dispus modificarea titlului de proprietate nr. 1274/48983 din 14.03.2001 emis pe numele R, K, J, L, H, G, T, F și I, pentru suprafața totală de 2 ha și 7700 m.p., prin completarea la rubrica ,,Moștenitorii defunctului’’ a numelui J. A fost obligată pârâta Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vaslui să întocmească documentația prealabilă necesară privind completarea titlului de proprietate TP 1274/48983 din 14.03.2001 la rubrica ,,Moștenitorii defunctului’’ cu numele autorului comun, defunctul J.

A fost obligată Comisia Județeană Vaslui pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca pe baza documentației comunicate de către Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Vaslui să procedeze la modificarea titlului nr. 1274/48983 din 14.03.2001, în sensul inserării la rubrica ,,Moștenitorii defunctului’’, a numelui autorului comun, defunctul J.

Având în vedere aceste aspecte, a conchis că instanța competentă este Judecătoria Sector 4 București.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte reține că este sesizată cu un conflict negativ de competență, care se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 133 alin. (2) teza I C. proc. civ., conflict ivit ca urmare a declinărilor reciproce între Judecătoria Vaslui și Judecătoria Sector 4 București.

Obiectul demersului judiciar, ce a stat la baza declanșării conflictului negativ de competență îl constituie cererea formulată de reclamanții A, B, C și D în contradictoriu cu pârâții E, F, G, H și I, prin care aceștia au solicitat ieșirea din indiviziunea asupra terenului de 2 ha 7700 mp situat în extravilanul jud. Vaslui deținut în baza titlului de proprietate nr. 1274/48983/14.03.2001.

Înalta Curte constată că cele două instanțe și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, prima instanță reținând aplicabilitatea dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., iar instanța învestită prin declinare constatând incidența art. 118 C. proc. civ.

Astfel, conflictul negativ de competență a fost determinat de aplicarea diferită a instanțelor a textelor de lege care reglementează competența teritorială în cauze având ca obiect partaj judiciar, în sensul că s-a considerat de către prima instanță că indiviziunea nu rezultă din succesiune, iar de către cea de-a doua instanță că respectiva cerere reprezintă o cerere în materie de moștenire.

Înalta Curte reține că, în materia competenței teritoriale, regula generală este cea prevăzută la art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

În situația în care cererea de chemare în judecată privește imobile, sunt incidente prevederile art. 117 C. proc. civ., potrivit cărora ,,(1) Cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul. (2) Când imobilul este situat în circumscripțiile mai multor instanțe, cererea se va face la instanța domiciliului sau reședinței pârâtului, dacă aceasta se află în vreuna dintre aceste circumscripții, iar în caz contrar, la oricare dintre instanțele în circumscripțiile cărora se află imobilul. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.”

Înalta Curte reține că, în cauză, starea de indiviziune nu rezultă din succesiune, astfel încât determinarea instanței competente nu se raportează la prevederile art. 118 alin. (1) C. proc. civ. Astfel, starea de indiviziune rezultă din titlul de proprietate nr. 1274/48983/14.03.2001 emis în temeiul Legii nr. 18/1991 direct pe numele părților din cauză în calitate de succesori ai defunctului J.

Se mai reține că succesiunea defunctului J a fost dezbătută în mod definitiv prin decizia civilă nr. 613/17.12.1974 de către Tribunalul Județean Vaslui, stabilindu-se calitatea de moștenitori precum și cotele deținute de aceștia din masa succesorală. Rezultă că dezbaterea succesorală s-a încheiat iar după emiterea titlului de proprietate din 14.03.2001, chestiunile litigioase nu sunt de natură succesorală, împrejurare care atrage incidența prevederilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., respectiv competența instanței în a cărei circumscripție este situat imobilul, Judecătoria Vaslui. Aceasta este soluția legală, ce corespunde și cerinței asigurării unei mai rapide și corecte soluționări a cauzei, în situația în care probele se vor administra de instanța în circumscripția căreia se află imobilul supus împărțelii.

Cât privește cererea modificatoare prin care s-a solicitat și stabilirea masei succesorale după defuncta K, precum și stabilirea calității de moștenitor a reclamanților și pârâților după această defunctă, ea reprezintă o cerere adițională în sensul dispozițiilor art. 30 alin. (5) C. proc. civ., întrucât are ca obiect modificarea pretențiilor inițiale, iar din punct de vedere al competenței, cererea adițională va fi soluționată de instanța competentă să judece cererea principală conform dispozițiilor art. 123 C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vaslui, ca instanță în a cărei circumscripție este situat imobilul.