ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1024/2025

HOTĂRÂRE

07.05.2025

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1024/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 7 mai 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia la data de 17.01.2025, contestatorul Tribunalul Cluj a formulat în contradictoriu cu intimata A. contestație la executare prin care a solicitat anularea popririi conturilor Tribunalului Cluj în RON și valută deținute la terții popriți B. S.A. și Trezoreria Cluj, până la concurența sumei de 26.310 RON a cărei executare se urmărește de către creditoarea A., anularea tuturor actelor de executare emise în dosarul de executare nr. 390/2021 al C.. De asemenea, s-a solicitat a se dispune suspendarea executării silite, până la soluționarea contestației la executare, precum și suspendarea provizorie a executării silite, în temeiul art. 719 alin. (7) C. proc. civ., până la soluționarea cererii de suspendare.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

II.1. Prin sentința civilă nr. 112 din data de 28 ianuarie 2025, Judecătoria Alba Iulia a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, ca instanță care a încuviințat executarea silită.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3) și art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și dezlegările Înaltei Curți de Casație și Justiție din Deciziile nr. 20/2021 și nr. 27/2021, pronunțate în recursuri în interesul legii.

Făcând trimitere la prevederile art. 127 C. proc. civ., instanța a reținut că C. nu a înțeles să se prevaleze de posibilitatea de a sesiza o instanță din circumscripția unei curți de apel învecinate celei competente potrivit dreptului comun, ci a înregistrat cererea de încuviințare a executării silite pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca.

A reținut instanța că, prin Decizia nr. 432/13.02.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că aplicabilitatea art. 127 C. proc. civ. trebuie analizată exclusiv la momentul încuviințării executării silite. De altfel, această interpretare a fost confirmată și prin modificarea legislativă ulterioară a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., care prevede, în mod explicit, că dispozițiile art. 127 sunt aplicabile doar la momentul încuviințării executării silite.

Așadar, instanța a constatat că executarea silită a fost încuviințată de Judecătoria Cluj-Napoca, care a devenit, astfel, instanță de executare pentru toate incidentele ulterioare, conform principiului unicității. Deși, raportat la calitatea părților, ar fi fost incidente dispozițiile art. 127 C. proc. civ., aceste norme nu mai pot fi invocate după momentul încuviințării executării silite.

II.2. Prin sentința nr. 1286 din data de 7 martie 2025, Judecătoria Cluj-Napoca, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Alba Iulia, a constatat conflictul negativ de competență, a dispus suspendarea cauzei și a înaintat dosarul, pentru soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Instanța a reținut incidența prevederilor art. 651 alin. (1) și alin. (3), art. 127 alin. (1) C. proc. civ., precum și dezlegările Curții Constituționale din decizia nr. 290/2018.

Relativ la Decizia nr. 20/2021 a Î.C.C.J., Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța a apreciat că în cauză nu se impune o reevaluare a competenței instanței de executare în funcție de domiciliul sau sediul debitorului, ci competența instanței de executare urmează a fi stabilită potrivit dispozițiilor art. 127 C. proc. civ., având în vedere calitatea părții (contestatorului), respectiv aceea de instanță de judecată.

Deși prin Decizia nr. 20/2021 a Î.C.C.J., Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii se face trimitere la principiul unicității instanței de executare, instanța apreciază că acesta nu poate fi aplicat în cauză, cu o valoare mai mare decât principiul imparțialității justiției avut în vedere de Curtea Constituțională pentru pronunțarea Deciziei nr. 290/2018.

Reține instanța că Judecătoria Cluj-Napoca, este instanță inferioară în grad Tribunalului Cluj, fiind una dintre judecătoriile aflate în circumscripția Tribunalului Cluj, potrivit dispozițiilor art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022. Această simplă împrejurare este de natură să atragă serioase dubii cu privire la imparțialitatea instanței, mai ales că în ipoteza formulării căii de atac a apelului împotriva hotărârii ce se pronunță în primă instanță, competența pentru soluționarea căii de atac ar reveni Tribunalului Cluj, potrivit dispozițiilor art. 95 pct. 2 coroborobate cu art. 651 alin. (4) C. proc. civ., existând în această ipoteză un cumul între competența jurisdicțională și calitatea de parte.

Totodată, a reținut că în faza de executare silită, în dosarul de executare nr. 390/2021 al C. au fost pronunțate mai multe hotărâri cu ocazia unor incidente procedurale intervenite în cursul executării silite. Astfel, în afară de Î.C. nr. 5222/CC/2021 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2021, prin care s-a dispus încuviințarea executării silite, au mai fost pronunțate Î.C. nr. 1703/2021 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2021 având ca obiect suspedare provizorie în dosarul de executare nr. 390/2021, încheierea nr. 1526/2023 pronunțată de Judecătoria Alba Iulia în dosarul nr. x/2023, având ca obiect contestație la executare formulată cu privire la actele din dosarul execuțional nr. x/2021 al C., precum și S.C. nr. 2615/2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021 de Judecătoria Alba Iulia, având ca obiect contestație la executare, formulată de Tribunalul Cluj în contradictoriu cu intimata A. . În consecință, se poate constata că nu s-ar putea invoca principiul unicității instanței de executare, prioritar față de principiul imparțialității justiției, într-o cauză în care până la această dată doar în procedura încuviințării executării silite s-a pronunțat Judecătoria Cluj-Napoca, iar restul incidentelor au fost soluționate în primă instanță de Judecătoria Alba Iulia.

