ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 241/2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Craiova la data de 12.12.2023 sub nr. x/215/2023, contestatoarea A (fostă B) a formulat contestație la executare, în contradictoriu cu intimata C LTD, împotriva executării silite din dosarul de executare nr. x/E/2021 inițiate la cererea intimatei, solicitând instanței de judecată ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, raportat la motivele expuse în cererea de chemare în judecată, să dispună anularea actelor de executare din dosarul de executare anterior menționat, precum și a adresei de înștiințare privind înființarea popririi, ce a fost comunicată inițial la angajatorul său și ulterior la adresa sa de domiciliu la data de 15.11.2023 de către BEJ D.

Contestatoarea a solicitat anularea executării silite și întoarcerea executării silite, cu consecința restituirii sumelor executate în mod nelegal și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 706 - 711 C. proc. civ., art. 712 - 717 C. proc. civ., art. 451, art. 453, art. 663 - 667, art. 720 și art. 651 C. proc. civ., art. 18, art. 8, art. 6, art. 3 din Decretul nr. 167/1958, art. 1391 - 1393 din Vechiul C. civ, art. 2500 din Noul C. civ., art. 181 alin. (1), pct. 2, art. 183 alin. (1), art. 22 alin. (3), art. 373 alin. (2), art. 400 alin. (1) C. proc. civ. și art. 6 CEDO.

1.2. Judecătoria Craiova, Secția I civilă, prin sentința civilă nr. 7124/2024 din data de 18 iunie 2024, a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăștie.

Pentru a hotărî astfel, a reținut incidența în speță a dispozițiilor art. 714 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., precum și a Deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

Instanța a considerat că, întrucât a fost încuviințată executarea silită de către o anumită instanță de judecată, aceasta din urmă devine instanță competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată, acest aspect nemaiputând fi reanalizat în cadrul contestației la executare propriu-zise.

În cauză, în dosarul de executare nr. x/EX/2021 al BEJ D, executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Orăștie prin încheierea din data de 03.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/272/2021.

Aplicând principiul unicității instanței de executare, așa cum a fost detaliat în decizia cu caracter obligatoriu mai sus amintită, Judecătoria Craiova a conchis că instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare este cea care a pronunțat încheierea de încuviințare a executării silite, respectiv Judecătoria Orăștie.

1.3. Prin sentința civilă nr. 2438/CC/2024 din data de 05 noiembrie 2024, Judecătoria Orăștie a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, a constatat ivit conflictul de necompetență, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța soluția de declinare a competenței, Judecătoria Orăștie a reținut incidența art. 714 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia contestația se introduce la instanța de executare, precum și art. 651 alin. (1) și (2) C. proc. civ., care prevede: (1) Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. […].

Instanța a mai reținut că, astfel cum rezultă din actele dosarului execuțional, calitatea de debitor aparține numitei A (fostă B) al cărei domiciliu, la data formulării cererii de executare de către creditoarea E S.A. era situat în sat (...), com. Malu Mare, (...), jud. Dolj, ceea ce atrage competența Judecătoriei Craiova.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând conflictul negativ de competență cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispozițiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin .(1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Declinările reciproce de competență au fost generate de opiniile diferite ale instanțelor cu privire la instanța competentă să soluționeze în primă instanță contestația la executare formulată de contestatoarea A (fostă B), în contradictoriu cu intimata C LTD prin care s-a solicitat anularea actelor de executare din dosarul de executare nr. x/E/2021, precum și a adresei de înștiințare privind înființarea popririi.

Se observă că, în prezentul demers judiciar, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, apreciind diferit asupra incidenței dispozițiilor art. 651 C. proc. civ. și a efectelor Deciziei nr. 20/2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii.

În privința cauzelor având ca obiect contestație la executare este relevantă Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

Prin această decizie, s-a stabilit că: ,,în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.”

În considerentele deciziei, s-a statuat că ,,încă din momentul încuviințării executării silite (care reprezintă condiția esențială a demarării efective a procedurii execuționale) este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport cu criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel.”

Astfel cum reiese din paragraful 47 din Decizia nr. 20/27.09.2021, ceea ce a trebuit să lămurească instanța supremă pe calea mecanismului recursului în interesul legii este dacă, după ce a fost încuviințată executarea silită de către instanța de executare, competența acesteia mai poate fi reevaluată în funcție de domiciliul/sediul debitorului care a formulat contestația la executare. În consecință, această decizie este aplicabilă tuturor situațiilor similare ivite în cadrul cererilor privind incidente apărute în cursul executării silite, iar nu doar situațiilor în care există pluralitate de debitori.

Cum, în speță, cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 03 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/272/2021 de Judecătoria Orăștie, competența de soluționare a cauzei având ca obiect contestație la executare urmează a se stabili în favoarea judecătoriei care a încuviințat cererea de executare silită, anume Judecătoria Orăștie, ca instanță de executare. Aceasta este concluzia care se impune câtă vreme nu există o situație de excepție cu privire la care legea să prevadă competența altei instanțe decât cea de executare, la care face referire teza finală a alin. (3) al art. 651 C. proc. civ.

Așadar, aplicând pentru identitate de raționament statuările din decizia nr. 20/2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și în speța de față, se reține că, în ceea ce privește contestația la executare, competența instanței de executare dobândită la data încuviințării executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanței de executare cu cereri sau incidente ulterioare, circumscrise fazei executării silite.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Orăștie este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Orăștie.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 februarie 2025.