În plus, s-a reținut că dispozițiile art. 127 alin. (2)

C. proc. civ. fac referire la calitatea de pârât sau reclamant a instanței de judecată, or, în procedura încuviințării executării silite, cererea este formulată de executorul judecătoresc în calitate de petent, situația fiind diferită față de contestația la executare în care calitatea de reclamant (contestator) o are tocmai instanța de judecată, în cauză, Tribunalul Cluj, impunându-se a se aplica dispozițiile art. 127 alin. (1) coroborate cu art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.

De altfel, și prin Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Î.C.C.J., Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii s-a dispus că instanța de executare este determinată din momentul încuviințării executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel, or, instanța a apreciat că în prezenta cauză există dispoziții legale care stabilesc în mod expres altfel, respectiv dispozițiile art. 127 alin. (1) coroborate cu art. 127 alin. (2)

C. proc. civ.

Făcând trimitere la dispozițiilor art. 136 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, instanța a reținut că, în cauză, prin cererea de suspendare a executării silite se invocă de către contestatorul Tribunalul Cluj că prin continuarea executării silite ar fi afectată activitatea și a angajamentelor față de angajații contestatorului, prin urmare, inclusiv a celor care își desfășoară activitatea la Judecătoria Cluj-Napoca, instanța care ar urma să se pronunțe asupra cererii de suspendare a executării.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru argumentele expuse în continuare.

Obiectul litigiului cu privire la care s-a ivit conflictul negativ de competență vizează contestația la executare împotriva actelor de executare efectuate în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul C., precum și cererea de suspendare a executării silite, formulată în temeiul art. 719 alin. (1) C. proc. civ. (cererea având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca sub nr. x/2025/a1).

Desesizarea celor două instanțe aflate în conflict a fost determinată de interpretarea diferită a normelor de procedură în materia competenței teritoriale a instanței de executare, sens în care Judecătoria Alba Iulia a aplicat principiul unicității instanței de executare, iar Judecătoria Cluj-Napoca s-a raportat la prevederile art. 127 C. proc. civ., dată fiind calitatea de contestator, în cauză, a Tribunalului Cluj.

Potrivit dispozițiilor art. 712 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de cei interesați sau vătămați prin executare, iar conform art. 714 alin. (1) din același act normativ, contestația se introduce la instanța de executare.

Prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. dispun:

"Instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel".

Iar, conform art. 651 alin. (3) din același cod, "Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.’’

Înalta Curte constată că, în cauză, prin încheierea nr. 5222/CC din 12.05.2021 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul nr. x/2021 a fost admisă cererea formulată de petentul C. și a fost încuviințată executarea silită la cererea creditorului A. împotriva debitorilor Ministerul Justiției, Curtea de Apel Cluj, Tribunalul Cluj și Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP Cluj în temeiul titlurilor executorii reprezentate de sentința civilă nr. 937/21.02.2011 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabilă prin Decizia nr. 3445/R din data de 5.10.2011 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2010, încheierea civilă nr. 25/CC din data de 21.01.2020 de lămurire a dispozitivului sentinței nr. 937/2011 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2010 definitivă prin Decizia nr. 46/R din data de 16.10.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2010.

Conform Deciziei nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., instanța de executare competentă teritorial să soluționeze toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite este judecătoria care a încuviințat executarea silită, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "(...) ulterior admiterii cererii de încuviințare a executării silite, calitatea de instanță de executare a instanței care a încuviințat executarea nu doar că este câștigată, dar și rămâne aceeași pe întreaga durată a procedurii execuționale. Aceasta înseamnă că în respectiva executare silită nicio altă instanță nu va putea fi apreciată drept instanță de executare, motiv pentru care -exceptând derogările anume prevăzute, cum este cazul contestației la titlu, spre exemplu- toate cererile și incidentele care vor apărea pe parcursul executării silite vor reveni spre competența aceleiași instanțe de executare".

Întrucât, în cauză, instanța care a încuviințat executarea silită este Judecătoria Cluj-Napoca, în considerarea celor statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/2021, mai sus menționată, competența de soluționare a pricinii aparține acestei instanțe.

În egală măsură, concluzia conform căreia o singură instanță ar fi desemnată drept instanță de executare rezultă și din obligativitatea aplicării prevederilor art. 529 alin. (1) din C. proc. civ. de către instanța sesizată cu cererea de încuviințare a executării silite, în ipoteza în care aceasta ar fi necompetentă teritorial a soluționa cererea, situație în care aceasta este ținută să trimită dosarul instanței competente, care devine astfel instanță de executare.

Înalta Curte reține că prevederile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. puteau fi invocate la momentul sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca cu soluționarea cererii de încuviințare a executării silite.

Totodată, prevederile art. 127 C. proc. civ. reprezintă o normă specială și derogatorie de la dreptul comun al competenței teritoriale și nu poate fi interpretată extensiv, prin analogie (conform dispozițiilor art. 10 din C. civ.).

Drept urmare, odată cu fixarea competenței de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite în favoarea sa, Judecătoria Cluj-Napoca a dobândit calitatea de instanță de executare.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20/27.09.2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii și cum în cauză încheierea de încuviințare a executării silite a fost pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în favoarea acesteia se va stabili competența de soluționare a contestației la executare și a cererii de suspendare a executării silite.